GLASUL INIMII
lui R.M.
Ai la dispoziţie eternitatea.
Însă îţi este de ajuns clipa.
Poţi învăţa din trecut, prezent, sau viitor.
Pentru cel ce ştie, nu există decât prezent.
Unu generează dualitatea,
deci pluralitatea,
dar el nu le probează existenţa,
ci existenţa existenţei lor.
Când libertatea ta devine una
cu propria ta constrângere,
atunci, într-adevăr, eşti.
Începuturi şi sfârşituri nenumărate,
pentru a înţelege eternitatea, sau existenţa,
cea fără de început şi fără de sfârşit.
Totul are importanţă pentru cel înlănţuit.
Nimic nu îl afectează pe cel într-adevăr liber.
Ascultă glasul inimii tale,
care nu te minte niciodată,
nu te părăseşte nicicând
şi care îţi este cel mai bun
şi mai apropiat prieten.
Ne este teamă de ceea ce credem
că înseamnă moartea,
dar ştim noi, oare,
de câte ori murim într-o zi?
Dar într-o singură clipă?
Merită să obţii
doar ceea ce nu se poate pierde.
Însă acest lucru îl ai
de la începutul începuturilor.
De constaţi imperfecţiunea lumii,
bucură-te: este doar imperfecţiunea ta!
Trăieşti iluzia fericirii sau a nefericirii
doar pentru că nu ştii cine eşti.
O viaţă-n clipe-i măsurată,
dar clipa, câte vieţi măsoară?…
Ce este viaţa? Propria ta existenţă.
Unde este Spaţiul,
dacă noi suntem Unul?
Unde este Timpul,
dacă eu sunt mereu acelaşi?
De câte ori ţi-a fost greu te-a ajutat.
Ţi-ai regăsit speranţele crezute pierdute.
A fost mereu lângă tine, a ştiut cel mai bine
ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie făcut.
Îl auzi? Îl vezi? Îţi vorbeşte! Îl recunoşti?
Nimic nu se poate pierde,
după cum nimic nu poate fi câştigat,
pentru că totul ţi-e dat dintotdeauna.
Doar pentru că nu accepţi acest adevăr,
vrei să obţii ceva, crezând că îţi lipseşte.
Ce ne desparte?
Iluzia diversităţii, sau ignoranţa.
Ce ne aseamănă?
Aspiraţia spre perfecţiune.
Ce ne identifică?
Doar existenţa.
E.L.P.
Rămâi fără cuvinte şi fără gânduri în urma lecturii acestor
versuri dedicate lui Ramana Maharshi, venite direct din “Glasul inimii” poetei
(puţin spus), Elena Liliana Popescu.
