ZILE SPECIALE ÎN ASHRAMUL CHINMAYA MISSION

Am cam întârziat cu povestirile din India, revin acum cu aspecte mai speciale din perioada cursurilor.

Chiar dacă fiecare zi în ashram era pregătită cu minuţiozitate spre a fi specială pentru cursanţi, totuşi au fost unele zile care se distingeau prin importanţă.

În mare acestea ar fi:

1. Ziua în care s-a sărbătorit Gurudev's Maha Samadhi (3 august), zi în care fiecare am învăţat să facem ceremonia de venerare a gurului propriu. În scopul săvârşirii aceastei ceremonii "Guru Paduka Pooja", fiecare cursant a primit o pereche de papuci în miniatură, presupunând a fi ai gurului venerat de fiecare în parte. Bineînţeles, eu mi-am imaginat că papuceii ar fi aparţinut lui Bhagavan Ramana Maharshi, în onoarea căruia am compus şi o scurtă poezie, inspirată direct în limba engleză:

"It was necessary to search for you.
It was a bliss to find you.
You are all that I neded in this life.
Your grace is constantly present upon me.
Only you are: Ramana Sat Guru."

2. O altă zi importantă a fost ziua în care am învăţat cum se face homa (havan), ceremonie de venerare a focului. Spre deosebire de zilele de duminică dimineaţa când se făcea homa împărţiţi în două grupe, în care eram mai mult participanţi pasiv, acum eram direct implicaţi în ceremonie, făcând propria noastră homa.

3. Erau zile speciale în care se făcea puja unei vaci şi viţelului, din grajdurile ashramului, animale considerate sacre în India;




4. Au fost zile de ekadesha, ce erau ţinute la fiecare a 11 zi de şedere în ashram şi era considerată şi zi de post;


5. O zi de mauna = tăcere completă;

6. Zi de cerşit mâncarea, asemănătoare asceţilor călugări rătăcitori, doar că acum a fost ceva modern, fiind invitaţi să mâncăm împreună cu elevii liceului, în sala lor de mese.

7. Zile de întâlniri particulare cu teachers, cu Swamini Vimalananda şi Swami Guruji Tejomayananda;

8. Zile de sărbătoare: ziua lui Sri Rama, ziua Lui Sri Krishna.

9. Ziua lui Sri Krishna, Sri Krishnna Janmashtami se sărbătoreşte aşa cum la creştini se serbează ziua de naştere a Domnului Iisus, până noaptea târziu, cu momente tradiţionale şi cu artificii.

10. Raksha - bandhan pe 13 august, o zi deosebită, plină de veselie, cântece şi dans.



 Este ziua tradiţională în care surorile îşi fac legături de frate Rakhi. Fiind mai mulţi fraţi decât surori,  fiecare soră şi-a făcut câte doi fraţi din colegii de curs, dar ne-am înfrăţit şi cu teachers.


11. Ziua Independenţei Indiei, pe 15 august, a fost o zi cu o mare încărcătură emoţională şi solemnă în acelaşi timp.
Pregătirile au început cu câteva zile mai devreme, prin învăţarea alinierii pentru marş, a marşului şi imnului, a poziţiei de drepţi, în faţa ridicării şi coborârii drapelului Indiei. Mi-a amintit de demonstraţiile de la noi de 23 august, din alte vremuri.

Swamini Vimalananda ne-a dat ca temă de meditaţie şi reflecţie două subiecte, la care aştepta să luăm şi atitudine de asumare în faţa colectivităţii.
Acestea erau: De ce iubesc India? şi Ce fac pentru asta?
Ca urmare, fiecare veneam în faţa sălii la microfon şi răspundeam acestor două întrebări cum ştia sau simţea fiecare.
Cei mai mulţi colegi aveau răspunsuri similare la prima întrebare şi diferite la a doua, în funcţie de posibilităţile fiecăruia în parte.
Totuşi nu puţini erau cei care au susţinut că şi-ar da viaţa pentru India.
La rândul meu am adus argumente de ce iubesc India: pentru că-l iubesc pe Ramana Maharshi, pe Adi Shankaracharya, pe Mahatma Gandhi, înţelepciunea vedelor şi că toate aceste se aflau pe teritoriul Indiei.
La ce voi face pentrucă iubesc India am spus că voi scrie pe blogul meu pentru prietenii români, despre toate acestea, dar şi despre cursurile Chinmaya Mission, ce mi-au facilitat participarea la viaţa de ashram.

