vineri, 18 decembrie 2020

Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 66, 67, 68, 69, 70

                  Versetul 66 

pittuviṭ ṭunainēr pittanāk kinaiyaruḷ

pittan teḷimarun daruṇāchalā

Acest verset vorbește despre remediul pentru depășirea agitației în scopul  obținerii plăcerilor senzoriale.  Nebunia pentru plăcerile senzoriale este ceea ce este numit pofta trupească. Nebunia pentru Dumnezeu este ceea ce este cunoscută ca devoțiune. Tehnica de a scăpa de prima nebunie este prin a o înlocui cu devoțiune. Dumnezeu trebuie să fie pus în inima în care anterior au dominat obiectele simțurilor. Nebunia pentru Dumnezeu, de asemenea, implică imperfecțiunea în măsura în care comportă un simț al separării. Aceasta va fi folosită în scopul de a contracara nebunia pentru plăcerile senzoriale, întocmai cum un ghimpe este folosit pentru scoaterea altui ghimpe. Dar până și nebunia pentru Dumnezeu trebuie depășită, în sensul că scopul non-dualității trebuie să fie dobândit. Definitiva Realizare a Sinelui este compensația pentru nebunia de Dumnezeu. Și această compensație este avută prin graţia lui Dumnezeu. 

Versetul 67                    

                                      bithiyi lunaichchār bithiyi lenaichchēr

       bithiyun ḍranakkē naruṇāchalā 

 Îngrozit de atracția față de obiectele simțurilor, sufletul-devot a căutat să fie unificat cu Dumnezeu, care este neînfricat.  Doar acolo unde există dualitate poate exista frică. Sufletul-devot tânjește după realizarea non-dualității care este neînfricare. Dumnezeu ar trebui să întâmpine aceasta. Atunci, El de ce a ezitat să accepte sufletul? Înseamnă că El este speriat? Ce motiv există ca El să fi ezitat? Astfel că, sufletul-devot insistă față de Domnul că El ar trebui să îndeplinească dorința sa fără întârziere. 

Versetul 68                  

                                                pullaṛi vēdurai nallaṛi vēdurai

       pulliḍa vēyaru ḷaruṇāchalā 

Versetul acesta arată dorința devotului de a distinge între cunoașterea adevărată de cea falsă. Pentru a atinge acest țel final, sufletul-devot se roagă pentru primirea graţiei Domnului. Chiar și pentru a putea distinge între cunoașterea corectă și greșită, îndrumarea lui Dumnezeu sau a unui guru este necesară. Otrava ignoranței constă în pretenția sa de a fi adevărul. Pentru a demasca falsul este necesară obținerea înțelepciunii care rezultă din graţia divină. Când înțelepciunea este dobândită, nu mai există dualitate și nici întristare. 

Versetul 69                   

                                       bhūmaṇa māmanam pūraṇa maṇańgoḷap

    pūraṇa maṇamaru ḷaruṇāchalā

Aici, sufletul-devot își dorește ca mintea, care acum este atașată de lume să devină atașată de Întreg și să devină căsătorită cu Întregul. În starea de ignoranță mintea este preocupată de lumea non-reală, din care ea însăși este o parte. Lumea umple mintea; lumea este prea mult în grija acesteia. Este din cauză că există nefericire și suferință fără sfârșit. Modul de eliminare a nefericirii constă în detașarea minții de la lume și atașarea acesteia de Dumnezeu, care este Întregul (purna). Când Întregul ocupă mintea – în limbajul mistic al căsătoriei, când mintea este căsătorită cu Dumnezeu – mintea se sfârșește prin dizolvare și ceea ce rămâne este non-dualul Brahman – experiența fericirii. Purana manam care înseamnă ‘căsătorie plenară’ sau ‘căsătorie cu deplinătatea’ este împlinirea vieții divine. 

Versetul 70                   

                                       peyarninait tiḍavē piḍittizhut tanaiyun

perumaiyā raṛivā raruṇāchalā

Versetul acesta vorbește despre puterea de atracție a grației divine sub forma muntelui sfânt Arunachala. Simpla cugetare asupra muntelui Arunachala este considerat a fi eficient pentru eliberarea sufletului din sclavie. Ramana, era un băiețaș când a auzit numele ‘Arunachala’ rostit întâmplător de o rudă mai vârstnică. Fără vreo motivație ostentativă, el a fost atras de Arunachala și a făcut glorioasa călătorie până la Muntele Sacru, iar după ce a ajuns aici nu a mai avut nicio dorință de a pleca în altă parte. A trăit la Arunachala pentru tot restul vieții sale. Arunachala așteaptă doar un pretext pentru a salva sufletul-devot. Este suficient dacă își aduce aminte numele de Arunachala; și atunci Domnul vine și îl revendică. Sufletul-devot este atras chiar și fără voia sa – este îndepărtat de la atașamentele lumești și atras până în ființa Domnului. Astfel este transcendenta măreție a Arunachalei! Este mai presus de orice evaluare, este mai presus de orice descriere.


Niciun comentariu: