Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 21, 22, 23, 24, 25.
Versetul 21
kenjiyum
vanjiyāik konjamu mirangilai
yanjalen ṛēyaru ḷaruṇāchalā
Versetul acesta vorbeşte despre starea de
nerăbdare a sufletului-devot atunci când întâlneşte obstacole pe parcursul călătoriei
sale şi îl acuză pe Domnul de viclenie sau chiar de lipsa milei. Arunachala a
fost deja descris ca oceanul de har. Dacă ogorul nu a fost bine pregătit şi
dacă seminţele nu au încolţit aceasta nu este din vina binevoitoarei ploi.
Defectele stabilite în suflet împiedică coborârea graţiei. Sufletul-devot care
s-a întors către Dumnezeu înţelege acest lucru şi se roagă la Domnul pentru
îndepărtarea defectelor. Fie ca El, chiar dacă nu se grăbeşte imediat spre
suflet, să-l salveze totuşi. Fie ca El, cel puţin să-l asigure că nu trebuie să
aibă teamă.
Versetul 22
kēḷā daḷikkumun
kēḍil pugazhaik
kēḍusey yādaru ḷaruṇāchalā
Aici se invocă, de asemenea, graţia
Domnului care cunoaşte nevoile tuturor fiinţelor şi are puterea de a le
satisface. Astfel este măreţia Sa. Dacă El nu vine acum în sprijinul sufletului–devot
nemulţumit, ce se va întîmpla cu acea măreţie? Ce vor crede oamenii despre Domnul?
Nu vor minimaliza ei, fie cunoaşterea Sa fie îl vor acuza de cruzime? Aşa că,
cel puţin pentru a-şi proteja reputaţia Sa, El trebuie să copleşească cu graţia
Sa pe sufletul–devot.
Versetul 23
kaiyiniṛ kaniyun meyrasaṅ koṇḍuva
gaiveṛi
koḷavaru ḷaruṇāchalā
În acest verset Dumnezeu este comparat
cu sucul de fructe din cauza naturii Sale dătătoare de încântare. El este esenţa
supremă (rasa). Acela care obţine
esenţa, devine fericit.
Versetul 24
koḍiyiṭ
taḍiyaraik kollunaik kaṭṭik
koṇḍeṅgan vāzhvē naruṇāchalā
Versetul acesta vorbeşte despre faptul
că ego-ul adoratorului este total distrus de graţia lui Dumnezeu. Nu există
nicio individualitate rămasă în sufletul-devot după îmbrăţişarea divină. Actul
îmbrăţişării divine este un proces de auto-anulare.
Versetul 25
kōpamil
guṇattōy kuriyā yenaikkoḷak
kuṛaiyen seydē naruṇāchalā
În acest verset sufletul-devot se întreabă ce
fapte meritorii a săvârşit ca să merite graţia divină. În prezenţa maiestoasă a
lui Arunachala Siva, sufletul-devot îşi dă seama de imperfecţiunea sa. Însă, în
cazul în care ar fi primit graţia lui Siva, aceasta trebuie să fie, după cum se
presupune, datorată unor merite din trecut. Graţia divină nu se măsoară în acord
cu dorinţele sufletului. Dacă ar fi aşa, acesta ar înceta să mai fie graţie.
Tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă este atitudinea potrivită de receptivitate din
partea sufletului. Când sufletul a devenit matur în acest sens, graţia coboară
asupra acestuia şi-l transformă.
