miercuri, 23 noiembrie 2011

Chinmaya Mission Romania




Am participat duminică la o întâlnire a acestui grup în Bucureşti.
Era o atmosferă de studiu, deşi foarte relaxantă, gen satsang, cu predare, întrebări şi răspunsuri.
Tematica aleasă era din Vedanta şi anume Tattvabodha.
S-a discutat despre:
-  ce calităţi trebuie să aibă un Adhikari – un student calificat pentru Vedanta;
-  Viveka  - discernământul competent între ce e real şi ce nu e real;
-  îndatoririle faţă de părinţi şi strămoşi, faţă de învăţaţi, înţelepţi şi faţă de Dumnezeu.
Discuţiile pe marginea acestor subiecte au fost foarte interesante, dar ceea ce a dat tuturor de gândit a fost povestea celor zece studenţi, pe care deşi o ştiam, a căpătat noi înţelesuri în urma expunerii făcute de Daniela.

“Zece studenţi ai unui maestru au vrut să traverseze un râu . Pentru că niciunul să nu se rătăcească, maestrul lor i-a rugat să se numere de câte ori era cazul. Când au ajuns pe partea cealaltă a râului şi-au adus aminte de vorbele învăţătorului  lor  şi unul din studenţi şi-a aliniat compatrioţii şi a început să îi numere. A realizat că sunt doar nouă la număr, în loc de zece. A numărat încă odată şi încă odată şi tot nouă oameni erau; fără să realizeze că nu  s-a numărat pe el însuşi. Un alt student a vrut să verifice şi a numărat şi el, dar tot nouă ia dat la numărătoare. Evident şi acesta a uitat să se numere pe el însuşi. De fiecare dată când au verificat le dădea cu un om mai puţin, astfel au concluzionat al zecelea om s-a pierdut şi au plecat în căutarea lui.
Un om din afara grupului, ce observa toată această poveste, intervine spunându-le că îi va ajuta să îl găsească pe al zecelea om, şi numărându-i încă odată pe toţi din grup, iată că sunt zece. Acesta îi atenţionează că de fiecare dată cel care a numărat s-a exclus pe el însuşi. În tot acest timp ei au căutat al zecelea om şi acesta era chiar acolo. În realitate doar ignoranţa crează distanţă, iluzie şi pierdere.

Al zecelea om este în căutarea celui de al zecelea om. Care este distanţa dintre cei doi? Nu există în fapt nicio distanţă, dar fiindcă acesta nu ştie că este al zecelea om, trebuie să caute. În momentul în care acesta a început să caute el a negat că ar putea fi acel al zecelea om. Pe de altă parte dacă nu caută el nu va descoperi de loc cine este acesta.
Poate cineva îi spune: vezi că este pe partea cealaltă a râului; hai să îl căutăm acolo; şi se duc să vadă dacă într-adevăr este pe cealaltă parte a râului. Dar nu îl vor găsi, fiindcă al zecelea om îl caută pe al zecelea om. Cu cât îl caută mai tare cu atât se îndepărtează mai mult de acest al zecelea om. 

Cineva îi va spune la un moment dat că nu prin acţiune îl va găsi pe al zecelea şi că ar fi mai indicat să mediteze la al zecelea om. Dar şi aceasta nu va duce nicăieri fiindcă al zecelea om meditează la al zecelea om în loc să îl realizeze şi iar nu va avea şansa să îl cunoască. Un alt om îi spune că devoţiunea este soluţia de a l găsi; deci acesta începe şi se roagă: O Doamne te rog ajută-mă să îl găsesc pe al zecelea om şi începe să cânte bajanuri în idea de ai mulţumi lui Dumnezeu pentru asta. Dar Dumnezeu nu îl poate îndatora, fiindca al zecelea om se roagă pentru al zecelea om. 

Ce se întâmplă atât timp cât căutătorul cântă bajanuri, se roagă, meditează, se simte confident că e pe cale să îl găsească pe acesta, este angajat într-o acţiune clară, are o cauză şi o cale. Dar după ce bajanul s-a terminat, meditaţia s-a terminat, rugăciunea a încetat, acest căutător rămâne golit şi fără rezultat, fără acest al zecelea om pe care îl căuta. Deci nicio acţiune, nici o formă de devoţiune nu îl poate ajuta pe al zecelea om să îl găsească pe al zecelea om.
Dacă acest al zecelea om ar fi ceva ce poate fi găsit, atunci după ceva timp şi efort s-ar afla. Dar aici acest al zecelea este deja acolo, dar din cauza ignoranţei nu se găseşte, nu faptul că ar fi departe este problema, el este mereu acolo, dar din cauza ignoranţei pare a fi de negăsit. Ignoranţa este cea care crează distanţă între al zecelea om şi al zecelea om.

