Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 21, 22, 23, 24, 25.

Imnul ARUNACHALA  SIVA versetele 21, 22, 23, 24, 25.

Versetul 21

                                  kenjiyum vanjiyāik konjamu mirangilai  

                                         yanjalen ṛēyaru ḷaruṇāchalā 

Versetul acesta vorbeşte despre starea de nerăbdare a sufletului-devot atunci când întâlneşte obstacole pe parcursul călătoriei sale şi îl acuză pe Domnul de viclenie sau chiar de lipsa milei. Arunachala a fost deja descris ca oceanul de har. Dacă ogorul nu a fost bine pregătit şi dacă seminţele nu au încolţit aceasta nu este din vina binevoitoarei ploi. Defectele stabilite în suflet împiedică coborârea graţiei. Sufletul-devot care s-a întors către Dumnezeu înţelege acest lucru şi se roagă la Domnul pentru îndepărtarea defectelor. Fie ca El, chiar dacă nu se grăbeşte imediat spre suflet, să-l salveze totuşi. Fie ca El, cel puţin să-l asigure că nu trebuie să aibă teamă.

Versetul 22

                                      kēḷā daḷikkumun kēḍil pugazhaik

                                         kēḍusey yādaru ḷaruṇāchalā

Aici se invocă, de asemenea, graţia Domnului care cunoaşte nevoile tuturor fiinţelor şi are puterea de a le satisface. Astfel este măreţia Sa. Dacă El nu vine acum în sprijinul sufletului–devot nemulţumit, ce se va întîmpla cu acea măreţie? Ce vor crede oamenii despre Domnul? Nu vor minimaliza ei, fie cunoaşterea Sa fie îl vor acuza de cruzime? Aşa că, cel puţin pentru a-şi proteja reputaţia Sa, El trebuie să copleşească cu graţia Sa pe sufletul–devot.

Versetul 23

                                                kaiyiniṛ kaniyun meyrasaṅ koṇḍuva

                                                     gaiveṛi koḷavaru ḷaruṇāchalā

În acest verset Dumnezeu este comparat cu sucul de fructe din cauza naturii Sale dătătoare de încântare. El este esenţa supremă (rasa). Acela care obţine esenţa, devine fericit.

Versetul 24

                                                  koḍiyiṭ taḍiyaraik kollunaik kaṭṭik

                                                    koṇḍeṅgan vāzhvē naruṇāchalā

Versetul acesta vorbeşte despre faptul că ego-ul adoratorului este total distrus de graţia lui Dumnezeu. Nu există nicio individualitate rămasă în sufletul-devot după îmbrăţişarea divină. Actul îmbrăţişării divine este un proces de auto-anulare.

Versetul 25

                                                 kōpamil guṇattōy kuriyā yenaikkoḷak

                                                      kuṛaiyen seydē naruṇāchalā

În acest verset sufletul-devot se întreabă ce fapte meritorii a săvârşit ca să merite graţia divină. În prezenţa maiestoasă a lui Arunachala Siva, sufletul-devot îşi dă seama de imperfecţiunea sa. Însă, în cazul în care ar fi primit graţia lui Siva, aceasta trebuie să fie, după cum se presupune, datorată unor merite din trecut. Graţia divină nu se măsoară în acord cu dorinţele sufletului. Dacă ar fi aşa, acesta ar înceta să mai fie graţie. Tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă este atitudinea potrivită de receptivitate din partea sufletului. Când sufletul a devenit matur în acest sens, graţia coboară asupra acestuia şi-l transformă.

http://www.sriramanamaharshi.org/portfolio-item/sri-arunachala-akshara-mana-malai-english/

Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 16, 17, 18, 19, 20.

                                                                  16

                                     kānta mirumbupōṛ kavarndenai viḍāmaṛ

                                            kalandenō ḍiruppā yaruņāchalā

Într-un verset din Sivananda Lahari sunt descrise cinci comparații pentru bhakti (devoțiune):

             1 Seminţele fructelor arborelui ankola (un arbore rar) după ce ajung pe sol se

                        deplasează în direcţia copacului şi se fixează singure la baza trunchiul copacului.

            2 Acul se lipeşte de magnet.

            3 Femeia virtuoasă se gândeşte constant la domnul ei.

            4 Lianele se încolăcesc singure pe un copac.

            5 Râul curge necontenit spre ocean.

 Când mintea într-un mod asemănător rămane la picioarele lui Dumnezeu, fără să se mişte de acolo chiar şi pentru o clipă, aceasta este bhakti.

