luni, 29 decembrie 2008

ÎN ACEEAŞI GRĂDINĂ A LINIŞTII TALE

Parcă pe nedrept sunt aşa puţini prieteni amintiţi în postarea anterioară. Cu siguranţă nu sunt doar ei (ca persoane sau ca învăţătură). Dar cum aş putea scrie toate numele? Şi în ce ordine? Iar cei care atunci, cândva nu păreau a fi prieteni, tot prieteni s-au dovedit a fi într-un final. Sau cum aş putea spune că cimitirul sau anotimpurile, ori ziua şi noaptea sau mass-media nu-mi sunt prieteni când de fapt îmi sunt. Dar făcând o selecţie a priorităţilor, mentalul meu a ales pe cei cărora le simte mai puternic prezenţa. Acestor persoane le simt prezenţa, amprenta, vibraţia atunci când păşesc în Grădina Liniştii Tale. Ei m-au ajutat continu şi concomitent, doar eu sunt cea care i-am perceput şi le-am recepţionat mesajul ca fiind distinct şi evolutiv.

MAMA
În afara Grădinii liniştii Tale am fost mereu ocrotită de iubirea grijulie a mamei. Mama m-a impresionat prin puterea ei de a muncii şi de a se dărui binelui copiilor; o dăruire cum la alte mame nu am întâlnit (nici chiar la mine), nimic pentru ea, totul pentru copii. Ţin minte, în curtea casei se adunau copii din toată mahalaua iar mama ne hranea pe toţi. Mereu îmi povestea despre cât de greu a trăit la părinţii ei, ea fiind a treia din cei paisprezece copii.
Tot aici trebuie să amintesc şi de sora mea Mariana, ale cărei haine le îmbrăcam (chiar dacă ea era cu şase ani mai mare), şi de cei trei fraţi ai mei care m-au ajutat să experimentez tot ce se poate experimenta în cadrul unei familii mai mult sau mai puţin unite, din care lipsea tatăl încă de când aveam vârsta de un an şi jumătate.
În braţele mamei întotdeauna găseam liniştea. Acum i-a scăzut doar puterea. (În 2013 sora mea a părăsit această dimensiune iar la un an jumate și mama a urmat-o. Dumnezeu să le odihnească!)

SOŢUL
Nu este deloc uşor să trăieşti cu un mental convins că e dominat de condiţionările şi ataşamentele soţului, de parcă eu n-aş fi avut condiţionări şi ataşamente.
Meritul soţului este că pe lângă faptul că-mi risipea agitaţia cotidiană îmi trezea sufletul la veselie. Cu el treceam de la plâns la râs. Avea şi are încă o paletă largă de o mie de chipuri, asemănător baronului Muhaussen cel plin de fantezie. Nu am cum să fiu tristă în prezenţa lui.
L-am surprins pe când nota un gând într-un caiet:

"Până nu vei fi umil precum piatra,
Ascultător precum apa
care condusă de maluri îşi află
liniştea în limpezimea lacurilor,
Până nu vei arde ca focul cel aprig
de dragoste faţă de Dumnezeu,
Şi nu vei fi martor adevărat
precum aerul,
nu vei cunoaşte adevărata fericire."

COPIII
Copiii mi-au provocat inteligenţa şi mi-au pus la încercare înţelepciunea. Lângă ei am cunoscut ce înseamnă inocenţa şi înţelepciunea copilului dar şi responsabilitatea de a fi mamă (atât cât s-a priceput egoul meu).

HH SHRI MATAJI NIRMALA DEVI
Standardele morale adevărate le-am cunoscut prin viziunea lui Shri Mataji, care a deschis o nouă etapă în viaţa mea. Am început o perioadă de studiu şi meditaţii, reflecţii şi contemplări ale aspectelor vieţii mai puţin aparente ca până atunci. Cu fiecare zi aderam mai mult la viziunea lui Shri Mataji. Viziune care prezenta o lume în care să trăim ca nişte sfinţi conştienţi de adevărata noastră valoare, valoare ce nu poate fi cunoscută până nu suntem conectaţi la Sursă. Astfel a fondat un nou stil de viaţă numit “sahaja yoga” unde tehnica de bază este lucrul subtil cu energia sacră Kundalini ce lucrează ca o mamă interioară grijulie. La mine trezirea energiei a avut efect exploziv la nivelul abdomenului, unde a trebuit să dinamiteze “betonul” format de blocajele acumulate. Am preţuit adevărul spus de la început: ”Voi nu sunteţi acest corp, nu sunteţi aceste gânduri, voi sunteţi Sinele”, ceea ce pe înţelesul meu suna: “Sunteţi una cu Sursa”. Şi rezonam cu aceasta chiar dacă nu pricepeam foarte clar atunci. Tot Shri Mataji m-a ajutat să mă deschid către domnul Iisus Christos şi către studiul scripturilor tuturor religiilor, arătând că religiile sunt ramuri diferite ale aceluiaşi copac.

