ÎN ACEEAŞI GRĂDINĂ A LINIŞTII TALE

Parcă pe nedrept sunt aşa puţini prieteni amintiţi în postarea anterioară. Cu siguranţă nu sunt doar ei (ca persoane sau ca învăţătură). Dar cum aş putea scrie toate numele? Şi în ce ordine? Iar cei care atunci, cândva nu păreau a fi prieteni, tot prieteni s-au dovedit a fi într-un final. Sau cum aş putea spune că cimitirul sau anotimpurile, ori ziua şi noaptea sau mass-media nu-mi sunt prieteni când de fapt îmi sunt. Dar făcând o selecţie a priorităţilor, mentalul meu a ales pe cei cărora le simte mai puternic prezenţa. Acestor persoane le simt prezenţa, amprenta, vibraţia atunci când păşesc în Grădina Liniştii Tale. Ei m-au ajutat continu şi concomitent, doar eu sunt cea care i-am perceput şi le-am recepţionat mesajul ca fiind distinct şi evolutiv.

MAMA
În afara Grădinii liniştii Tale am fost mereu ocrotită de iubirea grijulie a mamei. Mama m-a impresionat prin puterea ei de a muncii şi de a se dărui binelui copiilor; o dăruire cum la alte mame nu am întâlnit (nici chiar la mine), nimic pentru ea, totul pentru copii. Ţin minte, în curtea casei se adunau copii din toată mahalaua iar mama ne hranea pe toţi. Mereu îmi povestea despre cât de greu a trăit la părinţii ei, ea fiind a treia din cei paisprezece copii.
Tot aici trebuie să amintesc şi de sora mea Mariana, ale cărei haine le îmbrăcam (chiar dacă ea era cu şase ani mai mare), şi de cei trei fraţi ai mei care m-au ajutat să experimentez tot ce se poate experimenta în cadrul unei familii mai mult sau mai puţin unite, din care lipsea tatăl încă de când aveam vârsta de un an şi jumătate.
În braţele mamei întotdeauna găseam liniştea. Acum i-a scăzut doar puterea. (În 2013 sora mea a părăsit această dimensiune iar la un an jumate și mama a urmat-o. Dumnezeu să le odihnească!)

SOŢUL
Nu este deloc uşor să trăieşti cu un mental convins că e dominat de condiţionările şi ataşamentele soţului, de parcă eu n-aş fi avut condiţionări şi ataşamente.
Meritul soţului este că pe lângă faptul că-mi risipea agitaţia cotidiană îmi trezea sufletul la veselie. Cu el treceam de la plâns la râs. Avea şi are încă o paletă largă de o mie de chipuri, asemănător baronului Muhaussen cel plin de fantezie. Nu am cum să fiu tristă în prezenţa lui.
L-am surprins pe când nota un gând într-un caiet:

"Până nu vei fi umil precum piatra,
Ascultător precum apa
care condusă de maluri îşi află
liniştea în limpezimea lacurilor,
Până nu vei arde ca focul cel aprig
de dragoste faţă de Dumnezeu,
Şi nu vei fi martor adevărat
precum aerul,
nu vei cunoaşte adevărata fericire."

COPIII
Copiii mi-au provocat inteligenţa şi mi-au pus la încercare înţelepciunea. Lângă ei am cunoscut ce înseamnă inocenţa şi înţelepciunea copilului dar şi responsabilitatea de a fi mamă (atât cât s-a priceput egoul meu).

HH SHRI MATAJI NIRMALA DEVI
Standardele morale adevărate le-am cunoscut prin viziunea lui Shri Mataji, care a deschis o nouă etapă în viaţa mea. Am început o perioadă de studiu şi meditaţii, reflecţii şi contemplări ale aspectelor vieţii mai puţin aparente ca până atunci. Cu fiecare zi aderam mai mult la viziunea lui Shri Mataji. Viziune care prezenta o lume în care să trăim ca nişte sfinţi conştienţi de adevărata noastră valoare, valoare ce nu poate fi cunoscută până nu suntem conectaţi la Sursă. Astfel a fondat un nou stil de viaţă numit “sahaja yoga” unde tehnica de bază este lucrul subtil cu energia sacră Kundalini ce lucrează ca o mamă interioară grijulie. La mine trezirea energiei a avut efect exploziv la nivelul abdomenului, unde a trebuit să dinamiteze “betonul” format de blocajele acumulate. Am preţuit adevărul spus de la început: ”Voi nu sunteţi acest corp, nu sunteţi aceste gânduri, voi sunteţi Sinele”, ceea ce pe înţelesul meu suna: “Sunteţi una cu Sursa”. Şi rezonam cu aceasta chiar dacă nu pricepeam foarte clar atunci. Tot Shri Mataji m-a ajutat să mă deschid către domnul Iisus Christos şi către studiul scripturilor tuturor religiilor, arătând că religiile sunt ramuri diferite ale aceluiaşi copac.

IISUS ChRISTOS
Acum serbăm Naşterea pruncului Iisus, dar pentru mine mai important mi se pare mesajul care s-a păstrat peste veacuri. Mesajul capătă noi înţelesuri cu cât medităm mai mult asupra lui. Cea mai recentă semnificaţie cu înţeles deplin pentru mine este: “ Eu şi Tatăl Una suntem”.

SHANKARACHARYA
M-a inspirat foarte tare prin cele “Şase strofe despre eliberare” şi “Meditaţie superioară”.

ŞASE STROFE DESPRE ELIBERARE
                           de Adi Shankaracharia

OM. Eu nu sunt nici mintea,
Nici intelectul, egoul sau atenţia,
Nu sunt nici auzul, nici gustul,
Nici mirosul sau văzul,
Nu sunt nici eterul, nici aerul,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu sunt nici prana,
Nici cele cinci sufluri vitale,
Nu sunt nici cele şapte elemente ale corpului,
Şi nici cele cinci învelişuri,
Nu sunt nici mâinile, nici picioarele, nici organul vorbirii,
Nici un alt organ de acţiune,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc frica, aviditatea sau iluzia,
Nici repulsia şi nici atracţia,
Nu cunosc mândria şi ego-ul,
Dharma sau Eliberarea,
Nici dorinţa minţii,
Nici obiectul plăcerii,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc plăcerea şi nici durerea,
Virtutea sau viciul,
Nu cunosc mantre, nici locuri sfinte,
Vedele sau sacrificiul,
Nu sunt nici cel ce mănâncă,
Nici hrana, nici actul de a mânca,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc moartea, nici frica,
Nici diferenţele de castă,
Nu am nici Tată, nici Mamă,
Eu nici măcar nu m-am născut,
N-am nici prieten, nici tovarăş,
Nici discipol, nici Guru,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Sunt fără formă şi de neînchipuit,
Căci Eu sunt Atotpătrunzător,
Şi exist pretutindeni,
Şi totuşi Eu sunt dincolo de simţuri,
Eu nu sunt salvarea,
Şi nici ceea ce poate fi cunoscut.
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!


MEDITAŢIE SUPERIOARĂ
                      de Adi Shankaracharia

 Nu sunt atributele cu care lumea mă numeşte: numele meu, corpul meu şi gândurile mele, căci în curând ele vor avea un sfârşit.
 Eu sunt veşnic.
 Eu sunt acela care stăpâneşte aceste învelişuri.
 Eu sunt deasupra şi dincolo de ele.
 Eul meu individual veritabil începe acolo unde încetează activitatea mentalului.
 Cine sunt eu?
 Acum fac linişte în spiritul meu.
 Nu am nici o dorinţă de a gândi.
 Acum cerul conştiinţei mele este gol, lipsit de orice gând.
 Acum sunt liber, sunt dincolo de tot, deasupra a tot ce există.
 Am ieşit din corpurile mele şi am trecut dincolo de planeta mea.
 Ele nu mai au nicio existenţă, deoarece nu erau decât un vis pe care-l făurise spiritul meu.
 Acum m-am trezit din acest vis.
 Împrejurul meu nu rămâne decât spirit infinit.
 Sunt asemănător acestui spaţiu fără sfârşit.
 În momentul acesta nimic nu mă poate atinge.
 Nu am nici formă, nici nume.
 Am uitat visul meu pământesc.
 Sunt viaţa infinită care impregnează totul.
 Eu sunt – Eu sunt TOTUL.

MAHATMA GANDHI
M-a impresionat prin voinţa lui aplicată în acţiuni non-violente, inclusiv aplicând postul total şi tăcerea ca pe o armă în încetarea disputelor dintre hinduşi şi musulmani.

DAKSHINAMURTI
Zeul Siva a luat forma de guru şi a împărtăşit învăţătura prin tăcere, făcând să dispară îndoieleile discipolilor. Adevărul l-a expus prin tăcere. Tăcerea lui valora cât un discurs. Tăcerea e atât de puternică!

ANGELA VASIU
Eram prietena ei. Chiar şi când vorbea transmitea o muzică fără cuvinte, o muzică murmurată venită din interor şi umplea tot spaţiul din jurul ei. Prin ea am cunoscut modestia fără machiaj, adevărată, direct de la sursă.

BUDHA
De la el am învăţat calea de mijloc,asupra căreia puteam să-mi menţin mai des atenţia.

KABIR
El m-a fermecat cu versuri deosebit de frumoase şi la care revin mereu şi mereu.

XVII

Cugetând, spune Kabir : “Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, îţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii.”
Ce frenezie ecstatică se află în fiecare ceas! Iar îndrăgostitul stoarce şi soarbe esenţa orelor: vieţuieşte în viaţa lui Brahma.
Spun adevărul, fiindcă am acceptat adevărul în viaţă; acum sunt legat de adevăr, am dat la o parte orice poleială.

Kabir spune: “Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.”
Acolo cerul e plin de muzică;
Acolo plouă cu nectar;
Acolo răsună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului !
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui;
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii:
Nu-i loc de greşeală acolo.

Kabir spune: “Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una !”
Am cunoscut în trupul meu jocul universului;
am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot !
Această Lumină a Ta împlineşte universal; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Kabir spune: “Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.”


LXV

O, FRATE ! Când eu am uitat, adevăratul meu Guru mi-a arătat Calea.
Atunci am părăsit toate riturile şi ceremoniile, nu m-am mai îmbăiat în apă sfinţită.
Atunci am învăţat că singur eu eram nebun, şi toată lumea în afară de mine era sănătoasă;
iar eu tulburasem omenirea aceasta înţeleaptă.
Din clipa aceea n-am mai ştiut cum să mă tăvălesc în praf făcând ascultare:
Nu bat clopotele de la templu,
Nu pun idolul pe tronul său,
Nu aduc jertfă de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifică trupul sunt pe placul Domnului.
Când îţi lepezi veşmintele şi-ţi ucizi simţurile, nu-i faci plăcere Domnului.
Omul care e bun, care practică dreptatea, care rămâne neclintit în mijlocul treburilor lumii, care priveşte toate făpturile pământului ca şi cum ar fi el însuşi,
Acela atinge Fiinţa Nemuritoare; Dumnezeu adevărat e pururi cu dânsul.

Kabir spune: “Acela atinge Numele adevărat ale cărui cuvinte sunt pure şi care-i lipsit de orice mândrie sau închipuire.”

RAMANA MAHARSHI
Se împlinesc 129 ani de la naşterea sa, acum la sfârşit de decembrie.
Graţia sa a acţionat asupra mentalului meu făcându-l să recunoască adevărata identitate cu Sinele.
O acţiune tăcută.
Un citat din “Înţeleptul de la Arunachala” vol II:
“Scopul practicii spirituale este suprimarea ignoranţei şi nu dobândirea realităţii. Realizarea există dintotdeauna, chiar aici şi în acest moment. Dacă ar fi fost o stare nouă de dobândit, ea nu ar fi permanentă, de vreme ce ar fi absentă într-un moment şi prezentă într-altul. Ceea ce nu este permanent nu merită osteneala de a fi dobândit. Realizarea este permanentă şi eternă, aici şi acum.”

Ţi-am expus pe scurt câte ceva despre cei care m-au ajutat în drumul meu spiritual. Acum te provoc cititorule, să prezinţi şi tu pe scurt în mod deschis sau în interior, persoanele care te-au ajutat şi pe tine până în acest moment. Aştept cu nerăbdare să-ţi expui aici povestea.