 Cu o seară înainte am fost invitaţi în mijlocul liceenilor pentru a urmări un spectacol special dedicat Independence Day. 




12. În seara zilei Independenţei Indiei, am sărbătorit şi ziua României, deoarece era programat să prezentăm un documentar despre România, ţară aproape necunoscută multor cursanţi din ashram.
Daniela a făcut prezentarea documentarului la care a lucrat două săptămâni, printre picături căci programul de curs nu-i permitea mai mult.
Prezentarea a fost foarte frumoasă şi a avut un mare succes, mulţi colegi dorind să viziteze cât mai curând locurile prezentate în documentar.

13. Zile deosebite au fost şi cele în care plini de emoţie am dat examen la limba sanskrită, la Bhagavad Geeta şi la chanting;

14. O zi specială a fost pe 24 august, când îmbarcaţi în două autocare am făcut un pelerinaj la trei temple din apropierea oraşului Coimbatore. Primul templu era dedicat lui Sri Siva şi era cel mai vechi din India. 

Al doilea templu era situat pe vârful unui munte, unde nu se putea urca cu maşinile noastre, singura posibilitate era o cursă specială ce făcea legătura cu templul, ce urca pe nişte serpentine periculoase.
Din parcarea unde ne lăsa cursa specială şi până la templu mai trebuia să urcăm multe trepte largi, săpate în stâncă. Acest templu era dedicat lui Sri Kartikeya.

Următorul popas a fost ashramul Isha, unde trona un lingam (reprezintă manifestarea corpului subtil şi este piesa de rezistenţă în ceremoniile de venerare) imens, înconjurat simbolic de un şarpe încolăcit de şapte ori, totul sub o cupola perfectă ca o jumătate de sferă.
Templul şi ashramul Isha este o construcţie relativ recentă, ce se întinde pe o suprafaţă foarte mare, iar construcţia este încă în plină desfăşurare. Am văzut cum se lucra la nişte blocuri imense de marmură albă, iar în curtea interioară a ashramului era finisată statuia din marmură neagră, de marime impresionantă a unei vaci.

Fiecare templu transmite o stare aparte, cel puţin aşa am simţit eu. La templul lui Sri Siva mi-am simţit nimicnicia, la templul lui Sri Kartikeya am simţit sprijin şi ajutor, iar la templul lingam de la ashramul Isha am simţit că nu era locul meu acolo.

În aceeaşi zi, masa de prânz a fost luată în oraşul Coimbatore, la un restaurant aflat la parterul unui mare magazin cu multe etaje. Meniul a fost diferit faţă de cel din ashram, dar tot cu mâncare satvica, cu specific indian.
O mică pauză după ora de masă ne-a permis să vizităm magazinul de la etajele superioare, de unde am cumpărat şi câteva suveniruri pentru acasă.

15. O altă zi specială a fost sosirea în ashram, pentru o perioadă de nouă zile, a lui Swami Guruji Tejomayananda, conducătorul actual al Chinmaya Mission International.
L-am avut în mijlocul nostru ca teacher la cursuri dimineaţa şi seara, cu diverse tematici ca: Drg Drishya Vivek, Madhurashtakam, Bhaja Govindam, Manasa Bhakti Sutram şi altele. 
Ne-a fermecat cu blândeţea şi devoţiunea sa, cu muzica şi stările de meditaţie spontană, cu capacitatea sa de a citi sufletul omului în tăcere.
Exista o comuniune telepatică cu el, lucru pe care-l simţeam şi la Swamini Vimalananda, ce părea să fie ceva obişnuit.
Prezenţa lui Swami Tejomayananda a făcut ca ashramul să se umple de lume venită special să-l vadă, să-l asculte, să se bucure de prezenţa sa.
Nu ştiu de unde venea atâta lume, dar sala era mereu arhiplină.
Recunosc că am fost binecuvântaţi aceste 9 zile.

16. Ultima zi specială a fost ziua despărţirii de ashram, de curs, de colegi, de profesori, după ce făcusem fotografia de grup şi după festivitatea de închidere a cursului.

Emoţia de final se îmbina cu emoţia de continuare a pelerinajului catre muntele sfânt Arunachala, a cărui chemare o simţeam tot mai puternică şi la poalele căruia urma să petrecem şapte zile.

Întâmplările celor şapte zile le voi povesti cât de curând, dar următoarea postare va fi despre exerciţiile făcute zilnic la programul de yogasana.

Pe curand.