IISUS ChRISTOS
Acum serbăm Naşterea pruncului Iisus, dar pentru mine mai important mi se pare mesajul care s-a păstrat peste veacuri. Mesajul capătă noi înţelesuri cu cât medităm mai mult asupra lui. Cea mai recentă semnificaţie cu înţeles deplin pentru mine este: “ Eu şi Tatăl Una suntem”.

SHANKARACHARYA
M-a inspirat foarte tare prin cele “Şase strofe despre eliberare” şi “Meditaţie superioară”.

ŞASE STROFE DESPRE ELIBERARE
                           de Adi Shankaracharia

OM. Eu nu sunt nici mintea,
Nici intelectul, egoul sau atenţia,
Nu sunt nici auzul, nici gustul,
Nici mirosul sau văzul,
Nu sunt nici eterul, nici aerul,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu sunt nici prana,
Nici cele cinci sufluri vitale,
Nu sunt nici cele şapte elemente ale corpului,
Şi nici cele cinci învelişuri,
Nu sunt nici mâinile, nici picioarele, nici organul vorbirii,
Nici un alt organ de acţiune,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc frica, aviditatea sau iluzia,
Nici repulsia şi nici atracţia,
Nu cunosc mândria şi ego-ul,
Dharma sau Eliberarea,
Nici dorinţa minţii,
Nici obiectul plăcerii,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc plăcerea şi nici durerea,
Virtutea sau viciul,
Nu cunosc mantre, nici locuri sfinte,
Vedele sau sacrificiul,
Nu sunt nici cel ce mănâncă,
Nici hrana, nici actul de a mânca,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc moartea, nici frica,
Nici diferenţele de castă,
Nu am nici Tată, nici Mamă,
Eu nici măcar nu m-am născut,
N-am nici prieten, nici tovarăş,
Nici discipol, nici Guru,
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Sunt fără formă şi de neînchipuit,
Căci Eu sunt Atotpătrunzător,
Şi exist pretutindeni,
Şi totuşi Eu sunt dincolo de simţuri,
Eu nu sunt salvarea,
Şi nici ceea ce poate fi cunoscut.
Eu sunt Eterna Beatitudine şi Conştiinţă.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!


MEDITAŢIE SUPERIOARĂ
                      de Adi Shankaracharia

 Nu sunt atributele cu care lumea mă numeşte: numele meu, corpul meu şi gândurile mele, căci în curând ele vor avea un sfârşit.
 Eu sunt veşnic.
 Eu sunt acela care stăpâneşte aceste învelişuri.
 Eu sunt deasupra şi dincolo de ele.
 Eul meu individual veritabil începe acolo unde încetează activitatea mentalului.
 Cine sunt eu?
 Acum fac linişte în spiritul meu.
 Nu am nici o dorinţă de a gândi.
 Acum cerul conştiinţei mele este gol, lipsit de orice gând.
 Acum sunt liber, sunt dincolo de tot, deasupra a tot ce există.
 Am ieşit din corpurile mele şi am trecut dincolo de planeta mea.
 Ele nu mai au nicio existenţă, deoarece nu erau decât un vis pe care-l făurise spiritul meu.
 Acum m-am trezit din acest vis.
 Împrejurul meu nu rămâne decât spirit infinit.
 Sunt asemănător acestui spaţiu fără sfârşit.
 În momentul acesta nimic nu mă poate atinge.
 Nu am nici formă, nici nume.
 Am uitat visul meu pământesc.
 Sunt viaţa infinită care impregnează totul.
 Eu sunt – Eu sunt TOTUL.

