A trecut ceva timp de la ultima postare și cumva pare că timpul a rămas pe loc. Sunt tentată să continui postările la Imnul ARUNACHALA SIVA cu versetele rămase. Se apropie ziua de 30 decembrie când se împlinesc 141 de ani de la nașterea lui Sri Ramana Maharshi iar ofranda mea va fi această împărtășire a Imnului Arunachala Siva la picioarele sale de lotus, cu tot respectul și recunoștința mea.
Versetul 61
naindazhi kaniyā nalanilai padatti
nāḍiyuṭ koḷnala maruṇāchalā
În versetul acesta, sufletul-devot
se compară cu un fruct care este numai bun pentru a fi mâncat. Dacă Domnul
întârzie să se apropie de mireasă, aceasta ar fi asemănător acţiunii unui
grădinar care culege fructele coapte în exces. În limbajul cununiei mistice,
mireasa este pregătită pentru mire şi acesta este momentul optim pentru
întâlnirea ei; dacă mirele întârzie şi nu vine acum, el se va putea întâlni cu
ea dar numai cu amărăciune. O iubire care şi-a pierdut ardoarea nu mai poate fi
sursă de încântare. Sufletul-devot ar putea să-şi piardă interesul faţă de
Domnul dacă El nu răspunde la timpul potrivit. Aşadar, acesta cere Domnului să
nu piardă timpul, ci să-i vină în ajutor imediat, chiar la momentul potrivit.
Versetul 62
nondiḍā dunḍranai tandenaik koṇḍilai
yantaka niyenak
karuṇāchalā
Aici, sufletul-devot cântă laude pentru compasiunea fără limite a Domnului. "Acceptându-mă, Tu m-ai distrus. Astfel, Tu ai devenit Moartea (antaka) pentru mine. Ai nimicit ego-ul meu. fără a mă expune la vreo suferință (nondidadu) în acest proces." Moartea ego-ului este o condiție prealabilă pentru obținerea vieții eterne.
Versetul 63
nōkkiyē karudimey tākkiyē pakkuva
mākkini yāṇḍaru ḷaruṇāchalā
În versetul acesta devotul spune că, chiar dacă este considerat a fi nepotrivit pentru momentul întâlnirii, este
de datoria Domnului să facă posibilă potrivirea. S-a arătat deja că iniţiativa
a venit de la Domnul, că însăşi înclinaţia sufletului către Dumnezeu este
cauzată de Dumnezeu. Apoi este clar, Dumnezeu are
obligaţia de a face sufletul potrivit de a primi graţia Sa. Maturizarea este
posibilă prin iniţierea spirituală (diksha).
Dumnezeu apare ca Maestru (guru) şi
iniţiază discipolul. Sunt menţionate trei moduri de iniţiere – prin privire,
prin gând şi prin atingere (chaksu diksha,
bhava diksha şi hasta diksha). Aceste trei tipuri de inițiere sunt similare
celor trei moduri de clocire a ouălor, respectiv a peștelui, a broaștei
țestoase și a păsării. Se spune că peștele clocește ouăle prin puterea
privirii, broasca țestoasă prin puterea gândului, iar pasărea prin puterea
contactului fizic. În mod similar, guru
inițiază discipolul prin puterea privirii, prin puterea intenției sau prin
atingerea cu mâna sa a capului discipolului (hasta-mastaka-samyoga). Dacă sufletul-devot este atât de lent încât
niciunul din cele trei moduri nu poate fi considerat destul de potrivit pentru
sine, atunci fie ca toate cele trei moduri să fie aplicate pentru ca sufletul
să poată fi salvat. Aici, devotul pretinde dreptul său de a fi salvat, care
necesită din partea lui Dumnezeu datoria corespunzătoare de salvator.
Versetul 64
paṭrimāl viḍantalai yuṭriru munamaruḷ
paṭriḍa varuḷpuri yaruṇāchalā
“Înainte de a pieri din cauza maya”, sufletul-devot insistă, “Salvează-mă prin graţia Ta!” Neștiința (avidya) este un alt nume pentru maya. Din cauza neștiinței adevărul rămâne acoperit de văl iar non-adevărul devine proiectat. Metoda de îndepărtare a ignoranței este cunoașterea Sinelui. Pentru a obține această cunoaştere graţia lui Dumnezeu este esenţială. Prin urmare, sufletul-devot se roagă aici pentru obținerea graţiei. Ignoranța este moarte; Înțelepciunea este viață. Cei care sunt îndrumați de ignoranță sunt morți din punct de vedere spiritual (atmahano janah). Iluminarea duce la viața veșnică. Pentru obținerea iluminării, solicitantul trebuie să merite graţia divină.
Versetul 65
pārttaruṇ mālaṛap pārttilai yeninaruḷ
pārunak kārsolva
raruṇāchalā
Oare ar trebui
ca cineva să spună focului că el trebuie să ardă? Este nevoie să i se spună
unei mame că trebuie să-și protejeze și să-și hrănească copilul? Esența lui Dumnezeu este graţia. Activitatea Sa inalienabilă este de a dărui graţie. Această activitate, inevitabil trebuie să fie cu referire la sufletul-devot. În cazul în care Dumnezeu nu vine în ajutorul sufletului-devot, către cine altcineva ar putea să-și îndrepte atenția? Există cineva în această lume sau în oricare altă lume, care să vorbească lui Dumnezeu în avantajul sufletului-devot? Chiar dacă un astfel de om ar putea fi găsit, de ce ar trebui acesta să-i comunice lui Dumnezeu care este funcția Sa naturală? În acest verset sufletul-devot
nu are nicio îndoială că Dumnezeu îl va acoperi cu Graţia Sa și că-l va salva
din maya.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu