MAI MULŢI GURU?

Postarea anterioară a creat ceva controverse privind posibilitatea de a avea mai mulţi Guru.
Cu acest subiect am primit două scrisori pe adresa de e-mail de la două din cele douăzeci de prietene.
Le răspund aici pentru a putea dezbate problema mai pe larg, prin comentarii ulterioare ale tuturor celor care citesc blogul. Cine doreşte să comenteze şi să-şi păstreze anonimatul poate folosi un nume fictiv sau "anonim".

Dacă este să întrebăm un preot de câţi guru avem nevoie, oare ce ar răspunde el ?

Noi înţelegem prin Guru o persoană care ne poate arăta sau învăţa despre Adevăr.
Acest lucru îl fac părinţii pentru copil, şcoala, biserica, prietenii, cărţile, filmele, etc şi experienţele intime.
Toţi şi toate au rol de învăţător, de guru.
Putem avea un singur guru?
Singurul guru este de fapt Dumnezeu, care apare în forma grosieră pentru fiecare la fiecare nivel de înţelegere a lucrurilor.
E unul mai bun ca altul?
Fireşte, este în funcţie de înţelegerea la care am ajuns fiecare. Cel din clasa a-l-a nu mai este bun în comparaţie cu nivelul celui de la facultate la care cineva se află acum, dar asta nu înseamnă că nu a fost de folos atunci în clasa a-l-a.

Noi toţi încercăm să nu intrăm sub influienţa unor guru falşi pe de o parte, iar pe altă parte ne mândrim că gurul nostru e cel mai tare din parcare.
Dar, fiecare primim ce merităm.

E bine să avem în vedere un lucru important în aderarea la un guru: ca acel guru pe care-l urmăm să ne susţină în acţiunea intimă de debarasare a ignoranţei acumulate de-a lungul vremii.

Acest lucru se întâmplă tot mai des în ultimul timp, tot mai mulţi guru ajută în această acţiune.
Tot mai mulţi oameni au ajuns la o înţelegere matură a lucrurilor.
Tot mai mulţi trăiesc experienţa Sinelui în mod conştient şi se află în acel loc unde nu se mai pot întovărăşi cu minciuna, cu falsitatea, cu ignoranţa.

Iar acei care vorbesc din "acel loc", din acea perspectivă spun că orice îţi poate fi guru atât timp cât te consideri un căutător.

Mie mi-a fost guru: soarele şi norii; ziua şi noaptea; anotimpurile şi astrologia; apa în formă lichidă, solidă şi gazoasă; fizica şi matematica; poezia şi filosofia; naşterea şi moartea; copii şi poveştile; meditaţia asupra călcâiului; Mihai Eminescu şi Al P. Hasdeu; Bedri Cetin şi Mahatma Gandhi; Eckhart Tolle şi Oprah; scripturile, biblia şi upanishadele; Iisus Christos şi SS Shri Mataji Nirmala Devi; Înţeleptul de la Arunachala şi discipolii săi; Kahlil Gibran şi Kabir; Adi Shankaracharya şi Zazen; Scarlat Demetrescu şi Lazarev; maica Veronica şi preotul Arsenie Papacioc; filme printre care Matrix şi Hollyman; site-uri şi bloguri spirituale; şi ca să nu mai lungesc lista mi-au fost guru şi experienţele marilor inimi iubitoare din toate timpurile.

Guru exterior trezeşte gurul interior şi devenim propriul nostru Guru.

Atunci de ce nu te-aş preţui pe tine ca guru?
Îmi eşti guru, chiar dacă tu nu te preţuieşti pe tine ca guru.
Mai important dintre noi două este faptul că eu sunt capabilă să învăţ ceva de la tine.

Un preot sârb aducea mulţumiri prietenilor, dar mai mult mulţumea ne-prietenilor pentrucă ei îl ajutau să se desprindă de ataşamente, de lumesc, de deşertăciune.

Prin urmare poţi învăţa şi de la ne-prieteni şi de la cei care sunt sub stăpânirea unui viciu.
Am nevoie să-mi scot bârna din ochi spre a putea scoate paiul din ochiul aproapelui.
Şi de fapt cine este aproapele meu?
Eşti tot tu...
Aceasta e unimea, destinaţia, Eu şi Tatăl Una suntem!

Şi dacă eu vreau să aduc slavă şi laudă şi mulţumiri şi să efectuez puja Întregului univers de la furnică, iarbă, floare, copac, munte, ocean, planete şi sori... greşesc cu ceva?

Dacă eu o venerez pe mama mea biologică, greşesc cu ceva?

Poate cineva crede că mama nu merită, e incultă, senilă şi nu are nimic spiritual în ea, pe lângă toate poate nici nu m-a vrut când era însărcinată cu mine, încercând să facă avort...
Cu toate astea, doar prin ea am putut veni, ca o săgeată printr-un arc şi am putul lua formă de trup omenesc; pentru asta îi mulţumesc şi o venerez.

