Imnul ARUNACHALA SIVA aniverseaza o sută de ani.

Voi împărtăși cu cititorii acestui blog înțelesul acestui imn, o ghirlandă formată din 108 versete, preluate după o traducere din limba engleză.

Este doar interpretarea mea a acestei versiuni din engleză (există mai multe versiuni). Nu este o traducere și menționez acest lucru. Traducerea urmează să fie finalizată, corectată și abia după aceea ar putea fi publicată. Dar pentru că nu vreau să treacă acest eveniment fără bucuria împărtășirii mă grăbesc să postez periodic câteva interpretări modeste ale acestor versete.

În tradiția căsătoriei din zona Indiei se obișnuiește ca mirii să-și ofere ghirlande de flori în dar.

Orice suflet devotat lui Dumnezeu își dorește unirea cu Dumnezeu prin cununia mistică. 

Astfel, sufletul-devot se consideră ca fiind mireasa iar Dumnezeu este considerat mirele. 

Ghirlanda oferită de mireasa mistică nu este făcută din flori ci din cântece de slavă, din cuvinte ale inimii. 

În această etapă care este cunoscută ca taină a cununiei, taina este revelată în jocul iubirii cu Divinul. Dragostea nu este împlinită atâta timp cât este menținută conștiința dualității. Unde este dualitate, acolo nu este iubire adevărată. 

Punctul culminant al acestui imn este Realizarea non-dualității. Când iubirea este matură, acolo nu mai rămâne nimic decât Arunachala.

Muntele Arunachala se află în sud-estul Indiei. Este considerat a fi un simbol vizibil, al celui nevăzut, al Spiritului Absolut, a lui Siva în formă de coloană de lumină. De-a lungul timpului muntele de foc a devenit munte de diamant, apoi de aur, de fier, de piatră. Atracția muntelui este resimțită de sufletele devotate care-și caută locaș în peșterile acestuia.

Astfel, Sri Ramana Maharshi și-a găsit adăpost în acest munte încă de la frageda vârstă de șaptesprezece ani, de unde nu a mai plecat până la sfârșitul vieții sale pământești. El nu a găsit nicio contradicție între experiența lui de Advaita și devoțiunea sa către Arunachala. 

În anul 1914, adoratorii lui Sri Ramana au insistat ca el să le compună un cântec pe care ei să-l fredoneze când plecau să ceară milostenie pentru hrana zilei, de la locuitorii orașului aflat la poalele acestui munte sfânt.

Acest imn a țâșnit în mod spontan și neașteptat din inima lui Sri Ramana în timpul unui pelerinaj în jurul muntelui Arunachala (un pelerinj cotidian, numit giri pradakshina) și este oferit către Domnul Arunachala.

Voi începe interpretarea mea cu refrenul care este mantra sau tema acestei mari litanii. 

Refrenul este repetat la sfârșitul fiecărui vers. Chiar și cei care nu sunt familiarizați cu versurile se alătură în repetarea acestei mantre în cor,

                          aruṇāchala-siva aruṇāchala-siva;

                                  aruṇāchala-siva aruṇāchalā

                          aruṇāchala-siva aruṇāchala- siva; 

                                   aruṇāchala-siva aruṇāchalā 

Siva este cel mai auspicios nume al lui Dumnezeu.

Este o legendă potrivit căreia Siva a apărut ca o coloană de lumină în acest loc, iar Brahma și Vishnu nu au reușit să descopere capătul de sus și de jos al acestei coloane. 

Simbolul luminos al lui Siva care nu are nici început și nici sfârșit este Linga - forma asumată de Cel fără formă. 

Pentru a marca asocierea muntelui cu focul, o lampă este aprinsă în vârful acestuia o dată pe an. 

Arunachala, Muntele-Flacără, este simbolul Realității neschimbătoare. 

Pentru devot, Arunachala, este Mirele.

http://www.sriramanamaharshi.org/resource_centre/akshara-mana-malai-100-years/