Arunachala in direct

The Arunachala-live webcam based in Tiruvannamalai, India

ÎN GRĂDINA LINIŞTII TALE

În grădina liniştii Tale mi-am făcut culcuş sub un nuc bătrân cu ramuri mari, lăsate până aproape de pământ. Locul ales este prielnic contemplaţiei: într-o parte este pajiştea cu iarba catifelată iar în partea cealaltă este Arunachala, colina Anamalai. De pe colină se prelinge un fir de apă cristalină care poate fi trecut uşor cu piciorul. Mă aşez sub nuc să admir peisajul. Liniştea mă cuprinde şi mă pătrunde. Mi se destind muşchii spatelui, ai gâtului, ai obrajilor. Doamne, de mult nu mi-a fost aşa de bine! 08 08 08.

În grădina liniştii Tale am intrarea asigurată necondiţionat, permanent.

Doar de mine depinde să intru sau nu în ea.

Aici mi-am regăsit prietenii mei. Sunt mulţi şi mă simt minunat în preajma lor. I-am cunoscut în diverse momente şi fiecare au diminuat câte ceva din zbuciumul şi agitaţia în care mă zbăteam.

În grădina liniştii Tale am uitat de clipele de zbucium şi agitaţie care m-au răvăşit, ştiu doar că au fost necesare pentru a mă putea bucura de prietenii mei, pentru a experimenta tot felul de emoţii, culminând cu cea prezentă de linişte. 11 08 2008

Sunt liniştită în grădina liniştii Tale. Sunt îndrăgostită de grădina Ta şi de Tine, de aceea mă refugiez aici aşa des. Ţi-aş scrie cântece de dragoste dar mi-a luat-o înainte Kabir şi alţii ca el.

De când frecventez grădina liniştii Tale am regăsit vechii prieteni: Dakshinamurti, Iisus Christos, Buddha, Shankaracharia, Mahatma Gandhi, Kabir, Ramana Maharshi, Shri Mataji, Angela Vasiu, mama, soţul, copii.

Voi încerca să reamintesc în ce a constat ajutorul fiecăruia dintre ei pentru aflarea liniştii mele.
13 08 2008

Mowgli

CĂUTĂRI

Timp îndelungat nu mi-am pus întrebări existenţiale. Viaţa ce o trăiam părea total anormală faţă de ce simţeam eu că ar trebui să fie. Mereu mi se părea că nu mă potrivesc cu locurile, cu epoca şi că altundeva sau în alte vremuri m-aş fi simţit mai în largul meu. Ştiu că mă opream deseori în faţa ferestrei, privind spre nicăieri, aşteptând ceva să se întâmple. Starea că nu mă potrivesc acestui loc, acestui timp m-a urmărit de mic copil, chiar dacă peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat să mă conformez locului şi timpului. Am acţionat ca şi când aş fi implicată, dar sentimentul nu dispărea. Mă simţeam ca o intrusă care nu-şi putea asuma nici drepturi şi nici responsabilităţi. "Alţii cum pot iar eu nu ? e o problemă psihică? sunt bolnavă? sunt nebună? sunt anormală?", întrebări ce mă bântuiau, dar nu insistam să aflu răspuns.

Când aparenta mea implicare în zbuciumul cotidian s-a mai liniştit, a venit şi răspunsul la nivel mental. Din foarte multe direcţii mă bombardau idei ca: tu nu eşti acest corp, aceste gânduri, aceste emoţii, tu eşti stăpânul lor, eşti Sinele. Bine, bine, sunt Sinele, dar ce este Sinele, cu ce se mănâncă, ce culoare are?! Mi s-a oferit o bază pentru întrebări existenţiale şi am pornit să caut Adevărul.

Primele noţiuni le-am sorbit cu nesaţ din vorbele lui Iisus Christos "Eu şi Tatal UNA suntem". 
Apoi a urmat o perioadă de meditaţii şi reflecţii sub îndrumarea SS Sri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga. Aceste meditaţii nu au fost constante, dar au reuşit să direcţioneze mentalul spre a discerne între ce este real şi ce nu este real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc uşor.

Când am citit despre Ramana Maharshi în "India secretă", totul părea ca o poveste din 1001 de nopţi, mit, ficţiune,sf.

Însă când l-am găsit în "Înţeleptul de la Arunachala" s-a aschimbat, a devenit apropiat, la îndemână, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam întrebarea (pusă de discipoli, bineînţeles, dar era întrebarea ce-o aveam şi eu în minte), iar el îmi dădea răspunsul. Şi răspunsul lui era o uşurare pentru mine. Imediat închideam ochii şi rămâneam în meditaţie. Nu mă grăbeam cu cititul ca la alte lecturi, mai mult savuram fiecare răspuns.

Pe la jumătatea primului volum, văd că unele întrebări se repetau şi mă miram că nu s-a înţeles din prima, doar Ramana Maharshi a răspuns atât de clar şi simplu, pe înţelesul tuturor. Cum pot fi unii atât de grei de cap?! Închid iar ochii şi vorbesc în gând cu Ramana Maharshi, de la egal la egal: "- ce simplu este! nu are rost să-i mai repeţi din nou, iar şi iar."
 Şi atunci s-a petrecut minunea...

Tot ce era în jurul meu a dispărut, chiar şi eu ca formă. Am rămas doar ca existenţă. Eram doar conştientă de existenţă. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva şi nici altcineva. Înţelegerea era deplină: sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt conştientă de existenţă şi aceasta este fericire.

Nu sunt cuvinte să exprim starea fără "stare". Cunoaşterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut până în acel moment, de parcă nici nu ar fi existat mai inainte.

După trei zile şi trei nopţi beţia beatitudinii s-a cuibărit în inimă, lăsând libertate mentalului să analizeze noua situaţie.

Instantaneu căpătă înţeles orice neînţelegere mai veche sau mai nouă ce apărea în minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot mă simt ACASĂ. Privind ca din lume totul este ok, privind ca din Sine totul este minunat. Armonizarea mea, ca fiind şi în lume şi în Sine, e completă. Căutarea mea s-a încheiat.

                                                                                                                    Mowgli cel linistit.

SAT CIT ANANDA

Aş vrea să-mi priveşti ochii şi să constaţi că exprimă mulţumirea.

Aş vrea să-mi simţi inima şi să constaţi că nu te minte.

Având la dispoziţie doar cuvintele îmi va fi greu să descriu starea de beatitudine în care mă aflu.
Voi încerca totuşi.

Cele mai mari sacrificii merită făcute ca să ajungi la această stare şi cu toate acestea se află la îndemâna tuturor şi nu necesită sacrificii prea mari. Eu nu am sacrificat ceva şi nici nu cred că am avut vreun merit deosebit pentru toate binecuvântările, bucuriile şi frumuseţile care mă înconjoară şi mă inundă în acelaşi timp.

După o oarecare practică a meditaţiei trezirea a fost explozivă, ca un foc viu, purificator.

Atenţia mi-a fost atrasă spre interior unde Kundalini descătuşa cheakrele din strânsele legături ale vechilor karme.

M-a eliberat, m-a uşurat, puteam pluti, m-a dilatat de parcă nu mai aveam limite;

eram şi înăuntru şi totuşi mă priveam şi din afară în acelaşi timp.

Am trecut prin mai multe stări de conştiinţă ce au culminat cu starea prezentă: SAT CIT ANANDA.

Mowgli.

CINE SUNT EU? CINE EŞTI TU?

Ţi-am spus cândva aşa:

Eu sunt o prelungire a ta.

Mâna ta dreaptă se termină cu mine,

Mâna ta stângă la fel.

E greu de imaginat?

Printre norii grei străbate

la amiază o rază.

Nu-i vedem sursa, dar ştim

că este o prelungire a soarelui.

Orice apă, pârâu, fluviu, mare sau lac

din mijlocul continentului,

este o prelungire a oceanului,

chiar dacă nu-i vedem legătura.

Eu sunt materializarea dorinţelor tale.

Eu sunt materializarea iubirii tale.

Tu eşti zeul, eu sunt chipul din oglinda

în care tu te oglindeşti.

Fie că-ţi place sau nu,

eu sunt tu.