Voi faceţi cum ştiţi este jocul vostru, piesa voastră de teatru, rolul vieţii voastre.

Nu uitaţi ca din când în când să fiţi sincere cu voi înşivă, atunci când vă răspundeţi la întrebări de genul: "ce vreau cu adevărat?" şi "cine sunt cu adevărat?'.

Vă mulţumesc că mi-aţi pus aceste întrebări despre guru, astfel am avut ocazia să clarific nişte lucruri ce trebuiau clarificate din punctul meu de vedere.
Aştept comentarii cu sau fără nume.

ZILE SPECIALE ÎN ASHRAMUL CHINMAYA MISSION

Am cam întârziat cu povestirile din India, revin acum cu aspecte mai speciale din perioada cursurilor.

Chiar dacă fiecare zi în ashram era pregătită cu minuţiozitate spre a fi specială pentru cursanţi, totuşi au fost unele zile care se distingeau prin importanţă.

În mare acestea ar fi:

1. Ziua în care s-a sărbătorit Gurudev's Maha Samadhi (3 august), zi în care fiecare am învăţat să facem ceremonia de venerare a gurului propriu. În scopul săvârşirii aceastei ceremonii "Guru Paduka Pooja", fiecare cursant a primit o pereche de papuci în miniatură, presupunând a fi ai gurului venerat de fiecare în parte. Bineînţeles, eu mi-am imaginat că papuceii ar fi aparţinut lui Bhagavan Ramana Maharshi, în onoarea căruia am compus şi o scurtă poezie, inspirată direct în limba engleză:

"It was necessary to search for you.
It was a bliss to find you.
You are all that I neded in this life.
Your grace is constantly present upon me.
Only you are: Ramana Sat Guru."

2. O altă zi importantă a fost ziua în care am învăţat cum se face homa (havan), ceremonie de venerare a focului. Spre deosebire de zilele de duminică dimineaţa când se făcea homa împărţiţi în două grupe, în care eram mai mult participanţi pasiv, acum eram direct implicaţi în ceremonie, făcând propria noastră homa.

3. Erau zile speciale în care se făcea puja unei vaci şi viţelului, din grajdurile ashramului, animale considerate sacre în India;




4. Au fost zile de ekadesha, ce erau ţinute la fiecare a 11 zi de şedere în ashram şi era considerată şi zi de post;


5. O zi de mauna = tăcere completă;

6. Zi de cerşit mâncarea, asemănătoare asceţilor călugări rătăcitori, doar că acum a fost ceva modern, fiind invitaţi să mâncăm împreună cu elevii liceului, în sala lor de mese.

7. Zile de întâlniri particulare cu teachers, cu Swamini Vimalananda şi Swami Guruji Tejomayananda;

8. Zile de sărbătoare: ziua lui Sri Rama, ziua Lui Sri Krishna.

9. Ziua lui Sri Krishna, Sri Krishnna Janmashtami se sărbătoreşte aşa cum la creştini se serbează ziua de naştere a Domnului Iisus, până noaptea târziu, cu momente tradiţionale şi cu artificii.

10. Raksha - bandhan pe 13 august, o zi deosebită, plină de veselie, cântece şi dans.



 Este ziua tradiţională în care surorile îşi fac legături de frate Rakhi. Fiind mai mulţi fraţi decât surori,  fiecare soră şi-a făcut câte doi fraţi din colegii de curs, dar ne-am înfrăţit şi cu teachers.


11. Ziua Independenţei Indiei, pe 15 august, a fost o zi cu o mare încărcătură emoţională şi solemnă în acelaşi timp.
Pregătirile au început cu câteva zile mai devreme, prin învăţarea alinierii pentru marş, a marşului şi imnului, a poziţiei de drepţi, în faţa ridicării şi coborârii drapelului Indiei. Mi-a amintit de demonstraţiile de la noi de 23 august, din alte vremuri.

Swamini Vimalananda ne-a dat ca temă de meditaţie şi reflecţie două subiecte, la care aştepta să luăm şi atitudine de asumare în faţa colectivităţii.
Acestea erau: De ce iubesc India? şi Ce fac pentru asta?
Ca urmare, fiecare veneam în faţa sălii la microfon şi răspundeam acestor două întrebări cum ştia sau simţea fiecare.
Cei mai mulţi colegi aveau răspunsuri similare la prima întrebare şi diferite la a doua, în funcţie de posibilităţile fiecăruia în parte.
Totuşi nu puţini erau cei care au susţinut că şi-ar da viaţa pentru India.
La rândul meu am adus argumente de ce iubesc India: pentru că-l iubesc pe Ramana Maharshi, pe Adi Shankaracharya, pe Mahatma Gandhi, înţelepciunea vedelor şi că toate aceste se aflau pe teritoriul Indiei.
La ce voi face pentrucă iubesc India am spus că voi scrie pe blogul meu pentru prietenii români, despre toate acestea, dar şi despre cursurile Chinmaya Mission, ce mi-au facilitat participarea la viaţa de ashram.