Aici, în acest vers, sufletul tânjeşte să se piardă în Fiinţa lui Dumnezeu. Acesta împloră să fie înghiţit de Domnul, astfel încât să nu mai existe individualitate în el. Unirea văzută din partea sufletului este ceva comparat cu unirea dintre apă cu apă, lapte cu lapte, ulei cu ulei.

                                                                   17

                                            giriyuru vāgiya kirubaik kaḍalē

                                           kripaikūrn daruluvā yaruņāchalā

Acest verset este despre importanța rugăciunii. Nu există o rugăciune mai eficientă sau mai nobilă decât cea pentru coborârea graţiei divine. Deseori, oamenii se roagă pentru lucruri mărunte. Acest lucru este, fără îndoială, mai bun decât să nu se roage deloc. Dar cea mai bună rugăciune este cea care nu este motivată de spiritul negustoresc. Cineva trebuie să se roage pentru că asta trebuie să facă întâi. Graţia este complementară rugăciunii. Sufletul devot se roagă la Dumnezeu pentru lucruri mărunte, dar Dumnezeu este cel care împlineşte harul; şi rugăciunea în sine este posibilă datarită graţiei.

                                                                   18

                                               kizmē leņguń kiḷaroḷi maṇiyen

                                              kizhmaiyaip pāzhsei yaruṇāchalā

Acest verset pledează pentru îndepărtarea ignoranței. Deşi strălucirea radiantă a Sinelui este mereu acolo, noi închidem ochii şi ne tânguim că nu vedem. Ignoranţa ne orbeşte. Ea este cauza tuturor nenorocirilor şi păcatelor. Aceasta constitue nemernicia de bază. Sufletul devotat apelează la Dumnezeu pentru îndepărtarea acesteia.

                                                                    19

                                       kuṭramuṭr raruttenai guṇamāip paṇittāḷ

                                               guruvuru vāyoḷi raruṇāchalā

Versetul 19 insistă asupra celor trei factori care generează păcatul rădăcină: necunoașterea. Toate păcatele vor dispărea când necunoașterea este complet distrusă. Necunoaşterea este asemănată cu întunericul care orbeşte, cu nodul care obligă, etc. Înţelepciunea este lumina care risipeşte întunericul, sabia care va tăia acest nod. Aceasta se întâmplă prin graţia lui Dumnezeu pentru că înţelepciunea este dobândită. Înţelepciunea este binele suprem. Socrate obişnuia să spună, 'cunoaşterea este virtute'. Bunătatea firească a sufletului este dezvaluită când defectele sunt îndepărtate. Dumnezeu îndepărtează defectele acţionând ca Guru. Cuvântul Guru înseamnă, ‘cel care distruge întunericul ignoranţei’. Cel care distruge ignoranţa nu poate fi el însuşi supus ignoranţei.

                                                                   20

                                          kūrvāṭ kaṇṇiyar koḍumayiṛ paḍādaruḷ

                                            kūrndenaich chērndaru ḷaruṇāchalā 

 

În acest verset se cere iar revărsarea grației divine pentru izbăvirea din primejdia căderii în vulgaritate. Lumea se ţine prea mult de noi. Noi cădem în vulgaritatea ei neştiind că în acest mod se configurează soarta noastră. Simţurile noastre ne îndepărtează de la ceea ce este bun şi permanent, Supremul Sine. Mintea noastră devine captivă în manifestările trecătoare care doar demoralizează şi distrag atenţia noastră. Jocul maya ne amăgeşte; reprezentanţii săi, obiectele au întins o plasă ca să zicem aşa, în care suntem prinşi. Făcând din noi sclavi, ei ne hărţuiesc şi ne chinuiesc fără milă. Cine poate scoate sufletul devotat din această stare regretabilă în afară de Dumnezeu, Domnul său? Astfel, acesta cere ca El să vină să-l ajute şi să-l izbăvească din primejdia cumplită. Numai dacă sufletul devotat se va putea uni cu Domnul său prin harul Lui, niciun rău nu i se va mai putea întâmpla.

http://www.sriramanamaharshi.org/portfolio-item/sri-arunachala-akshara-mana-malai-english/

Imnul ARUNACHALA SIVA VERSETELE 11, 12, 13, 14, 15.

Versetul 11

                                  aimpulak kaḷva rahattiniṛ pugumbō

                                       dahattini yilaiyō varuņāchalā

În acest verset se face referire la faptul că trebuie să fim vigilenți în ce privește obiectele pasiunii - dorința, mânia și lăcomia -  ce sunt asemuite cu hoții. Un hoț este unul care își însușește prin vicleșug ceea ce nu-i aparține. Cele cinci simțuri sunt asemănătoare hoților ce răvășesc inima. Aici se pune întrebarea dacă Domnul omnipotent care este prezent pretutindeni, inclusiv în inimă, permite acțiunea simțurilor. Se cere vigilență continuă.

Versetul 12

                                oruvanā munnai yoḷittevar varuvā

                                     runsū dēyidu varuņāchalā

Versetul 12 ne lămurește de ce este permisă acțiunea hoțească a simțurilor. Toate fac parte din maya Domnului. Pluralitatea lumii este jocul Său. Drama lumii include și dansul răvășitor al simțurilor. Dar în cadrul acestei drame există și planul de trezire al sufletului din stupoarea sa. Unul din nenumăratele nume ale Domnului este și cel de Domn al hoților.

Versetul 13

                                         ōnkārapporu ḷoppuyar villō

                                         yunaiyā raṛivā raruņāchalā

Acest verset vorbește despre un alt nume al Domnului. Dumnezeu a fost denumit prin nenumărate nume. Pentru a face cunoscut acest lucru este obișnuit să se spună că El are o mie de nume. Dintre toate aceste nume cel mai adecvat este silaba sacră ‘OM’, numit Pranava.

‘OM’ este numele celui Nenumit. Acesta este un nume și totuși nu este un nume. Dar este cel mai apropiat de Realitatea fără nume. Realitatea primordială nu are formă. Însă limitați și cu formă așa cum suntem, noi am atribuit nenumărate forme acesteia. Dintre toate aceste reprezentări, linga este reprezentarea cea mai potrivită, deoarece aceasta are o formă și totuși nu este o formă. În timp ce alte reprezentări au numele lor particulare, linga semnifică pur și simplu semnul ori simbolul. Originea simbolului linga este provenită din coloana de lumină, forma în care Dumnezeu a apărut ca Arunachala. Astfel că, originalul linga este Arunachala. Ceea ce linga este printre reprezentările spațiale ale lui Dumnezeu, la fel este și ceea ce ‘OM’ este printre numele Lui. Arunachala este prin urmare, semnificația sacrei silabe ‘OM’.

Întrucât Arunachala este totul, nu există ceva care este egal cu El, nici ceva care este superior Lui. El nu este unul dintre cei mulți. Este unul fără al doilea. Adresându-se Domnului, Arjuna spune în Bhagavad Gita: ‘Nu există cineva care să fie egal cu Tine; cum poate fi cineva superior Ție? Vedanta ne învață că Dumnezeu sau Absolutul este singura realitate. Nu este ușor de înțeles această realitate. Brahman este cel de la care vorba și mintea este înapoiată, nefiind capabile să-l atingă. Aceasta este transcenderea realității care sfidează orice descriere. Este cel pe care mintea nu are putere să-l înțeleagă, dar care produce în minte puterea de înțelegere. Aceasta este mintea minții, înțelegerea înțelegerii.

Versetul 14

                              auvvaipō lenakkun naruḷait tandenai

                                  yāḷuva dunkaḍa naruņāchalā

Aici este o rugăciune către Dumnezeu ca părinte universal, mamă și tată. Pentru părinte salvarea copiilor nu este o îndatorire optională, este datoria sa. Astfel că devotul îi amintește lui Dumnezeu despre aceasta – dar această datorie nu era impusă de o autoritate exterioară Lui, ci este chiar propria Sa hotărâre.

Versetul 15

                                    kaņņukkuk kaņņāik kaņņinḍrik kāņunaik

                                            kāņuva devarpā raruņāchalā 

Acest verset vorbește despre capacitatea ochiului de a vedea. Ochiul primește de la Dumnezeu capacitatea de a vedea; dar Dumnezeu nu depinde de ochi pentru a vedea. Dumnezeu vede fără ajutorul ochilor. Dumnezeu, Sinele, este experiență pură; El face posibilă oricare experiență. Dar El însuși nu este un obiect al experienței.

Dumnezeu este Sinele, ochiul care niciodată nu se stinge. Aici se arată că Arunachala este ochiul ochiului. Al treilea ochi atribuit Domnului Siva este un simbol al faptului că Supremul este ochiul ochiului. Prin urmare, în acest verset Sri Ramana întreabă, ‘Cine poate să Te vadă pe Tine?’

http://www.sriramanamaharshi.org/portfolio-item/sri-arunachala-akshara-mana-malai-english/

Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 6, 7, 8, 9, 10.

Versetul 6                                   inḍriḍu mannayir peridaruḷ purivō

                                        yiduvō vunadaru ḷaruṇāchalā

Aici, devotul apreciază Graţia divină ce o revarsă Arunachala asupra sa ca fiind mai de preţ decât iubirea plină de sacrificii a propriei mame. Pentru devot, Dumnezeu este mult mai mult decât o mamă. El este în totalitate har și compasiune, un ocean de iubire necondiționată. El își revarsă harul Său nediluat și fără obstacol. El nu așteaptă nimic de la sufletul-devot, nici chiar loialitatea sa. El creează cosmosul, îl protejează iar în mod periodic îl retrage pentru a permite sufletului să progreseze și în cele din urmă să obțină cel mai mare beneficiu posibil, care este Eliberarea.

Versetul 7                                        unaiyē māṭri yōḍā duḷattinmē

                                          luṛudiyā yiruppā yaruṇāchalā

În versetul 7 devotul îl roagă pe Domnul să se stabilească ferm în inima sa şi să se ferească de farsele minţii și metodele pe care aceasta le adoptă pentru a se amăgi singură. Disciplinarea minții este o muncă grea. Regulile care sunt prevăzute în textele sacre sunt concepute pentru a potoli mintea și pentru a o transforma într-un instrument cu putere de concentrare. Chiar și Domnul trebuie să fie vigilent și să vegheze permanent asupra acțiunilor inimii. Inima se poate avânta departe dacă autoritatea asupra ei este slăbită câtuși de puțin. Ea este nespus de înșelătoare și ar putea căuta să-l inducă în eroare chiar și pe Dumnezeu.

Versetul 8                                ūrsuṭr rulamviḍā dunaikkaṇ ḍaḍangiḍa

                                        vunnazha gaikkāṭ ṭaruṇāchalā

În versetul 8, Domnul este implorat să-şi dezvăluie frumuseţea Sa, în scopul ca mintea să-şi poată distrage atenţia de la obiectele simţurilor. Într-adevăr, nu există altă frumusețe decât Dumnezeu. Așa numitele obiecte frumoase din lume sunt doar reflecții palide ale splendorii care este Dumnezeu, sunt bucăți de arc sparte din perfecțiunea sferei cerești. În scopul de a atrage chiar și o minte obișnuită, Dumnezeu trebuie să apară într-o formă plăcută. Aceasta se întâmplă atunci când mintea este susceptibilă să plece în căutările sale zadarnice ale efemerelor plăceri lumești, dar adoarme liniștită, contemplând frumusețea care este Dumnezeu.

Versetul 9                                   enaiyazhit  tippō denaikkala vāviḍi

                                          liduvō vāṇmai yaruņāchalā

În acest verset devotul insistă ca Domnul să i se alăture şi să i se înfăţişeze personal. Sufletul este venit de timp îndelungat și este acum un suflet matur. De asemenea, acest suflet l-a ales pe Domnul ca să-i fie consort și nu s-ar gândi la nimeni altcineva. Acum este timpul ca El să vină și să-l ia sub protecția Sa. Nemaiputând să suporte mai mult timp separarea, sufletul strigă pe Domnul, implorându-L să vină. Doar El este Mirele, cel care poate desființa virginitatea sufletului-devot care este egoul. Sufletul devotat are libertatea de a-l mustra pe Domnul spunând că dacă El nu-și face partea Lui (din angajamentul marital), El ar putea pierde titlul de purusottamatva (Bărbatul Suprem). 

    

Versetul 10                                ēninda vurakka menaippiṛa rizhukka

                                       viduvunak kazhagō varuṇāchalā

Versetul acesta cuprinde o dojană adresată Domnului de către devotul nerăbdător întrebându-l dacă este cuprins de somn. Sufletul este ținut captiv de capriciile și fanteziile simțurilor. Când sufletul înțelege starea sa jalnică, el devine un devot și își amintește că el de fapt aparține Domnului. Dacă sufletul aparține Domnului, atunci de ce nu a venit să-l salveze? Oare a plecat să se culce? De ce ar trebui ca El să rămână indiferent atunci când sufletul este sedus de alții? Acest lucru nu este corect. El are toată puterea și tăria necesară ca să-l salveze. Astfel că, sufletul-devot, ca mireasă a Domnului, l-a mustrat pe Domnul ei: „De ce dormi, atunci când ceva care-ți aparține intim este utilizat în mod abuziv? Aceasta este o insultă nu atât pentru mine cât pentru Tine. Tu ești Domnul și este datoria Ta inalienabilă să-mi protejezi onoarea.”

http://www.sriramanamaharshi.org/portfolio-item/sri-arunachala-akshara-mana-malai-english/