Dragi prieteni,
de câteva zile m-am întors din India unde am avut experiențe fel de fel, timp de șapte săptămâni. Urmează ca toate acestea sa se mai aseze nițel, după care voi reveni cu amanunte.
Acum voiam doar sa amintesc ca pe parcursul șederii în India, m-a urmărit cu insistenta o poezie, care oricum e speciala și de câte ori ma gândesc la ea, intru rapid in starea de meditație. E poezia perfecta ce mi-ar fi placut sa o scriu eu, dar Gratia divina a ales canalul perfect prin care sa vina: doamna Elena Liliana Popescu, poeta și traducătoare. A tradus printre altele și "Înțeleptul de la Arunachala"; aici găsiți mai multe date despre doamna Liliana: http://www.elena-liliana-popescu.ro/
Dacă Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fii nici unul, nici altul. Dacă s-ar putea vreodată Neiubind să fii iubirea, Nesperând să fii speranţa, Nevorbind să fii vorbirea, Negândind să fii gândirea. Dacă s-ar putea vreodată Să auzi neauzitul, Să priveşti în nevăzut Şi să afli neştiutul, Ar urma iar începutul? Aceasta e poezia, sper sa va placa și vouă. |