Tu eşti rima, eu poezia;

tu eşti lumina, eu raza;

tu eşti setea, eu apa;

tu eşti foamea, eu hrana;

tu eşti gerul iernii,

eu florile de gheaţă la geam;

tu eşti viaţa, suflarea,

eu sunt corpul care trăieşte până la ultima suflare;

tu eşti seva,

eu, copacul cu rădăcină tulpină, frunze şi flori;

tu eşti iubirea,

iar eu sunt şi Romeo şi Julieta;

tu eşti Adam,

eu sunt coasta ta;

tu eşti şi Adam şi Eva;

Fie că-ţi place sau nu,

eu sunt Tu.

Mowgli în dualitate.

Căutătorul şi calea.

Toţi căutătorii fac yoga, chiar şi fără să ştie asta. Ei sunt pe o cale (yoga înseamnă și cale și tehnică și conexiune), indiferent ce nume au aceste căi: creştină, musulmană, budistă, mozaică, atee, ect.

Cel care-şi pune întrebări existenţiale este nedumerit, ce cale să urmeze, care e mai bună?

Dacă adevărul se află numai la creştini, de ce nu vin toţi aici ?

Daca adevărul e numai la musulmani, de ce nu vin toţi aici ?

Dacă Biblia e scrisă de evrei, ei de ce nu urmează creştinismul ?

Atunci unde este Adevărul, unde să-l caut, unde să-l găsesc ?

De ce toţi din cadrul unei religii ţin la respectiva religie şi insistă că adevărul se află la ei şi numai la ei ?

Dumnezeu e Unul, atunci de ce nu se ajunge la un consens? Această stare îi lasă nedumeriţi pe cei care caută Adevărul.

La urma urmei, ce vreau eu?! Vreau să ştiu ce-i desparte pe credincioşi sau vreau un răspuns la întrebările ce mă frământă: tot ce se întâmplă cu mine este întâmplător sau este dirijat? De ce m-am născut? de ce trăiesc? până când? care-i scopul meu pe pământ? voi muri? de ce? ce se întâmplă cu mine după ce mor? cu corpul meu, cu gândurile mele, cu planurile mele? ce planuri să îmi fac şi pentru ce periodă?

Pe cine să întreb ?

Să-i întreb pe cei cu şcoală multă, cu facultăţi, sau pe bătrânii cu părul alb ? - mă îndoiesc să ştie.

Mai bine îi întreb pe prunci, ei sigur ştiu. Zâmbesc mereu şi când dorm şi când sunt trezi. Îi observ atent, toţi îi adoră. Pruncii sunt o minune, o bucurie, sunt viaţa, ei doar există.

Când le cresc dinţii ei renunţă la hrana de la sân; când încep să meargă ei renunţă la susţinerea părintească; când încep să vorbească ei renunţă la tăcere şi încep problemele...

Ar trebui să redevin copilul dependent de CEA / CEL care m-a creat, să mă hrănesc direct la SURSĂ şi să las sursa să vorbească pentru mine.

Astfel ar dispărea întrebările, problemele, grijile, nedumeririle.

Acum ştiu totul, am totul, sunt totul şi zâmbesc ca un bebeluş.

Fiecare cale ar trebui să ofere această satisfacţie.

Aceasta este ceea ce caută căutătorul: revenirea la sursă şi identificarea cu ea.

Mowgli.

Citate din "Înţeleptul de la Arunachala"

Dialog cu Ramana Maharshi despre rugă.

Oamenii se roagă lui Dumnezeu şi-şi sfârşesc rugăciunea spunând “facă-se Voia Ta”. Dacă voinţa lui Dumnezeu trebuie să se îndeplinească, la ce bun să te rogi Lui ? Nu trebuie uitat că Voinţa divină prevalează în permanenţă şi în orice împrejurare. Individul nu poate acţiona cu de la sine putere. Este suficient deci ca omul să recunoască atotputernicia Voinţei divine şi să rămână liniştit. Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi. El a creat totul. Voi nu sunteţi aici decât câteva unităţi printre miliarde de alte unităţi. Dacă Dumnezeu are puterea să determine viaţa acestor miliarde de fiinţe, de ce crezi că El te uită? Chiar simplul bun simţ ar trebui să-i facă pe oameni să înţeleagă că trebuie să se supună Voinţei Sale. În consecinţă, nu este necesar să-i faci cunoscute nevoile tale. El le cunoaşte mai bine decât oricine.

