Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 106, 107, 108

 Versetul 106 

enburu kanbarta minśoṛkoḷ seviyumen

punmozhi koḷavaru ḷaruṇāchalā 

Acest verset este despre lauda adusă Domnului. Din smerenia şi modestia înnăscută, sufletul-devot descrie efortul său ca fiind sărăcăcios în comparaţie cu rafinata expresivitate a psalmiştilor, cum ar fi Sfântul Manikkavachakar. De fapt, toată vorbirea vine de la Domnul. Nimeni nu poate rosti niciun cuvânt fără graţia Sa, El este Cuvântul vorbit, cuvântul primordial. Fără graţia Sa, noi nu putem nici chiar să-L lăudăm. În versetul de închidere al imnului Saundarya Lahari, Acharya Sankara se roagă astfel la Mama Universală: “O Mamă a vorbirii! Compunând acest imn de laudă adresat Ţie, alcătuit din cuvintele care eşti Tu, este la fel ca venerarea soarelui prin mişcarea unui şir de lumini aprinse; ca şi strădania de a mulţumi luna prin oferirea de picături de apă, acea picurare de la piatra lunii; ca şi îndestularea oceanului prin turnarea propriei sale ape în ocean.” 

Versetul 107 

poṛumaiyām bhūdara punsolai nansolāp

poṛuttaru ḷishṭampin naruṇāchalā 

Versetul acesta pledează pentru răbdare. A greşi este omeneşte, a acorda iertarea este divin. Sufletul-devot se roagă ca greşelile din imnul său de laudă să fie trecute cu vederea şi doar devoţiunea care a inspirat acest imn ar trebui să fie acceptat. Orice încercare de a lăuda pe Domnul este obligată să eşueze; pentru că El este dincolo de influenţa cuvintelor şi a gândurilor. Sufletul-devot nu poate decât să-L laude pe Domnul; dar acesta nu poate spera vreodată să găsească cuvintele care sunt potrivite. Sufletul-devot nu are voinţa sa proprie. Aceasta este voinţa Domnului care pune lumea în mişcare. Şi devotul ştie acest lucru. Sfântul Manikkavachakar cânta astfel: “Ceea ce este bine de dorit, Tu ştii cel mai bine; Tu eşti cel care împlineşte ceea ce este bine de dorit. Pentru Brahma şi Vishnu care Te roagă, Tu eşti rareori obţinut, dar din proprie iniţiativă Tu ţi-ai asumat calitatea de Domn asupra mea; prin urmare, oricare ar fi plăcerea Ta împlineşte-o cu bunăvoinţă. Eu urmăresc acelaşi lucru. Iar dacă ar rămâne în mine vreo urmă de însuşire care doreşte ceva din propriea mea voinţă, nu este şi aceasta tot voinţa Ta dulce?”

Versetul 108 

mālai yaḷittaru ṇāchala ramaṇaven

mālai yaṇindaru ḷaruṇāchalā 

Litania-iubirii se încheie în acest verset. Sufletul-devot se roagă pentru intensificarea iubirii divine în inima sa şi solicită Domnului să accepte ghirlanda cununiei făcută din scrisori. 

BINECUVÂNTARE

aruṇāchalam vāzhi, yanbarkaḷum vāzhi akshara maṇamālai vāzhi

TRĂIASCĂ ARUNACHALA! TRĂIASCĂ DEVOŢII!

TRĂIASCĂ ACEASTĂ GHIRLANDĂ DIN SCRISORI!

Astfel se încheie această ghirlandă de versete destinată uniunii sufletului-devot cu Domnul Suprem, ghirlandă a devoțiunii valabilă pentru fiecare suflet-devot din trecut, prezent și viitor.  Adaug aici și rugăciunea universală de la versetul 105, care simt că se potrivește în aceste zile de sărbătoare:

“Fie ca toţi să fie fericiţi aici!

Fie ca toţi să fie sănătoşi,

Fie ca toţi să vadă lucrurile care sunt auspicioase,

Fie ca nimeni să nu aibă suferinţă în soarta sa.”