CINE SUNT EU? CINE EŞTI TU?

Ţi-am spus cândva aşa:

Eu sunt o prelungire a ta.

Mâna ta dreaptă se termină cu mine,

Mâna ta stângă la fel.

E greu de imaginat?

Printre norii grei străbate

la amiază o rază.

Nu-i vedem sursa, dar ştim

că este o prelungire a soarelui.

Orice apă, pârâu, fluviu, mare sau lac

din mijlocul continentului,

este o prelungire a oceanului,

chiar dacă nu-i vedem legătura.

Eu sunt materializarea dorinţelor tale.

Eu sunt materializarea iubirii tale.

Tu eşti zeul, eu sunt chipul din oglinda

în care tu te oglindeşti.

Fie că-ţi place sau nu,

eu sunt tu.

Tu eşti rima, eu poezia;

tu eşti lumina, eu raza;

tu eşti setea, eu apa;

tu eşti foamea, eu hrana;

tu eşti gerul iernii,

eu florile de gheaţă la geam;

tu eşti viaţa, suflarea,

eu sunt corpul care trăieşte până la ultima suflare;

tu eşti seva,

eu, copacul cu rădăcină tulpină, frunze şi flori;

tu eşti iubirea,

iar eu sunt şi Romeo şi Julieta;

tu eşti Adam,

eu sunt coasta ta;

tu eşti şi Adam şi Eva;

Fie că-ţi place sau nu,

eu sunt Tu.

Mowgli în dualitate.

Căutătorul şi calea.

Toţi căutătorii fac yoga, chiar şi fără să ştie asta. Ei sunt pe o cale (yoga înseamnă și cale și tehnică și conexiune), indiferent ce nume au aceste căi: creştină, musulmană, budistă, mozaică, atee, ect.

Cel care-şi pune întrebări existenţiale este nedumerit, ce cale să urmeze, care e mai bună?

Dacă adevărul se află numai la creştini, de ce nu vin toţi aici ?

Daca adevărul e numai la musulmani, de ce nu vin toţi aici ?

Dacă Biblia e scrisă de evrei, ei de ce nu urmează creştinismul ?

Atunci unde este Adevărul, unde să-l caut, unde să-l găsesc ?

De ce toţi din cadrul unei religii ţin la respectiva religie şi insistă că adevărul se află la ei şi numai la ei ?

Dumnezeu e Unul, atunci de ce nu se ajunge la un consens? Această stare îi lasă nedumeriţi pe cei care caută Adevărul.

La urma urmei, ce vreau eu?! Vreau să ştiu ce-i desparte pe credincioşi sau vreau un răspuns la întrebările ce mă frământă: tot ce se întâmplă cu mine este întâmplător sau este dirijat? De ce m-am născut? de ce trăiesc? până când? care-i scopul meu pe pământ? voi muri? de ce? ce se întâmplă cu mine după ce mor? cu corpul meu, cu gândurile mele, cu planurile mele? ce planuri să îmi fac şi pentru ce periodă?

Pe cine să întreb ?

Să-i întreb pe cei cu şcoală multă, cu facultăţi, sau pe bătrânii cu părul alb ? - mă îndoiesc să ştie.

Mai bine îi întreb pe prunci, ei sigur ştiu. Zâmbesc mereu şi când dorm şi când sunt trezi. Îi observ atent, toţi îi adoră. Pruncii sunt o minune, o bucurie, sunt viaţa, ei doar există.

Când le cresc dinţii ei renunţă la hrana de la sân; când încep să meargă ei renunţă la susţinerea părintească; când încep să vorbească ei renunţă la tăcere şi încep problemele...

Ar trebui să redevin copilul dependent de CEA / CEL care m-a creat, să mă hrănesc direct la SURSĂ şi să las sursa să vorbească pentru mine.

Astfel ar dispărea întrebările, problemele, grijile, nedumeririle.

Acum ştiu totul, am totul, sunt totul şi zâmbesc ca un bebeluş.

Fiecare cale ar trebui să ofere această satisfacţie.

Aceasta este ceea ce caută căutătorul: revenirea la sursă şi identificarea cu ea.

Mowgli.

Citate din "Înţeleptul de la Arunachala"

Dialog cu Ramana Maharshi despre rugă.

Oamenii se roagă lui Dumnezeu şi-şi sfârşesc rugăciunea spunând “facă-se Voia Ta”. Dacă voinţa lui Dumnezeu trebuie să se îndeplinească, la ce bun să te rogi Lui ? Nu trebuie uitat că Voinţa divină prevalează în permanenţă şi în orice împrejurare. Individul nu poate acţiona cu de la sine putere. Este suficient deci ca omul să recunoască atotputernicia Voinţei divine şi să rămână liniştit. Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi. El a creat totul. Voi nu sunteţi aici decât câteva unităţi printre miliarde de alte unităţi. Dacă Dumnezeu are puterea să determine viaţa acestor miliarde de fiinţe, de ce crezi că El te uită? Chiar simplul bun simţ ar trebui să-i facă pe oameni să înţeleagă că trebuie să se supună Voinţei Sale. În consecinţă, nu este necesar să-i faci cunoscute nevoile tale. El le cunoaşte mai bine decât oricine.

Mai mult, de ce te rogi ? Pentru că te simţi neajutorat şi lipsit de forţă şi pentru că tu cauţi ajutorul unei puteri superioare. Oare Creatorul tău, care este deasemenea protectorul tău, nu îţi cunoaşte deja toate slăbiciunile ? Crezi că se cade să-ţi etalezi în faţa Lui toate defectele pentru ca El să ia cunoştinţă de ele ?

Întrebare: Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri ?

Cu siguranţă. Ajută-te tu însuţi. Făcând aceasta, încă te supui lui Dumnezeu. Căci fiecare acţiune este determinată numai de Dumnezeu.

Cât despre faptul de a te ruga pentru un altul, această atitudine pare lipsită de egoism. Dar dacă o analizezi în fond, vei descoperi, de asemenea, în ea egoismul. De fapt, tu doreşti fericirea altuia în scopul de a fi tu însuţi fericit. Sau altfel spus, tu vrei să beneficiezi de meritul de a fi mijlocitor pentru fericirea altora. Dumnezeu nu are nevoie de nici un intermediar. Ocupă-te de problemele tale şi totul va fi bine.

Vol II, pag. 243, traducător E.L. Popescu.