Disputa dintre Eu-l meu si eu-l obişnuit

Să vedem ce nebunie mai este şi asta.
Care dintre cei doi Eu este adevărat şi care este fals.
De cum mă scol dimineaţa apare Eu-l obişnuit, vechi camarad cu care sunt toată ziulica.
Şi parcă mă aud spunând: acum trebuie să mă spăl, să mă îmbrac, să-mi fac o cafea şi ce-o mai fi. Trag concluzia că este vorba de eu-l meu. Al Meu. Dacă este al meu înseamnă că nu sunt Eu. Nu-i tot una Eu cu al Meu. Dar când sunt Eu? Poate când mănânc spun “Eu mănânc”, dar cu siguranţă corpul meu mănâncă şi nu eu. Pe scurt, tot ce fac eu, face corpul meu, tot ce gândesc gândeşte mintea mea. Dar şi corpul şi mintea sunt ale mele, nu sunt Eu.
Dar în faza cu meditaţia cum este?! Când meditez, cine meditează? Corpul meu stă în poziţie de repaos iar mintea mea încearcă să se liniştească. S-ar părea că eu sunt cel care dirijează ce să facă corpul meu şi mintea mea. Ca şi cum acest eu simplu care stăpâneşte corpul şi mintea este cel adevărat. Corpul şi mintea se conformează sugestiilor date de acest eu pentru meditaţie şi ca o concluzie se instaurează liniştea şi pacea.
Parcă aud o voce: “vezi, acesta eşti tu, cel care stăpâneşte şi corpul şi mintea; acum nu trebuie decât să te stabilizezi în această stare de stăpan al corpului şi mentalului.”
E simplu, zic eu. O să-mi ia ceva vreme până să stăpânesc şi mintea şi corpul dar timp am berechet, nu mă grăbesc, doar sunt stăpânul. Mintea vreau s-o fac să gândească numai pozitiv, iar corpul vreau să-l învăţ să se mişte uşor, ca în zbor şi să nu mănânce deloc.
Dar apare o întrebare: cine mi-a sugerat ideea că eu sunt stăpânul? A reieşit de la sine ca o concluzie?! Sau mi-a fost sugerată tot de minte?! Deja am stabilit că mentalul este al meu, nu invers. Mai mult, mentalul are momentele lui când dispare iar eu nu. Eu continui să exist chiar şi fără mental.
Cum rămâne cu eu cel din visele de fiecare noapte? Şi în vis am un corp şi un mental, care de asemenea sunt ale mele. Ale mele. Dar eu? Unde este Eu? Acel Eu simplu fără al meu.
Mai apare faza în care eu fac călătorii extracorporale. Adică îmi las corpul într-un loc iar eu mă deplasez fără corp. Seamănă foarte mult cu visele şi aici am un corp şi un mental care la fel sunt ale mele, nu sunt Eu.
Călătoriile la fel ca visele şi ca starea de veghe sunt vremelnice, trecătoare, le poţi monitoriza. Eu le monitorizez. Eu sunt chiar şi atunci când ele nu sunt. Existenţa mea este continuă; ştiu asta; sunt asta.