Toţi căutătorii fac yoga, chiar şi fără să ştie asta. Ei sunt pe o cale (yoga înseamnă și cale și tehnică și conexiune), indiferent ce nume au aceste căi: creştină, musulmană, budistă, mozaică, atee, ect.
Cel care-şi pune întrebări existenţiale este nedumerit, ce cale să urmeze, care e mai bună?
Dacă adevărul se află numai la creştini, de ce nu vin toţi aici ?
Daca adevărul e numai la musulmani, de ce nu vin toţi aici ?
Dacă Biblia e scrisă de evrei, ei de ce nu urmează creştinismul ?
Atunci unde este Adevărul, unde să-l caut, unde să-l găsesc ?
De ce toţi din cadrul unei religii ţin la respectiva religie şi insistă că adevărul se află la ei şi numai la ei ?
Dumnezeu e Unul, atunci de ce nu se ajunge la un consens? Această stare îi lasă nedumeriţi pe cei care caută Adevărul.
La urma urmei, ce vreau eu?! Vreau să ştiu ce-i desparte pe credincioşi sau vreau un răspuns la întrebările ce mă frământă: tot ce se întâmplă cu mine este întâmplător sau este dirijat? De ce m-am născut? de ce trăiesc? până când? care-i scopul meu pe pământ? voi muri? de ce? ce se întâmplă cu mine după ce mor? cu corpul meu, cu gândurile mele, cu planurile mele? ce planuri să îmi fac şi pentru ce periodă?
Pe cine să întreb ?
Să-i întreb pe cei cu şcoală multă, cu facultăţi, sau pe bătrânii cu părul alb ? - mă îndoiesc să ştie.
Mai bine îi întreb pe prunci, ei sigur ştiu. Zâmbesc mereu şi când dorm şi când sunt trezi. Îi observ atent, toţi îi adoră. Pruncii sunt o minune, o bucurie, sunt viaţa, ei doar există.
Când le cresc dinţii ei renunţă la hrana de la sân; când încep să meargă ei renunţă la susţinerea părintească; când încep să vorbească ei renunţă la tăcere şi încep problemele...
Ar trebui să redevin copilul dependent de CEA / CEL care m-a creat, să mă hrănesc direct la SURSĂ şi să las sursa să vorbească pentru mine.
Astfel ar dispărea întrebările, problemele, grijile, nedumeririle.
Acum ştiu totul, am totul, sunt totul şi zâmbesc ca un bebeluş.
Fiecare cale ar trebui să ofere această satisfacţie.
Aceasta este ceea ce caută căutătorul: revenirea la sursă şi identificarea cu ea.
Mowgli.
3 comentarii:
Imi plac foarte mult ideile pe care le scrieti aici.Astept in continuare si alte idei.
Toate caile promit satisfactii; adeptii le urmeaza pe cele ce sunt pe potriva asteptarilor lor.
Nu-i problema ca am fost inzestrati cu darul vorbirii, ci ce transmitem cu el. Cand vor evolua indeajuns de multi indivizi sa schimbe regulile societatii, nu vom mai privi problemele ca acum si vom recunoaste organismul comun care suntem.
In lume,privind istoric, mereu un grup de indivizi schimba regulile societatii si mereu se trece la alt nivel de cunoastere.
Trimiteți un comentariu