 Cu o seară înainte am fost invitaţi în mijlocul liceenilor pentru a urmări un spectacol special dedicat Independence Day. 




12. În seara zilei Independenţei Indiei, am sărbătorit şi ziua României, deoarece era programat să prezentăm un documentar despre România, ţară aproape necunoscută multor cursanţi din ashram.
Daniela a făcut prezentarea documentarului la care a lucrat două săptămâni, printre picături căci programul de curs nu-i permitea mai mult.
Prezentarea a fost foarte frumoasă şi a avut un mare succes, mulţi colegi dorind să viziteze cât mai curând locurile prezentate în documentar.

13. Zile deosebite au fost şi cele în care plini de emoţie am dat examen la limba sanskrită, la Bhagavad Geeta şi la chanting;

14. O zi specială a fost pe 24 august, când îmbarcaţi în două autocare am făcut un pelerinaj la trei temple din apropierea oraşului Coimbatore. Primul templu era dedicat lui Sri Siva şi era cel mai vechi din India. 

Al doilea templu era situat pe vârful unui munte, unde nu se putea urca cu maşinile noastre, singura posibilitate era o cursă specială ce făcea legătura cu templul, ce urca pe nişte serpentine periculoase.
Din parcarea unde ne lăsa cursa specială şi până la templu mai trebuia să urcăm multe trepte largi, săpate în stâncă. Acest templu era dedicat lui Sri Kartikeya.

Următorul popas a fost ashramul Isha, unde trona un lingam (reprezintă manifestarea corpului subtil şi este piesa de rezistenţă în ceremoniile de venerare) imens, înconjurat simbolic de un şarpe încolăcit de şapte ori, totul sub o cupola perfectă ca o jumătate de sferă.
Templul şi ashramul Isha este o construcţie relativ recentă, ce se întinde pe o suprafaţă foarte mare, iar construcţia este încă în plină desfăşurare. Am văzut cum se lucra la nişte blocuri imense de marmură albă, iar în curtea interioară a ashramului era finisată statuia din marmură neagră, de marime impresionantă a unei vaci.

Fiecare templu transmite o stare aparte, cel puţin aşa am simţit eu. La templul lui Sri Siva mi-am simţit nimicnicia, la templul lui Sri Kartikeya am simţit sprijin şi ajutor, iar la templul lingam de la ashramul Isha am simţit că nu era locul meu acolo.

În aceeaşi zi, masa de prânz a fost luată în oraşul Coimbatore, la un restaurant aflat la parterul unui mare magazin cu multe etaje. Meniul a fost diferit faţă de cel din ashram, dar tot cu mâncare satvica, cu specific indian.
O mică pauză după ora de masă ne-a permis să vizităm magazinul de la etajele superioare, de unde am cumpărat şi câteva suveniruri pentru acasă.

15. O altă zi specială a fost sosirea în ashram, pentru o perioadă de nouă zile, a lui Swami Guruji Tejomayananda, conducătorul actual al Chinmaya Mission International.
L-am avut în mijlocul nostru ca teacher la cursuri dimineaţa şi seara, cu diverse tematici ca: Drg Drishya Vivek, Madhurashtakam, Bhaja Govindam, Manasa Bhakti Sutram şi altele. 
Ne-a fermecat cu blândeţea şi devoţiunea sa, cu muzica şi stările de meditaţie spontană, cu capacitatea sa de a citi sufletul omului în tăcere.
Exista o comuniune telepatică cu el, lucru pe care-l simţeam şi la Swamini Vimalananda, ce părea să fie ceva obişnuit.
Prezenţa lui Swami Tejomayananda a făcut ca ashramul să se umple de lume venită special să-l vadă, să-l asculte, să se bucure de prezenţa sa.
Nu ştiu de unde venea atâta lume, dar sala era mereu arhiplină.
Recunosc că am fost binecuvântaţi aceste 9 zile.

16. Ultima zi specială a fost ziua despărţirii de ashram, de curs, de colegi, de profesori, după ce făcusem fotografia de grup şi după festivitatea de închidere a cursului.

Emoţia de final se îmbina cu emoţia de continuare a pelerinajului catre muntele sfânt Arunachala, a cărui chemare o simţeam tot mai puternică şi la poalele căruia urma să petrecem şapte zile.

Întâmplările celor şapte zile le voi povesti cât de curând, dar următoarea postare va fi despre exerciţiile făcute zilnic la programul de yogasana.

