Grămada cu bobi

Căutând prin “grămada” de bloguri, ce se împrospătează în fiecare minut, am dat peste Grămada cu bobi. Şi aşa cum ne-am obişnuit să fim înşelaţi de aparenţe, am testat şi de data asta nu numai ambalajul dar şi conţinutul. Am constatat păcăleala: grămada cu bobi nu era cu bobi. Grămada era cu perle. Adevărate perle fabricate îndelung, într-o inimă de copil. Acum grămada se revarsă, oferindu-ne şi nouă din belşugul ei.
Ca dintr-un izvor: să se adape cine-i însetat. Eu nu am ştiut că sunt însetată, dar citind blogul i-am descoperit savoarea. Am luat fiecare articol postat pe blog, l-am trecut prin inima mea şi am construit apoi un puzzle. Un puzzle care te invită la reflecţie, la meditaţie. Un puzzle ce-l voi completa cu fiecare nouă ocazie.
Acest puzzle are parfum de toamnă şi e străbătut de o adiere de vânt ce susţine în echilibru fragila balerină. Balerină care peste timp devine creatoare de perle.
În ce foc al inimii, în ce taină au stat ascunse perlele, pentrucă acum, la vedere fiind, să te provoace la adânci reflecţii?
Spui simplu “vecinul nu sunt eu”. Dar când vecinul e Adevărul, realizezi brutalitatea situaţiei: eu nu sunt Adevărul, eu sunt vecinul... aaa...
Oare nu e prea târziu să doresc să fiu una cu Adevărul?!
Mai vreau să rămân vecin cu el?!
Aşa încep îndelungi introspecţii...
Salut creatoarea de perle.

Un dialog obişnuit

Extras din “Înţeleptul de la Arunachala” vol.2 trad. E. L. Popescu.
.
Discipolul: Trebuie citită Bhagavad-Gita din când în când?
Maharshi: Oricând.
D: Putem citi Biblia?
M: Biblia şi Gita nu sunt diferite una de alta.
D: Dar Biblia spune că omul este păcătos prin naştere.
M: Păcatul constă în faptul de a te simţi om. Sentimentul de a fi om nu există în timpul somnului profund. Gândul că deţii un corp este cel care face să se nască ideea de păcat.
Oricine dintre noi nu vede decât Sinele. Chiar formele divine nu sunt decât valuri pe oceanul Realităţii sau ca imaginile de film pe un ecran.
D: Biblia afirmă că omul poate să-şi piardă sufletul.
M: Gândul “eu” este eul şi el este cel care se pierde. Adevăratul “eu” este: “Eu sunt cel ce sunt”.
D: Se pare că la ashramul de la Pondichery au existat divergenţe între învăţătura lui Sri Aurobindo şi cea a “Mamei”.
M: Începe prin a te supune Sinelui şi după aceea ocupă-te de a armoniza spiritele altora.
D: Ce este renunţarea?
M: Abandonarea eului.
D: Nu este oare abandonarea posesiunilor materiale?
M: Este şi abandonarea celui care le posedă.
D: Lumea se va schimba şi oamenii se vor debarasa de bunurile lor în favoarea celorlalţi.
M: Debarasează-te mai întâi de tine însuţi, după care vei putea să te gândeşti la ceilalţi...
Metodele spirituale apar mai mult sau mai puţin uşoare potrivit naturii oamenilor şi disciplinelor spirituale pe care ei le-au practicat până atunci.
D: Dar nu se poate obţine realizarea instantaneu?
M: Realizarea nu este ceva nou. Ea este eternă. Nu poate fi deci vorba de realizare progresivă sau instantanee.
D: Există reîncarnare?
M: Reîncarnare nu există decât dacă tu eşti acum încarnat. Dar de fapt tu nici nu eşti născut...
Eul este cauza tuturor relelor. Abandonează eul şi nu vor mai exista rele.
D: Daca toată lumea renunţă la eu, nu va mai exista, practic nimeni. Cine va ara? Cine va secera?
M: Fă mai întâi aceasta şi vei vedea după aceea. Folosul pe care îl aduce Realizarea este superior tuturor foloaselor pe care le pot aduce gândirea, cuvintele, acţiunile, etc. Dacă vei ajunge să înţelegi propria ta realitate, aceea a rishilor şi a Maeştrilor îţi va apărea cu claritate. Nu există decât un singur Maestru, Sinele.
D: De ce Maeştrii insistă asupra tăcerii şi a receptivităţii?
M: Ce este tăcerea, dacă nu elocvenţa eternă?
D: În ce constă atitudinea receptivă a mentalului?
M: În a nu fi distras în mod mental
Pag 151-153.