MAHATMA GANDHI
M-a impresionat prin voinţa lui aplicată în acţiuni non-violente, inclusiv aplicând postul total şi tăcerea ca pe o armă în încetarea disputelor dintre hinduşi şi musulmani.

DAKSHINAMURTI
Zeul Siva a luat forma de guru şi a împărtăşit învăţătura prin tăcere, făcând să dispară îndoieleile discipolilor. Adevărul l-a expus prin tăcere. Tăcerea lui valora cât un discurs. Tăcerea e atât de puternică!

ANGELA VASIU
Eram prietena ei. Chiar şi când vorbea transmitea o muzică fără cuvinte, o muzică murmurată venită din interor şi umplea tot spaţiul din jurul ei. Prin ea am cunoscut modestia fără machiaj, adevărată, direct de la sursă.

BUDHA
De la el am învăţat calea de mijloc,asupra căreia puteam să-mi menţin mai des atenţia.

KABIR
El m-a fermecat cu versuri deosebit de frumoase şi la care revin mereu şi mereu.

XVII

Cugetând, spune Kabir : “Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, îţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii.”
Ce frenezie ecstatică se află în fiecare ceas! Iar îndrăgostitul stoarce şi soarbe esenţa orelor: vieţuieşte în viaţa lui Brahma.
Spun adevărul, fiindcă am acceptat adevărul în viaţă; acum sunt legat de adevăr, am dat la o parte orice poleială.

Kabir spune: “Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.”
Acolo cerul e plin de muzică;
Acolo plouă cu nectar;
Acolo răsună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului !
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui;
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii:
Nu-i loc de greşeală acolo.

Kabir spune: “Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una !”
Am cunoscut în trupul meu jocul universului;
am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot !
Această Lumină a Ta împlineşte universal; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Kabir spune: “Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.”


LXV

O, FRATE ! Când eu am uitat, adevăratul meu Guru mi-a arătat Calea.
Atunci am părăsit toate riturile şi ceremoniile, nu m-am mai îmbăiat în apă sfinţită.
Atunci am învăţat că singur eu eram nebun, şi toată lumea în afară de mine era sănătoasă;
iar eu tulburasem omenirea aceasta înţeleaptă.
Din clipa aceea n-am mai ştiut cum să mă tăvălesc în praf făcând ascultare:
Nu bat clopotele de la templu,
Nu pun idolul pe tronul său,
Nu aduc jertfă de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifică trupul sunt pe placul Domnului.
Când îţi lepezi veşmintele şi-ţi ucizi simţurile, nu-i faci plăcere Domnului.
Omul care e bun, care practică dreptatea, care rămâne neclintit în mijlocul treburilor lumii, care priveşte toate făpturile pământului ca şi cum ar fi el însuşi,
Acela atinge Fiinţa Nemuritoare; Dumnezeu adevărat e pururi cu dânsul.

Kabir spune: “Acela atinge Numele adevărat ale cărui cuvinte sunt pure şi care-i lipsit de orice mândrie sau închipuire.”

RAMANA MAHARSHI
Se împlinesc 129 ani de la naşterea sa, acum la sfârşit de decembrie.
Graţia sa a acţionat asupra mentalului meu făcându-l să recunoască adevărata identitate cu Sinele.
O acţiune tăcută.
Un citat din “Înţeleptul de la Arunachala” vol II:
“Scopul practicii spirituale este suprimarea ignoranţei şi nu dobândirea realităţii. Realizarea există dintotdeauna, chiar aici şi în acest moment. Dacă ar fi fost o stare nouă de dobândit, ea nu ar fi permanentă, de vreme ce ar fi absentă într-un moment şi prezentă într-altul. Ceea ce nu este permanent nu merită osteneala de a fi dobândit. Realizarea este permanentă şi eternă, aici şi acum.”

Ţi-am expus pe scurt câte ceva despre cei care m-au ajutat în drumul meu spiritual. Acum te provoc cititorule, să prezinţi şi tu pe scurt în mod deschis sau în interior, persoanele care te-au ajutat şi pe tine până în acest moment. Aştept cu nerăbdare să-ţi expui aici povestea.