Acum în preajma zilei de 14 aprilie, când gândurile devoţilor se îndreaptă câtre gurul lor Bhagavan Ramana Maharshi şi gândurile mele se îndreaptă spre Ramanashramam unde am avut parte de momente deosebite, pe care vreau să le postez pe blog, spre aducere aminte.
Partea a doua a călătoriei începe cu dimineaţa zilei de 28 august 2011 când, împreună cu încă doi colegi (ce s-au alăturat grupului nostru în ultimul moment, Elena din Australia şi Ravi din India), am urcat în maşină şi la ora 5 am, am plecat spre Tiruvannamalai, spre muntele sfânt Arunachala.
Cu un scurt popas pe la jumătatea drumului pentru masa de prânz, am ajuns la destinaţie spre seară.
Muntele Arunachala l-am recunoscut încă de la o distanţă de 14 km până să ajungem la el, cu toate că mai erau munţi asemănători în drumul nostru.
Inima l-a recunoscut. Cineva din grup m-a întrebat dacă sunt sigură că este Arunachala sau doar presupun şi i-am zis că sunt sigură şi aşa a fost.
La Tiruvannamalai ne-am cazat rapid şi apoi ne-am dus la Ramanashramam.
Am regăsit locurile aşa cum le lăsasem cu câtva timp în urmă (5 ani) părea că nimic nu s-a schimbat.
Este posibil să fi rămas neschimbat din aprilie 1950?
După o scurtă meditaţie şi pradakshina în jurul templului interior al sălii de meditaţie, ne-am îndreptat spre locuinţa provizorie (rezervată pentru perioada cât locuieşte la ashram) a lui Swami Shantananda Puri.
Swami Shantananda Puri, născut în 1928, este discipolul lui Parama Poojya Sri Purushottamananda Puri Maharaj, care a fost discipolul lui Swami Brahmananada (marele discipol al lui Sri Ramakrishna Paramahamsa).
Swami este prin excelenţă un savant în scripturile Vedice, texte Purane şi alte texte.
Stăpâneşte limba sanskrită, engleza, hindi, tamila.
În aceste vremuri când aproape totul este de vânzare, inclusiv spiritualitatea, iar mulţi lideri spirituali sunt atraşi de faimă şi celebritate creând ashramuri şi website-uri în goana după discipoli, mai sunt perle rare care trăiesc în spiritul renunţării, cântându-şi în tăcere şi smerenie propiul cântec.
Ei nu sunt ahtiaţi după discipoli, mai degrabă oamenii sunt conduşi spre astfel de persoane, ca fluturii atraşi de o lumină strălucitoare.
O astfel de lumină este Swami Shantananda, o perlă rară.
Prin simplitatea lui şi modul de expunere lucidă a scipturilor este recunoscut ca un ghid autentic, iar adepţi din India şi străinătate îi caută îndrumarea.
Din anul 1999, Ajati devine primul lui discipol de origine română şi recent a primit sannyasa devenind swami Ajatananda.
Swami Shantananda Puri locuieşte în nordul Indiei, în Himalaya la 22 km de Rishikesh, în peştera Vasishta Guha.
Odată pe an vine la Ramanashramam, ocazie cu care l-am putut cunoaşte şi eu. De fapt prezenţa lui la Ramanashramam a fost hotărâtoare pentru plecarea mea spre India.
Swami Shantananda era în acelaşi timp guru pentru cei din grupul nostru.
O întrebare mă zgândărea: va fi şi gurul meu?
Nici nu ştiu de ce aveam întrebarea asta în minte, deoarece eu consideram pe Ramana Maharshi ca fiind gurul meu (chiar daca era într-o formă subtilă),
De la poarta ashramului ne-am dotat cu ghirlande de flori cu miros asemănător cu mireasma florilor de iasomie, dar cu un miros mult mai puternic.
Aici ghirlandele se vând la metru, adică cumperi ghirlanda cât vrei de lungă.
Prima întâlnire cu Swami Shantananda Puri a fost încarcată de bucuria revederi cu toţi, el cerând să afle amănunte despre cursul de Vedanta de şase săptămâni de la Coimbatore.
Swami Shantananda stătea pe pat iar noi toţi jos, în jurul patului.
Aici se poate urmări câteva imagini cu Swami Shantananda:
http://www.youtube.com/watch?v=ZOOgrERLHkI&feature=related
Chipul lui răspândea un aer de tinereţe chiar dacă părul, barba şi sprincenele erau albe-albe.
Zâmbetul lui era fermecător şi-ţi pătrundea în inimă, fără şanse de scăpare.
La picioarele lui stătea o indiancă tânără, discipol devotat ce-i urmărea fiecare mişcare în caz că ar fi fost nevoie de ajutor să-l poată oferi.
La ora 19 îl însoţea la ashram, unde lua masa de seară.
Noi rămâneam în cameră şi-l aşteptam.
După trei zile a mai sosit o tânără indiancă/discipol din Nord, cu care se cunoştea mai demult şi care stătea şi ea mereu lângă el, slujindu-l cu mult devotament.
Swami Shantananda avusese probleme de sănătate şi cele două tinere devotate se încredinţau ca el să ia cu stricteţe medicamentele.
Eram mulţi în camera mică aşa că cei care veneau după noi şi vedeau că nu este loc, doar salutau, vorbeau ceva scurt în limba hindi şi se retrăgeau.
Privirea vioaie a lui Swami Shantananda se plimba de la unul la altul, iar noi aşteptam să îi prindem privirea.
Văzând că privirea lui nu poposea mai mult asupra mea, i-am cerut în gând să facă asta şi ca răspuns imediat şi-a aţintit ochii asupra mea.
Telepatia funcţiona sau era doar o întâmplare?
Privirea era pătrunzătoare chiar dacă pleoapele erau întredeschise, motivul fiind că se uita de sus în jos, de pe pat spre noi, ce stăteam pe covor, la picioarele lui.
Era cât pe ce să mă simt vinovată că l-am provocat, dar m-a privit iar cu blândeţe şi cu un zâmbet ce parcă-mi zicea: stai liniştită! nu-ţi fă griji! pentru asta sunt aici...
Plecam de la el în jur de ora 8-8,30 pm
Deja e întunecat afară, iar farurile unui autoturism ce venea spre noi pe stradă, semănau cu ochii lui Swami, o lumină de fază scurtă, cu obloanele trase pe jumătate, aşa păreau.
În altă seară la fel, eu ceream ca dovadă ca e un guru veritabil să-şi aţintească mai mult timp privirea asupra mea.
Am primit şi privirea dorită (de la care nu am clipit), dar am primit mult mai mult: peste chipul lui s-a suprapus chipul lui Ramana Maharshi.
Nu-mi venea să cred...
Imaginea suprapusă a persistat îndelung.
Eu sunt de regulă Toma necredinciosul şi starea asta de a fi s-a impus şi acum.
Nu voiam să cred, dar imaginea suprapusă era în continuare prezentă.
Erau doi în unul.
O singură fiinţă cu două chipuri.
Mă priveau blând, cu îngăduinţă.
Uimită şi fără cuvinte am aplecat capul şi nu am mai avut curajul să-i cer dovezi suplimentare.
Satsang-ul continua cu întrebări şi răspunsuri, dar eu eram şocată şi nu mai puteam urmări discuţiile.
Mai mereu cele două discipole devotate înregistrau discuţiile ce se purtau la satsang pe câte 2-3 sau chiar 4 telefoane mobile, pregătite din timp.
În seara când a venit discipola din nordul Indiei (parcă din Rishikesh), Swami Shantananda a făcut prezentările, iar când a ajuns în dreptul meu aştepta să-mi spun numele iar eu am zis că numele meu este Geta, dar că aştept de câteva zile să primesc un nume nou.
Toţi din grup aveau nume spiritual, doar eu rămăsesem la vechiul nume: Geta, ce putea fi luat şi ca Geeta sau Gita (de la Bhagavad Geeta).
Swami Ajatananda a spus că deja pregătise trei nume, dar că încă nu era decis.
Atunci Swami Shantananda mi-a zis că nu are deloc importanţă numele, dar dacă este să am un nume atunci mi s-ar potrivi numele "Maitreyi".
Apoi a început să spună povestea despre Maitreyi.
Cică era un rege care, ajuns la o vârstă potrivită, a hotărât că este timpul să se retragă din lume în solitudine, să devină un sannyasa.
Astfel, regatul lăsă pe seama fiului, iar pe cele două soţii le întreba ce parte din avere îşi doresc.
Una din ele a revendicat o parte de avere, cealaltă însă i-a cerut să nu se retragă în solitudine până nu o ajută să realizeze Sinele.
Regele a rămas s-o susţină în demersul ei spiritual.
Această soţie avea numele Maitreyi.
Auzind această povestire, imediat mi-am amintit de discuţiile cu soţul meu când s-a întors în 1993 din Canada.
Mi-a spus că se vede pe sine ca pe cel ce mă va susţine în totalitate să-mi realizez Sinele în această viaţă.
Despre dicuţia noastră nu ştia nimeni altcineva, doar eu şi el, nu avea cum să ştie Swami Shantananda.
Fără îndoială Swami Shantananda Puri este un guru autentic însufleţit de Ramana Maharshi.
Rămânând cu această convingere, totuşi nu am îndrăznit să-i cer să-mi fie guru sau eu să-i fiu discipol.
Acest lucru se întampla deja fără vre-o formalitate anume.
Puterile şi protecţia lui ne-au urmărit mereu, nu doar la Arunachala ci şi pe drumul de întoarcere spre ţară.
A păstrat legătura telefonică cu Ajata şi astfel ştiam că era (în mod subtil) cu noi mereu şi orice dificulate apărea, el le rezolva de la distanţă.
Probleme au fost şi cu extra/bagajele şi cu transportul şi cazarea în Delhi şi multe altele pe care nici nu le mai ţin minte, dar mereu am simţit susţinerea şi ajutorul lui Swami Shantananda Puri.
A fost tot timpul cu noi chiar dacă nu s-a deplasat de la Arunachala.
Aceasta a fost doar o parte din povestirea momentelor petrecute în partea a doua a călătoriei.
Pe curand,
Maitreyi.