Disputa dintre Eu-l meu si eu-l obişnuit

Să vedem ce nebunie mai este şi asta.
Care dintre cei doi Eu este adevărat şi care este fals.
De cum mă scol dimineaţa apare Eu-l obişnuit, vechi camarad cu care sunt toată ziulica.
Şi parcă mă aud spunând: acum trebuie să mă spăl, să mă îmbrac, să-mi fac o cafea şi ce-o mai fi. Trag concluzia că este vorba de eu-l meu. Al Meu. Dacă este al meu înseamnă că nu sunt Eu. Nu-i tot una Eu cu al Meu. Dar când sunt Eu? Poate când mănânc spun “Eu mănânc”, dar cu siguranţă corpul meu mănâncă şi nu eu. Pe scurt, tot ce fac eu, face corpul meu, tot ce gândesc gândeşte mintea mea. Dar şi corpul şi mintea sunt ale mele, nu sunt Eu.
Dar în faza cu meditaţia cum este?! Când meditez, cine meditează? Corpul meu stă în poziţie de repaos iar mintea mea încearcă să se liniştească. S-ar părea că eu sunt cel care dirijează ce să facă corpul meu şi mintea mea. Ca şi cum acest eu simplu care stăpâneşte corpul şi mintea este cel adevărat. Corpul şi mintea se conformează sugestiilor date de acest eu pentru meditaţie şi ca o concluzie se instaurează liniştea şi pacea.
Parcă aud o voce: “vezi, acesta eşti tu, cel care stăpâneşte şi corpul şi mintea; acum nu trebuie decât să te stabilizezi în această stare de stăpan al corpului şi mentalului.”
E simplu, zic eu. O să-mi ia ceva vreme până să stăpânesc şi mintea şi corpul dar timp am berechet, nu mă grăbesc, doar sunt stăpânul. Mintea vreau s-o fac să gândească numai pozitiv, iar corpul vreau să-l învăţ să se mişte uşor, ca în zbor şi să nu mănânce deloc.
Dar apare o întrebare: cine mi-a sugerat ideea că eu sunt stăpânul? A reieşit de la sine ca o concluzie?! Sau mi-a fost sugerată tot de minte?! Deja am stabilit că mentalul este al meu, nu invers. Mai mult, mentalul are momentele lui când dispare iar eu nu. Eu continui să exist chiar şi fără mental.
Cum rămâne cu eu cel din visele de fiecare noapte? Şi în vis am un corp şi un mental, care de asemenea sunt ale mele. Ale mele. Dar eu? Unde este Eu? Acel Eu simplu fără al meu.
Mai apare faza în care eu fac călătorii extracorporale. Adică îmi las corpul într-un loc iar eu mă deplasez fără corp. Seamănă foarte mult cu visele şi aici am un corp şi un mental care la fel sunt ale mele, nu sunt Eu.
Călătoriile la fel ca visele şi ca starea de veghe sunt vremelnice, trecătoare, le poţi monitoriza. Eu le monitorizez. Eu sunt chiar şi atunci când ele nu sunt. Existenţa mea este continuă; ştiu asta; sunt asta.

Ekchart Tolle

Un "învăţător" occidental al spiritualităţii orientale,Ekchart Tolle, expune într-un alt mod învăţătura lui Ramana Maharshi: eliberarea de falsa cunoaştere, falsa identificare cu corpul/minte.
Face acest lucru minunat şi cu ocazia interviului la Oprah:

nr.1: http://www.viddler.com/explore/FreeYourMind/videos/13/

nr.2:http://fymaaa.blogspot.com/2009/03/eckhart-tolle-invitat-la-oprah-winfrey.html;

nr.3: http://video.google.com/videoplay?docid=-8789768587159879372

şi a conferinţelor în diverse locuri:
Conferinţa 1 şi 2 Dependenţa de suferinţă:

http://video.google.co.uk/videoplay?docid=3318706451536274428&hl=en

http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-8361418375735578062&hl=en

Ekchart Tolle la Findhorn part 1:
http://video.google.com/videoplay?docid=5857536286040180959&ei=geLYSfS_E4bN-QavrfzmDQ&q=eckhart+tolle+findhorn

part 2:
http://video.google.com/videoplay?docid=-7827751287619768799&hl=ro
Interviu luat de pe:
http://eusuntcelcesunt.blogspot.com/2009/02/httpwww.html
în continuare sunt prezentate 6 conferinţe din 2002 la Rishikesh, India.