CĂUTĂRI

Timp îndelungat nu mi-am pus întrebări existenţiale. Viaţa ce o trăiam părea total anormală faţă de ce simţeam eu că ar trebui să fie. Mereu mi se părea că nu mă potrivesc cu locurile, cu epoca şi că altundeva sau în alte vremuri m-aş fi simţit mai în largul meu. Ştiu că mă opream deseori în faţa ferestrei, privind spre nicăieri, aşteptând ceva să se întâmple. Starea că nu mă potrivesc acestui loc, acestui timp m-a urmărit de mic copil, chiar dacă peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat să mă conformez locului şi timpului. Am acţionat ca şi când aş fi implicată, dar sentimentul nu dispărea. Mă simţeam ca o intrusă care nu-şi putea asuma nici drepturi şi nici responsabilităţi. "Alţii cum pot iar eu nu ? e o problemă psihică? sunt bolnavă? sunt nebună? sunt anormală?", întrebări ce mă bântuiau, dar nu insistam să aflu răspuns.

Când aparenta mea implicare în zbuciumul cotidian s-a mai liniştit, a venit şi răspunsul la nivel mental. Din foarte multe direcţii mă bombardau idei ca: tu nu eşti acest corp, aceste gânduri, aceste emoţii, tu eşti stăpânul lor, eşti Sinele. Bine, bine, sunt Sinele, dar ce este Sinele, cu ce se mănâncă, ce culoare are?! Mi s-a oferit o bază pentru întrebări existenţiale şi am pornit să caut Adevărul.

Primele noţiuni le-am sorbit cu nesaţ din vorbele lui Iisus Christos "Eu şi Tatal UNA suntem". 
Apoi a urmat o perioadă de meditaţii şi reflecţii sub îndrumarea SS Sri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga. Aceste meditaţii nu au fost constante, dar au reuşit să direcţioneze mentalul spre a discerne între ce este real şi ce nu este real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc uşor.

Când am citit despre Ramana Maharshi în "India secretă", totul părea ca o poveste din 1001 de nopţi, mit, ficţiune,sf.

Însă când l-am găsit în "Înţeleptul de la Arunachala" s-a aschimbat, a devenit apropiat, la îndemână, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam întrebarea (pusă de discipoli, bineînţeles, dar era întrebarea ce-o aveam şi eu în minte), iar el îmi dădea răspunsul. Şi răspunsul lui era o uşurare pentru mine. Imediat închideam ochii şi rămâneam în meditaţie. Nu mă grăbeam cu cititul ca la alte lecturi, mai mult savuram fiecare răspuns.

Pe la jumătatea primului volum, văd că unele întrebări se repetau şi mă miram că nu s-a înţeles din prima, doar Ramana Maharshi a răspuns atât de clar şi simplu, pe înţelesul tuturor. Cum pot fi unii atât de grei de cap?! Închid iar ochii şi vorbesc în gând cu Ramana Maharshi, de la egal la egal: "- ce simplu este! nu are rost să-i mai repeţi din nou, iar şi iar."
 Şi atunci s-a petrecut minunea...

Tot ce era în jurul meu a dispărut, chiar şi eu ca formă. Am rămas doar ca existenţă. Eram doar conştientă de existenţă. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva şi nici altcineva. Înţelegerea era deplină: sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt conştientă de existenţă şi aceasta este fericire.

Nu sunt cuvinte să exprim starea fără "stare". Cunoaşterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut până în acel moment, de parcă nici nu ar fi existat mai inainte.

După trei zile şi trei nopţi beţia beatitudinii s-a cuibărit în inimă, lăsând libertate mentalului să analizeze noua situaţie.

Instantaneu căpătă înţeles orice neînţelegere mai veche sau mai nouă ce apărea în minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot mă simt ACASĂ. Privind ca din lume totul este ok, privind ca din Sine totul este minunat. Armonizarea mea, ca fiind şi în lume şi în Sine, e completă. Căutarea mea s-a încheiat.

                                                                                                                    Mowgli cel linistit.