Versetul 71
pēyttanam viḍaviḍāp
pēyāp piḍittenaip
pēyanāk kinaiyen
naruṇāchalā
În acest verset este prezentată lumea ca o fantomă. Ego-ul
este fantoma principală care controlează sufletul. Pentru ca această fantomă să
poată fi alungată, Dumnezeu trebuie să stăpânească sufletul. Anterior, sufletul
a fost nebun pentru lume; acum acesta a devenit nebun pentru Dumnezeu. Când sufletul devine stăpânit de Dumnezeu, acesta se comportă ca un
copil sau ca un nebun, sau ca un posedat.
Sufletul-devot este uimit de noua viață care a venit spre el ca un rezultat al
graţiei divine. Noua sa nebunie este o experiență înălțătoare. Noua
stăpânire este cea care-l va salva și-l va face întreg. Toți cei care se
complac în cele lumești pot să-l numească pe acesta nebun. Dar dacă acest lucru
este nebunie, atunci nebunia are valoare și nu sănătatea psihică.
Versetul 72
paińkoḍi yānān paṭrinḍri vāḍāmaṛ
paṭrukko ḍāykkā
varuṇāchalā
Printre analogiile în ce privește devoțiunea minții către Dumnezeu, dăruite de Shankaracharya în lucrarea sa Sivanandalahari, este cea a îngemănări dintre o liană și un copac. Fără
un copac ca stâlp de sprijin o liană nu poate supraviețui. Ceea ce-i dă putere
lianei și o face să crească este suportul copacului sau al stâlpului. În mod
similar, acest verset arată că sufletul-devot nu poate exista fără Dumnezeu. Dumnezeu îi este
sprijinul și suportul principal. Astfel că el apelează la Dumnezeu rugându-L să
nu-l părăsească. Maya și samsara sunt forțe puternice care crează
condiții nefavorabile. În cazul în care sufletul-devot trebuie să lupte
împotriva lor și să învingă, trebuie să aibă sprijinul constant și susținut al
lui Dumnezeu.
Versetul 73
poḍiyān
mayakkiyen bōdattaip paṛittun
bōdattaik
kāṭṭinai yaruṇāchalā
În acest verset este arătat că a fi deștept este un atribut al ignoranței. Deșteptăciunea sufletului de fapt nu
este inteligență; aceasta este neștiință. Este ignoranța dându-se drept
cunoaștere. Din această cauză eliminarea acesteia este dificilă. Doar Graţia
lui Dumnezeu poate ajuta eliminarea. Graţia poate face minuni asemeni prafului
magic. Magicianul presară puțină pudră magică asupra persoanei; persoana își
pierde inițiativa și voința și devine un instrument în mâinile magicianului. El
nu mai vede cu ochii săi; el vede cu ochii magicianului. În mod similar, Domnul
care este cel mai mare magician,
supune sufletul-devot cu vraja magiei Sale, graţia, astfel încât ignoranța
sufletului care era confundată cu inteligența, poate fi distrusă. Când acest
lucru este făcut, înțelepciunea lui Dumnezeu, care este suprema cunoaștere este
revelată sufletului. În acest moment, nu mai este deosebire între văzător,
vedere și obiectul văzut. Această cunoaștere nu este o modificare a minții.
Aceasta este Conștientizare Pură care este Dumnezeu, Sinele.
Versetul 74
pōkkum
varavumil poduveḷi yinilaruṭ
pōraṭṭankāṭ
ṭaruṇāchalā
În acest verset este făcută asemănarea dintre spațiul infinit și eterul inimii unde nu există plecări sau sosiri. Spațiul comun despre care se vorbește
aici este nelimitata Realitate a non-dualității, Brahman. Eterul inimii este un simbol pentru aceasta. În acest
spațiu nu există constrângeri, nici dualitate, nici naștere, nici moarte.
Aceasta este zona de dincolo de transmigrare. Brahman este Infinitul, Realitatea fără limite. Deoarece în acest loc nu există
dualitate, nu se pune problema plecării și revenirii. Nașterea și moartea și
toate celelalte transformări pot aparține doar individualităților. Dar nu
există individualitate în Brahman,
care este doar unul, fără un al doilea. Dobândirea acestui Brahman
este scopul vieții. Cum poate fi obținut acesta? Prin lupta împotriva pluralității
și prin subjugarea ei sau a noțiunii de pluralitate și cauza acesteia,
neștiința. Această luptă poate fi dusă cu succes numai cu ajutorul graţiei lui
Dumnezeu. Sufletul-devot se roagă aici, pentru o viziune a acestei bătălii
regale dintre întunericul ignoranței și lumina înțelepciunii, succesul celei
din urmă este asigurată de ajutorul graţiei divine, care este doar un alt nume
pentru înțelepciune.
Versetul 75
bhautika
māmuḍaṛ paṭraṭru nāḷumun
bhavisukaṇ
ḍuravaru laruṇāchalā
Acest verset vorbește despre dorința sufletului-devot de a scăpa de atașamentul față de falsele identificări. Ceea ce condiționează sufletul și îl
face limitat este atașamentul său față de corp. Corpul și mintea sunt produse
ale elementelor care constituie non-sinele. Având în vedere ignoranța, sufletul
gândește, ‘eu sunt corpul; corpul este al meu’. Această falsă identificare
antrenează sufletul în transmigrație. Când această falsă identificare este
eliminată, sufletul realizează adevărata sa ființă în Realitatea non-duală, Brahman. Brahman este sat, chit,
ananda, suprema splendoare. Sufletul este aceeași splendoare aparent
întemnițat. Când această închisoare este eliminată datorită graţiei, care este
aceeași ca și cunoașterea, sufletul realizează adevărul non-dualității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu