Poezia DECEMBRIE

Privesc întinsa mare liniştită,
Şi-L văd pe Brahman ca o gigantică oglindă.
Mă uit la valuri ce se sparg la mal,
Şi-L văd pe Brahman în fiecare val.

Privesc ţărâna, drag pământ,
Şi-L văd pe Brahman germinând.
Mă uit la soare, foc dogorâtor,
Şi-L văd pe Brahman ca far, de viaţă veghetor.

Privesc la cerul încărcat de stele,
Şi-L văd pe Brahman în distanţa dintre ele.
Mă uit la vântul ce adie încetişor,
Şi-L văd pe Brahman fără de un cuibuşor.

Privesc copacii ce înfloresc iar,
Şi-L văd pe Brahman dând rod peste an.
Mă uit la florile ce se deschid în zori,
Şi-L văd pe Brahman în parfumul lor.

Privesc înţelepţii de seamă ai omenirii,
Şi-L văd pe Brahman în cutele gândirii.
Mă uit la îngeri, zei şi lumea lor ascunsă,
Şi-L văd pe Brahman şi-n lumea nevăzută.

Privesc decembrie cum vine cu Iisus, cu Maharshi,
Şi-L văd pe Brahman cum ia chip fericit.
Mă uit la cei ce le sărbătoresc venirea în trup
Şi-L văd pe Brahman, karma venerând.

Privesc biserici, culte, religiile rebele,
Şi-L văd pe Brahman descătuşat de ele.
Mă uit şi la femeie, cu cât greu ea străbate,
Şi-L văd pe Brahman zâmbind, deci “se poate”.

Privesc la sărăcia cu griji şi cu nevoi,
Şi nu-L văd pe Brahman. Aici suntem doar noi.
Mă uit la ego-ul ce ne ţine în uitare,
Şi-L văd pe Brahman zâmbind tot mai tare.

Privesc pe Shri Mataji dând semnul de trezire,
Şi-L văd pe Brahman senin cum se destinde.
Mă uit la epoci ca înşirate pe aţă,
Şi-L văd pe Brahman cu un şirag în braţe.

Mă uit şi în oglindă şi-mi vine ca să spun:
O Brahman, eşti Tu, sau un nebun?!

                                       21 Decembrie 2009