Imnul ARUNACHALA SIVA versetele 56, 57, 58, 59, 60

Versetul 56

ninā naṛappuli nidaṅkaḷi mayamā

ninḍriḍu nilaiyaru ḷaruṇāchalā

Versetul acesta subliniază faptul că atâta timp cât simţul diferenţierii persistă, nu poate exista fericire. Când simțul diferențierii este depășit atunci este realizată adevărata și eterna fericire. Pentru sufletul-devot fericirea constă în stabilizarea sa în autenticul Sine. 

Versetul 57

nuṇṇuru vunaiyān viṇṇuru naṇṇiḍa

veṇṇalai yiṛumen ḍraruṇāchalā

În acest verset sufletul-devot se întreabă despre momentul când vor înceta valurile gândurilor pentru a se putea uni în eterul inimii cu ființa subtilă a celui Ales.

Versetul 58

nūlaṛi vaṛiyāp pēdaiya nenḍran

mālaṛi vaṛuttaru ḷaruṇāchalā

În acest verset sufletul-devot, conștient de amăgirea sa datorată lipsei cunoașterii exacte a scripturilor, tânjește după grația divină care este esențială pentru distrugerea ignoranței. Graţia este aceeași cu cea mai înaltă cunoaștere care dezvăluie imuabilul, Realitatea non-duală.

Versetul 59

nekkunek kurugiyān pukkiḍa vunaippuha

nakkanā ninḍranai yaruṇāchalā

Acest verset prezintă rezultatul devoțiunii intense a sufletului-devot, în urma abandonării de sine și a fuziunii cu cel iubit. Rezultatul este că nu există altă realitate decât Dumnezeu. Un Dumnezeu 'dezgolit' de condiționări și atribute. El este non-dual și pur.

Versetul 60

nēśami lenakkun nāśaiyaik kāṭṭini

mōśan seyyādaru ḷaruṇāchalā

Versetul acesta vorbește despre dorul divin care pune stăpânire pe suflet prin grația divină. Sufletul-devot este conștient că fără acest dor generat de Dumnezeu, ar fi avut în continuare înclinația spre obiectele simțurilor. Speră ca Dumnezeu să se preocupe și în continuare de satisfacerea acestui suflet înfometat.