MULŢUMIRI MAMEI SHRI ADI SHAKTI MATAJI

Vrem să aducem mulţumiri Mamei, azi la un an de la părăsirea corpului terestru.

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să ne numărăm binecuvântările;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat în a ne explica beneficiile unui comportament dharmic, în inocenţă, puritate, non-violenţă, detaşare, pentru obţinerea unei karme favorabile;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să ne transformăm din nişte oameni cu o viziune limitată la corp şi la familia restrânsă, la nişte oameni cu o viziune largă de ansamblu, a întregii creaţii;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să schimbăm pe "eu" şi "mine", cu "noi" şi "nouă";

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să fim deschişi către toate religiile şi să vedem că la baza lor se află un singur  Adevăr;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să cântăm şi să experimentăm bucuria colectivităţii lărgite;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să cunoaştem partea subtilă a corpurilor, a lucrurilor, a cuvintelor şi să nu ne oprim nici acolo;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să cunoaştem mesajul transmis umanităţii de marii înţelepţi ai tuturor timpurilor;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să medităm regulat şi să practicăm starea fără gânduri;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să simţim vibraţiile şi să lucrăm cu ele;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să verificăm mereu unde este ATENŢIA noastră;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat mereu în a ne reaminti că suntem Sinele şi că orice altă identificare e falsă;

Îţi mulţumim Mamă, că ai insistat să ne înveţi că pentru drumul nostru spiritual, mai importantă este recunoaşterea Gurului şi abandonul ego-ului la picioarele Gurului;

Pentru aceşti paşi de dinainte de aflarea Adevărului îţi mulţumim!

Acum ne identificăm cu toţi Copii Floare ai Tăi.

Bolo Shri Adi Shakti Mataji Shri Nirmala Devi Ki Jai!

YOGASANA în cadrul cursului Chinmaya Mission

Aşa cum am promis revin cu datele despre yogasana.

Yogasana aparent este un cumul de exerciţii de gimnastică, doar că nu este doar atât.
Este lucrul cu atenţia: ascultăm, privim, executăm, simţim.
Totul într-o simplitate căreia minţii noastre nu-i este pe plac.

Mintea, este obişnuită să acumuleze informaţii, să rezolve enigme din situaţii complexe, să se afle în concurenţă şi să dovedească cât este de capabilă.
E mândră doar dacă ar putea să-şi dovedească importanţa în comparaţie cu alte minţi oricât de strălucite ar fi ele.
Simplitatea lucrurilor o împiedică să-şi arate valoarea şi existenţa şi de aceea caută cu disperare ceva din trecut sau din viitor de care să se agaţe, spre a fi activă iar.

Yogasana este una din milioanele de tehnici de lucru cu Atenţia.
Nu e cea mai bună dar nici cea mai rea, nu e cea mai simplă dar funcţionează, motiv pentru care o recomand ca o variantă printre atâtea altele.

De ce e necesar lucru cu atenţia?
Pentru că atenţia ne ajută să stăpânim agitaţia mentală.
În consecinţă vom controla mentalul şi nu ne vom lăsa noi conduşi (controlaţi, manipulaţi) de mental.
Mentalul lăsat liber, necontrolat este motivul încarcerării noastre în atâtea ataşamente.
Şi este atât de şmecher că nici măcar nu ne lasă să vedem că avem ataşamente, ba mai aduce în plus argumente şi justificări să le menţinem.

Prin urmare adevărata noastră luptă nu este cu "jungla" societăţii în care trebuie să ne descurcăm, ci cu mentalul pe care trebuie să-l aducem sub control.
Şi nici măcar nu e o luptă: trebuie doar observată cum se agită, aducând-o la simplitatea cea mai la îndemână, adica la TĂCERE.

La cursurile din India am făcut Yogasana zilnic de la ora 6 la 6,30 şi era nevoie de un preş, un şal sau izopren pe care să facem exerciţiile.

De fiecare dată Prahladji, care conducea cursul ne reamintea să focusăm atenţia pe CEL CARE SUNTEM indiferent de poziţia sau postura în curs.
Mişcarea oricare ar fi, trebuie făcută cu foarte multă încetineală.
El însuşi ne arăta cât de încet trebuie făcute şi mi se părea că timpul stă pe loc, ceva în genul mişcărilor făcute prin parcuri de practicanţii de Taichi şi Qigong, doar că ei au totuşi o viteză mai mare în comparaţie cu ce făceam noi.

În primele zile exerciţiile erau mai simple şi mai puţine, dar Prahladji mereu adăuga ceva în plus, astfel că până la finalul cursului am experimentat cele ce urmează:

1. În poziţie de drepţi, se ridică mâinile în sus, prin faţă şi se coboară apoi prin lateral; de două ori, foarte încet, cu atenţia pe cine sunt;

2. Mâinile ridicate în faţă la orizontală, paralele, la nivelul umerilor;
    - o mână rămâne nemişcată iar cealaltă mână se roteşte încet de trei ori în sens orar şi apoi invers orar; urmează şi cealaltă mână la fel, într-o mişcare circulară de sens orar şi invers orar;

3. Mâinile pe umeri se repetă mişcarea de rotire dar aparent a coatelor;

4. O mână pe langă corp, cealaltă e ridicată la nivelul umărului, lateral întinsă; se mişcă doar pumnul de 3 ori în sensur orar şi invers orar; apoi se inversează mâna;

5. O mână se îndoaie la nivelul pieptului, cealaltă o susţine; mâna îndoită se roteşte de la nivelul cotului de 3 x în cele două sensuri; apoi se face la fel cu cealaltă mână;

