Grămada cu bobi

Căutând prin “grămada” de bloguri, ce se împrospătează în fiecare minut, am dat peste Grămada cu bobi. Şi aşa cum ne-am obişnuit să fim înşelaţi de aparenţe, am testat şi de data asta nu numai ambalajul dar şi conţinutul. Am constatat păcăleala: grămada cu bobi nu era cu bobi. Grămada era cu perle. Adevărate perle fabricate îndelung, într-o inimă de copil. Acum grămada se revarsă, oferindu-ne şi nouă din belşugul ei.
Ca dintr-un izvor: să se adape cine-i însetat. Eu nu am ştiut că sunt însetată, dar citind blogul i-am descoperit savoarea. Am luat fiecare articol postat pe blog, l-am trecut prin inima mea şi am construit apoi un puzzle. Un puzzle care te invită la reflecţie, la meditaţie. Un puzzle ce-l voi completa cu fiecare nouă ocazie.
Acest puzzle are parfum de toamnă şi e străbătut de o adiere de vânt ce susţine în echilibru fragila balerină. Balerină care peste timp devine creatoare de perle.
În ce foc al inimii, în ce taină au stat ascunse perlele, pentrucă acum, la vedere fiind, să te provoace la adânci reflecţii?
Spui simplu “vecinul nu sunt eu”. Dar când vecinul e Adevărul, realizezi brutalitatea situaţiei: eu nu sunt Adevărul, eu sunt vecinul... aaa...
Oare nu e prea târziu să doresc să fiu una cu Adevărul?!
Mai vreau să rămân vecin cu el?!
Aşa încep îndelungi introspecţii...
Salut creatoarea de perle.