Mai mult, de ce te rogi ? Pentru că te simţi neajutorat şi lipsit de forţă şi pentru că tu cauţi ajutorul unei puteri superioare. Oare Creatorul tău, care este deasemenea protectorul tău, nu îţi cunoaşte deja toate slăbiciunile ? Crezi că se cade să-ţi etalezi în faţa Lui toate defectele pentru ca El să ia cunoştinţă de ele ?

Întrebare: Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri ?

Cu siguranţă. Ajută-te tu însuţi. Făcând aceasta, încă te supui lui Dumnezeu. Căci fiecare acţiune este determinată numai de Dumnezeu.

Cât despre faptul de a te ruga pentru un altul, această atitudine pare lipsită de egoism. Dar dacă o analizezi în fond, vei descoperi, de asemenea, în ea egoismul. De fapt, tu doreşti fericirea altuia în scopul de a fi tu însuţi fericit. Sau altfel spus, tu vrei să beneficiezi de meritul de a fi mijlocitor pentru fericirea altora. Dumnezeu nu are nevoie de nici un intermediar. Ocupă-te de problemele tale şi totul va fi bine.

Vol II, pag. 243, traducător E.L. Popescu.

În pragul casei

De ce? Pentru că aici te simţi ACASĂ, în siguranţă.
Totodată ai perspectiva celor două lumi: cea interioară şi cea exterioară.
Pe drumul vieţii amândouă sunt zbuciumate: şi interiorul şi exteriorul.
Dar dacă ai ajuns ACASĂ, acea casă fiind SURSA de unde ai plecat cândva pe drumul vieţii, fiind totodată şi DESTINAŢIA fiecăruia dintre noi, atunci se schimbă lucrurile.
Bucuria că ai revenit ACASĂ te inundă şi nu mai e loc pentru altceva sau altcineva.
Descoperi aici PACEA mult căutată pe toate drumurile vieţii.
Descoperi că tu eşti pacea şi bucuria nesfârşită care fac să dispară graniţele dintre interior şi exterior.
Uimit te întrebi: dar celălalt, unde este ?!
După o vreme, apari "în pragul casei" şi-ţi dă mâna să râzi de toate temerile pe care le-ai avut până să ajungi ACASĂ.
Realizezi că ai fi putut întoarce şi celălalt obraz, era ok.
Stând "în pragul casei", ştiindu-te ACASĂ oriunde, oricând, îţi poţi permite călătorii către oricare alt "exterior".
"Pragul casei" pe lângă sursă şi destinaţie, devine acum şi drum, cale.
Sursă, cale, destinaţie. Trei în Unu şi unu în TREI.

The threefold Mowgli.

Now, acum

Now, that you hove opened my eyes,

That I know who I am,

That I know who You are,

And I know We are,

Now I do not want to live in oblivion,in ignorance.

I have a wish,

The only and the last :

Oblivion, carelessness must not lie

Over my heart,

Over my eyes,

Over my thoughts.

You are the One who doeset oll :

- take the ignorance from me and carry it away.

Mowgli devotee

Fără identificare

Spre dimineaţă în jurul orei 3, deschid ochii.

Camera e slab luminată, fără o lumină proprie.

Nu recunosc camera şi mă întreb unde sunt.

Încerc să mă lămuresc în ce cameră sunt … a cui cameră …

E cineva care doarme lângă mine, cine o fi…

Dar eu cine sunt… Nici un răspuns….

Bine, dar trebuie să am o memorie, s-o răscolesc, să dau de-un fir… Nimic.

Memorie, unde eşti ????? Nimic…

După un timp, ce nu l-am putut aprecia, recunosc şifonierul vechi de 20 ani.

Tot atunci am înţeles cine dormea alături, în acelaşi pat,

vechi partener de viaţă.

Acum, am o identificare, spre deosebire de atunci, când doar existam.

Existenţă pură, fără identificare…

Out Mowgli

Ce mai e de făcut ?