6. Mâinile pe lângă corp; se întoarce capul foarte încet spre stânga şi spre dreapta de 3 x;

7. Se apleacă capul spre în faţă şi spre spate, spre stânga şi spre dreapta de acelaşi număr de ori şi în acelaşi ritm, cu aceeaşi atenţie;

8. Picioarele uşor depărtate, mâinile în şolduri; se roteşte bazinul cât de mult se poate, (stânga, faţă, dreapta, spate şi invers); de 3 x ;

9. Picioarele apropiate, genunchii uşor îndoiţi; se rotesc genunchii, cu aceeaşi viteză şi tot de atâtea ori;

10.  Sprijinit pe un picior, celălalt picior se ridică uşor-în faţă; se roteşte laba piciorului în cele două sensuri de 3 x; apoi se schimbă piciorul;

11. Se înalţă pe vârfurile picioarelor, se ridică mâinile sus, corpul se întinde la maxim; în această poziţie se fac cinci paşi în faţă şi cinci paşi în spate; de două ori şi cu aceeaşi lipsă de viteză;

12. Din poziţia căţelului, adică în patru labe; se ridică capul şi se curbează spre interior coloana vertebrală; apoi se apleacă capul şi se ridică coloana; de 3 x şi încetişor;

13. Poziţionat în genunchi, cu şezutul pe călcâie; se face aplecarea spre în faţă prin alunecarea mâinilor pe covor, atât cât se poate, rămânând cu genunchii îndoiţi şi abdomenul lipit de genunchi, după care revenim la poziţia cu şezutul pe călcâie; mişcarea prin alunecare se face de 3 x;

14. Aceeaşi poziţie şezând pe călcâie; mâinile împreunate la spate; trunchiul se apleacă în faţă cu viteza melcului, până se atinge cu nasul covorul; cu aceeaşi viteză se revine la poziţia iniţială; mişcarea se repetă de 3 x;

15. Aceeaşi poziţie şezând pe călcâie; trunchiul se arcuieşte spre spate la maxim, ajutat de sprijinirea mâinilor; aceeaşi viteză şi tot de atâtea ori;

16. Poziţia culcat pe spate; se întind mâinile la maxim, în opoziţie cu picioarele; de două ori cu pauze de relaxare totală;

17. Pe spate, mâinile întinse lateral, genunchii îndoiţi se rotesc spre dreapta iar capul se roteşte spre stânga şi invers; cu pauză de relaxare totală de două ori şi viteza de melc;

18. Culcat pe spate se face bicicleta în ambele sensuri de 10 ori dar foarte încet;

19. Relaxare totală simplă;

20. Poziţia cu faţa în jos, pe burtă, capul se sprijină pe mâinile împreunate;

21. Poziţia pe burtă, îndoim coatele şi sprijinim capul în palme; picioarele se îndoiae de la genunchi şi se întind la loc; de 3 x;

22. Relax.

23. Mâinile se aşează sub burtă, bărbia în covor; se ridică picioarele cu genunchii bine întinşi, atât cât se poate; de 2 x foarte încet; cu pauză de relaxare totală;

24. Poziţia culcat pe burtă; mâinile îndoite lângă umeri; se ridică trunchiul şi capul spre spate, dar fără a ne sprijini în mâini; de 2 x; cu pauze de relax.

25. Întoarcere pe o parte şi ridicare prin folosirea cotului;

26. Pranayama; poziţia lotus cu picioarele încrucişate; dosul palmei drepte se sprijină pe frunte putând folosi degetul mare şi arătătorul pentru a astupa pe rând cele două nări în procesul respiraţiei controlate; degetul mare astupă nara dreaptă; inspirăm pe nara stângă rămasă liberă; astupăm nara stângă cu arătătorul, eliberăm nara dreaptă, expirăm... o mică pauză, inspirăm pe aceeaşi nară; astupăm nara dreaptă şi eliberăm nara stângă prin care şi expirăm; o mică pauză...  inspirăm pe nara liberă (stângă), astupăm cu arătătorul; eliberăm nara dreaptă, expirăm şi după o mică pauză inspirăm iar. se repetă mişcările coordonate cu multă atenţie şi încetineală; de 20 de ori sau de câte ori vrea fiecare, dar să fie o respiraţie profundă;

27. Poziţia lotus; ochii închişi; atenţia pe zona dintre sprâncene; se inspiră adânc şi se mârâie sunetul "m" prelung de 7 ori;

28. Poziţia lotus; mâinile pe genunchi; atenţia pe stomac; corpul nemişcat; se trage stomacul spre interior ca şi cum s-ar goli de aer; ritmul este de 1-2-3-4; 1-2-3-4; 1-2-3-4; la 4 se trage stomacul spre interior; se repetă de 20 ori; apoi frecvenţa este de 1; 1; 1; adică mai rapid, cu pauze mai mici; tot de 20 ori fără să se mişte şi trupul, doar stomacul;

29. Relaxare;

30. Poziţie lotus; arătătorul mâinii drepte, la o distanţă de ochi de circa 20-30 cm. se roteşte de la stânga la dreapta şi înapoi; trunchiul şi capul nemişcat, doar cu privirea urmărim degetul; de 3 x şi încet;

31. Degetul se deplasează pe direcţia nasului cât permite lungimea mâinii în faţă şi înapoi până la vârful nasului; ochii urmăresc arătătorul în mişcare înceată de 3 x;

32. Palmele se freacă energic una de alta şi se pun peste ochi; de 3 x;

33. Cu ochii închişi se repetă incantaţia OM de trei ori; se inspiră profund şi pe expiraţie se cântă OM ce vine din inimă.

Cam asta a fost, e posibil să-mi fi scăpat câte ceva, dar pe ansamblu asta a fost.
Atenţie şi simplitate.