Versetul 6 inḍriḍu mannayir
peridaruḷ purivō
yiduvō
vunadaru ḷaruṇāchalā
Aici, devotul apreciază Graţia divină ce
o revarsă Arunachala asupra sa ca fiind mai de preţ decât iubirea plină de
sacrificii a propriei mame. Pentru devot, Dumnezeu este mult mai mult decât o
mamă. El este în totalitate har și compasiune, un ocean de iubire
necondiționată. El își revarsă harul Său nediluat și fără obstacol. El nu
așteaptă nimic de la sufletul-devot, nici chiar loialitatea sa. El creează
cosmosul, îl protejează iar în mod periodic îl retrage pentru a permite
sufletului să progreseze și în cele din urmă să obțină cel mai mare beneficiu
posibil, care este Eliberarea.
Versetul 7 unaiyē
māṭri yōḍā duḷattinmē
luṛudiyā
yiruppā yaruṇāchalā
În versetul 7 devotul îl roagă pe Domnul
să se stabilească ferm în inima sa şi să se ferească de farsele minţii și
metodele pe care aceasta le adoptă pentru a se amăgi singură. Disciplinarea
minții este o muncă grea. Regulile care sunt prevăzute în textele sacre sunt
concepute pentru a potoli mintea și pentru a o transforma într-un instrument cu
putere de concentrare. Chiar și Domnul trebuie să fie vigilent și să vegheze
permanent asupra acțiunilor inimii. Inima se poate avânta departe dacă
autoritatea asupra ei este slăbită câtuși de puțin. Ea este nespus de
înșelătoare și ar putea căuta să-l inducă în eroare chiar și pe Dumnezeu.
Versetul 8 ūrsuṭr rulamviḍā dunaikkaṇ ḍaḍangiḍa
vunnazha gaikkāṭ
ṭaruṇāchalā
În versetul 8, Domnul este implorat
să-şi dezvăluie frumuseţea Sa, în scopul ca mintea să-şi poată distrage atenţia
de la obiectele simţurilor. Într-adevăr, nu există altă frumusețe decât
Dumnezeu. Așa numitele obiecte frumoase din lume sunt doar reflecții palide ale
splendorii care este Dumnezeu, sunt bucăți de arc sparte din perfecțiunea
sferei cerești. În scopul de a atrage chiar și o minte obișnuită, Dumnezeu trebuie
să apară într-o formă plăcută. Aceasta se întâmplă atunci când mintea este susceptibilă
să plece în căutările sale zadarnice ale efemerelor plăceri lumești, dar
adoarme liniștită, contemplând frumusețea care este Dumnezeu.
Versetul 9 enaiyazhit tippō denaikkala vāviḍi
liduvō vāṇmai
yaruņāchalā
În acest verset devotul insistă ca Domnul
să i se alăture şi să i se înfăţişeze personal. Sufletul este venit de timp îndelungat
și este acum un suflet matur. De asemenea, acest suflet l-a ales pe Domnul ca
să-i fie consort și nu s-ar gândi la nimeni altcineva. Acum este timpul ca El
să vină și să-l ia sub protecția Sa. Nemaiputând să suporte mai mult timp separarea,
sufletul strigă pe Domnul, implorându-L să vină. Doar El este Mirele, cel care
poate desființa virginitatea sufletului-devot care este egoul. Sufletul devotat
are libertatea de a-l mustra pe Domnul spunând că dacă El nu-și face partea
Lui (din angajamentul marital), El ar putea pierde titlul de purusottamatva (Bărbatul Suprem).
Versetul 10 ēninda vurakka menaippiṛa
rizhukka
viduvunak kazhagō
varuṇāchalā
Versetul acesta cuprinde o dojană
adresată Domnului de către devotul nerăbdător întrebându-l dacă este cuprins
de somn. Sufletul este ținut captiv de capriciile și fanteziile simțurilor. Când
sufletul înțelege starea sa jalnică, el devine un devot și își amintește că el
de fapt aparține Domnului. Dacă sufletul aparține Domnului, atunci de ce nu a
venit să-l salveze? Oare a plecat să se culce? De ce ar trebui ca El să rămână
indiferent atunci când sufletul este sedus de alții? Acest lucru nu este
corect. El are toată puterea și tăria necesară ca să-l salveze. Astfel că,
sufletul-devot, ca mireasă a Domnului, l-a mustrat pe Domnul ei: „De ce dormi,
atunci când ceva care-ți aparține intim este utilizat în mod abuziv? Aceasta
este o insultă nu atât pentru mine cât pentru Tine. Tu ești Domnul și este
datoria Ta inalienabilă să-mi protejezi onoarea.”
http://www.sriramanamaharshi.org/portfolio-item/sri-arunachala-akshara-mana-malai-english/
