Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 76, 77, 78, 79, 80

 Versetul 76 

malaimarun diḍani malaittiḍa vōvaruṇ

malaimarun dāyoḷi raruṇāchalā

Versetul acesta arată că avem un leac pentru boala de care suferă sufletul-devot. Boala principală de care suferă este faptul că se simte înlănțuit, înrobit. Iluzia, ignoranța, este cauza înlănţuirii. Dumnezeu administrează leacul pentru această boală. El Însuși este și medicul dar și madicamentul. Astfel stând lucrurile, de ce ar mai deznădăjdui sufletul? Realitatea supremă sub forma Muntelui Aruna este medicamentul suprem pentru boala sufletului. Simplul gând la acesta va vindeca boala, cauză a robiei. Fie ca divinitatea să nu întârzie în a administra leacul care va vindeca boala ca urmare a iluziei!

Versetul 77 

mānańkoṇ ḍurubavar mānattai yazhittabhi

mānamil lādoḷi raruṇāchalā 

Acest verset prezintă factorul determinant care provoacă robia și anume trufia sufletului. Acesta este orgoliul lui 'eu' și 'al meu' acordat corpului și lumii care constrânge sufletul și-l aruncă în ciclul transmigrației. Modul de a salva sufletul este eliberarea acestuia de trufia sa. Acest lucru este îndeplinit prin graţia lui Dumnezeu. Eliberarea de trufie este trăsătura caracteristică a nelimitării. Dumnezeu care este Realitatea non-duală nu are trufie. Prin realizarea grandioasei identități, cineva poate deveni liber de trufie. 

Versetul 78 

minjiḍiṛ kenjiḍuń konja vaṛivaniyān

vanjiyā daruḷenai yaruṇāchalā 

Despre o falsă mândrie este vorba în acest verset, care pretinde cunoașterea realității. Ego-ul se umflă de mândrie și își supraestimează importanța. Necunoscându-și neputința, acesta își imaginează că este atotputernic. Când experiența nemiloasă îi bate în față și-l umilește, egoul se pitește și așteaptă cu nerăbdare de dragul instinctului de autoconservare. Realizând inutilitatea ego-ului, sufletul-devot se roagă la Dumnezeu pentru revărsarea graţiei Sale, astfel încât el să poată fi salvat de vicleniile ego-ului. 

Versetul 79 

mikāma nillāman mākāṭ ṭralaikala

mākāmaṛ kāttaru ḷaruṇāchalā 

Aici, versetul prezinta sufletul ca fiind o corabie pe o mare tulburată, prins într-o furtună înverșunată. Pe marea necartografiată a samsarei, sufletul se lasă în voia soartei, fără vreun simț al direcției sau al scopului. Vânturile dorinței îl poartă pretutindeni pe unde acestea sulfă. Vasul sufletului este fără pilot. Într-o astfel de stare, acesta este sortit pieirii. Ceea ce va salva sufletul de la pieirea sa este graţia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu devine pilotul iar graţia Sa cârma, sufletul nu va suferi naufragiul, oricât de puternică ar putea fi furtuna și oricât de agitată ar fi marea. 

Versetul 80 

muḍiyaḍi kānā muḍiviḍut tanainēr

muḍiviḍak kaḍanilai yaruṇāchalā 

Un alt factor care păstrează sufletul în constrângerile robiei este prezentat în acest verset. Nodul ignoranței este cauza robiei. Se numește nod deoarece suprapune adevărul cu neadevărul și îl confundă pe unul cu celălalt. Este fără început și fără sfârșit, în sensul că sufletul care este legat de acest nod nu își poate înțelege limitele sau scopurile. Deci, cum poate acesta să dezlege nodul de unul singur? Doar Domnul este cel care poate dezlega acest nod. Ca o mamă ce se grăbește să-și ajute copilul, astfel permite Domnul prin graţia Sa infinită, eliberarea sufletului din înfășurarea ignoranței.