Când paharul este gol îl umpli, 

Dar dacă este deja plin, 

ce mai e de făcut? 

Când fructul e în coacere îi susţii coacerea,

Dar dacă e deja copt,

ce mai e de făcut? 

Când omul e bolnav îl tratezi,

Dar dacă e deja sănătos,

ce mai e de făcut? 

Când zilele sunt triste le înveseleşti,

Dar dacă toate zilele sunt deja o continuă bucurie,

ce mai e de făcut? 

Cănd Adevărul e acoperit îl descoperi,

Dar dacă e deja descoperit,

ce mai e de făcut? 

Cănd eşti pe drum cauţi să ajungi acasă,

Dar dacă eşti deja ACASÃ,

ce mai e de făcut? 

Când totul e atât de bine spus,

Când totul e atât de bine cântat,

Când totul e atât de bine făcut, 
  ce mai e de făcut?

The comprehensive Mowgli.

Netulburare

Când vântul nu bate, nimic nu tulburâ oglinda apei.

Când gura tace, se aude tăcerea.

Când mintea tace, vorbeşte Sinele,

neauzit de altcineva.

O muzică divină răsună

în urechile fiecărei celule a corpului,

ce-şi măreşte continu dimensiunea

şi se pierde în depărtări.

Peste tot răsună doar vibraţia muzicii necreate,

Şi nu-i altcineva s-o audă.

Cuvintele tulbură liniştea,

Gândurile tulbură pacea minţii,

Vântul tulbură oglinda apei,

Starea de netulburare este SINELE.

The noiseless Mowgli.

Rugă

Când nu ştiam, nu mă rugam.
Când am întrezărit parţial
am început să mă rog.
Acum când am aflat ÎNTREGUL,
nu mă mai rog.
Aduc doar laude, mulţumiri şi slavă
Celui ce ESTE
Şi mă bucur...

The happy Mowgli

Omagiu

Cui altcuiva aş putea aduce omagiu pentru ceea ce sunt, decât Celui ce ESTE?

Doar prin graţia Celui ce ESTE, am prins contur în manifestare ca o firimitură de pâine în pâine; ca val de apă în apă; ca sine în Sine.

Toate acestea le înţeleg doar după înlăturarea multiplelor identificări.

Identificările vin cu fiecare nouă alegere.

Relevantă este identificarea lui Mowgli din povestea Cartea junglei.

El s-a adaptat perfect vieţii în junglă, crezând că aparţine acesteia ca o vieţuitoare oarecare, fiind complet rupt de civilizaţia satului în care se născuse.

Când a redescoperit comunitatea oamenilor el a renunţat la vechea identificare, cea de vieţuitoare a junglei şi şi-a luat o identificare nouă, cea de copil al satului.

În perspectivă se pot prevedea noi identificări în viaţa lui Mowgli: Mowgli fiul lui X şi Y; Mowgli – elev; Mowgli – meseriaş; Mowgli – soţ; Mowgli – tată; Mowgli – înţelept; Mowgli – eliberat (mukta purusha).

Mowgli Reloaded.

Timpul la Prezentul Continuu

“Eu sunt cel care sunt” rezumă întregul adevăr.

Metoda poate fi rezumată la două cuvinte: “Fii liniştit”.

Ramana Maharshi.

1950, aprilie, 14, seara, Ramana Maharshi a părăsit corpul după 70 ani.
Se împlinesc 58 ani în seara asta.

Ca o clipă au trecut şi iată-ne, în inima noastră, la picioarele Celui ce a revenit la vechea sa formă, cea fără de formă, fredonând în şoaptă alături de devoţii săi: Arunachala Shiva, Arunachala Shiva…

A renunţat la forma corporală, dar nu a plecat ci s-a cuibărit în fiecare din noi şi în spaţiul dintre noi, ca blândeţe, duioşie, înţelegere, compasiune, acceptare.

Când noi manifestăm astfel de stări, de fapt el se exprimă prin noi. El este blândeţea, înţelegerea, compasiunea.

Să-i permitem cât mai des aceasta, fiind tot mai blânzi, mai înţelegători, mai plini de compasiune.

Să-i permitem, fiind Una cu El.

Mowgli devotee.