Pe curand. 

ATMA VIDYA

Discipol: Care este semnificaţia ultimei strofe din Atma Vidya (Cunoaşterea Sinelui) scrisă de Sri Bhagavan?

Ramana Maharshi: Percepi lumea după cum o vezi. Viziunea ta nu este decât o aparenţă care pretinde pentru existenţa sa o localizare în spaţiu şi pentru percepţia sa, lumina. Această existenţă şi această percepţie a obiectelor apar în acelaţi timp, în momentul în care mentalul se manifestă. Până într-atât încât s-ar putea spune că existenţa fizică a obiectelor cât şi percepţia lor, conştiinţa luminată relativ la ele, fac parte din existenţa şi din lumea mentalului. Ori, aceasta nu este absolut deoarece dispare în timpul somnului şi reapare în timpul veghei. Trebuie deci să existe un substratum, o origine de unde el apare.
Această origine este Sinele care este evident în sine, adică lumina şi existenţa sa sunt de o certitudine evidentă. Sinele este viaţa Fiinţei care continuă mereu, în timpul somnului, visului sau a veghei.
Lumea este diversitate, o funcţie a mentalului. Aceasta străluceşte datorită unei lumini reflectate, reflectarea Sinelui. Să considerăm exemplul cinematografului.
Imaginile de pe ecran nu pot fi percepute decât într-un amestec de lumină şi întuneric, adică într-o lumină artificială. Dacă lumina ar fi prea strălucitoare sau întunericul prea puternic, nu s-ar mai vedea nimic. La fel se întâmplă în cazul imaginilor lumii care nu sunt perceptibile decât într-o lumină difuză şi anume în lumina Sinelui, reflectată prin întunericul ignoranţei. Lumea nu este perceptibilă nici în întunericul total sau ignoranţa pură (ca în somn), nici în lumina totală sau cunoaşterea pură (ralizarea Sinelui). Deci ignoranţa (avidya) este cauza diversităţii.

Discipol: Nu pot înţelege toate acestea decât din punct de vedere intelectual.

Ramana Maharshi: Pentru că acum eşti victima intelectului tău. Atunci când te ocupi cu acest gen de speculaţii eşti treaz şi te afli sub influenţa intelectului.
Graţia este necesară Realizării.

Discipol: Cum se poate obţine Graţia?

Ramana Maharshi: Graţia este Sinele. Tu nu îţi dai seama de aceasta pentru că ignoranţa prevalează încă în tine. Însă din momentul în care se va instaura shraddha (credinţa), se va manifesta Graţia.
Termenii shraddha, Graţia, Lumina, Spiritul sunt sinonime ale Sinelui.

                        Citat din INTELEPTUL DE LA ARUNACHALA,
                                         tradus de Elena Liliana Popescu.

PROPRIA MĂSURĂ

Discipolul:  O persoană spune un lucru într-o anumită manieră, o altă persoană spune acelaşi lucru în mod diferit. Cum poţi fi sigur în aceste condiţii care este adevărul?

Ramana Maharshi:  Orice om nu se vede decât pe sine totdeauna şi oriunde.
Fiecare interpretează atât pe Dumnezeu cât şi lumea cu propria sa măsură.
Un ghid (nayanar) mergea la Kalahasti pentru a încerca să obţină învăţătura (darshan) de la Dumnezeu.
El îi vedea pe toţi oamenii ca pe Shiva sau ca pe Shakti pentru că el însuşi atinsese deja un nivel spiritual foarte înalt.
De asemenea, Dharmaputra era atât de umil, în ciuda obârşiei sale regale, încât considera că lumea întreagă e compusă numai din oameni de valoare şi care îi erau superiori prin vreun talent sau vreo trăsătură de caracter.
În timp ce, dimpotrivă, regele Duryodhana nu putea găsi nici măcar o singură persoană bună în lumea întreagă.
Fiecare dintre noi reflectă propria sa natură.

                Citat din Inteleptul de la Arunachala, vol.ll. editura Herald;
                         tradus de Elena Liliana Popescu

SANNYASIN

 Ramana Maharshi:   Omul care gândeşte “Am renunţat la tot” este inferior celui care îşi îndeplineşte sarcina sa în lume şi care, în plus, nu se identifică cu activitatea sa spunându-şi : “Eu fac aceasta”, “Eu sunt autorul faptelor mele” etc. 

Chiar sannyasinul care gândeşte că este un sannyasin, nu poate fi în consecinţă unul veritabil. 

În timp ce un cap de familie care nu gândeşte “Eu sunt un grihasta (un cap de familie)” este un sannyasin veritabil.

                      Citat din Înţeleptul de la Arunachala, vol II,                        

                               Editura Herald; tradus de Elena Liliana Popescu.