În acest caz e nevoie doar de cunoaştere ca să îndepărtezi această iluzorie distanţă şi să realizezi că ceea ce cauţi eşti chiar tu. Dacă atunci când am căuta fericirea am realiza că de fapt noi suntem aceasta, dar nu simţim şi nu ştim asta, din cauza unui singur lucru: ignoranţa. Aş putea oare să aflu doar prin mine însumi că sunt această fericire, că sunt Sinele? Din păcate e aproape imposibil. Dar dacă ajungi în acest punct, se crează premiza ca profesorul potrivit să apară în viaţa căutătorului sincer şi să îi dezvălue adevărul asupra acestei identităţi între tine şi tine. Cum se spune, cere şi ţi se va da.

Deci această fericire este deja la îndemană, însăşi Scripturile declară că poate fi găsită aici şi acum, nu necesită nici timp, nici efort, rolul profesorului este să îi spună elevului simplu: “ îţi voi revela adevărul acum şi aici”, dar această revelaţie devine efectivă numai dacă studentul este şi calificat să o primească.
Poate unii căutători îşi mai doresc să alerge după adevăr, să facă eforturi, să facă ciumbuşlucuri paranormale sau să adore şi fiind mult prea ataşaţi de ideea de realizare, de căutare, de găsire, aceştia să rămână de fapt departe obiectul căutărilor lor.

Adevărul nu se revelează celui ce nu este pregătit mental şi calificat să înţelegă acest adevăr. Ignoranţa este cea care stă supraimpusă pe adevăr;  iar ignoranţa nu se înlătură decât prin  cunoaştere. În acest caz acţiunea de orice fel sau adoraţia rămâne ineficientă. Un lucru se anulează prin opusul lui, iar opusul ignoranţei nu este efortul, acţiunea ci cunoaşterea. Aşa cum s-a văzut în povestea noastră,  oricât efort a depus să îl găsescă pe al zecelea om, acesta nu a avut niciun sorţ de izbândă.

Sunt trei factori necesari cunoaşterii: obiectul cunoaşterii, mijlocul cunoaşterii şi mintea unde cunoaşterea are loc, deci locul cunoaşterii.

Să presupunem că te întreb dacă ştii ce este un lotus şi dacă nu ai văzut sau auzit vreodată de această floare îmi vei răspunde nu, nu ştiu.
Daca vrei să cunoşti această floare de lotus, trei lucruri trebuie să se întâmple obligatoriu:
-          înainte de toate, această floare trebuie să fie prezentă
-          ochii tăi, ca şi mijloc de cunoaştere, trebuie să fie acolo şi capabili să vadă floarea,
-          al treilea lucru este mintea care trebuie să fie prezentă în spatele ochilor ca percepţia să aibă loc.

Dacă una singură din aceste condiţii nu este prezentă cunoaşterea respectivă nu se poate întâmpla, să zicem că mintea este activă şi prezentă, ochii sunt capabili să vadă, dar nu avem obiectul cunoaşterii prezent, floarea; atunci cunoaşterea nu se întâmplă.
Mintea e bună, floarea este acolo dar ochii  sunt orbi, din nou nimic nu se întâmplă nimic. Ochii sunt văzători, floarea este acolo, dar mintea noastră, locul unde se întâmplă cunoaşterea nu este pe recepţie, fiind preocupată de cu totul altceva, din nou nimic nu se întâmplă.

În cazul cunoaşterii de Sine, cunoaşterea că “eu sunt fericire”, obiectul cunoaşterii este mereu la dispoziţie, deoarece sunt chiar ”eu”.
Cunoaşterea trebuie să aibă loc în minte, prin urmare mintea trebuie să fie pregătită să recepţioneze cunoaşterea.
În exemplul de mai sus, al cunoaşterii obiectuale, floarea de lotus este obiectul cunoaşterii, ochii mijlocul prin care se cunoaşte şi mintea este locul.
În cazul cunoaşterii de Sine, cine este obiectul cunoaşterii? Eu, şi dacă eu sunt obiectul cunoaşterii, acest obiect nu este exterior mie, el fiind prezent în interior. În acest caz obiectul cunoaşterii este subiectul cunoaşterii.
Unde are loc cunoaşterea în acest caz? - în minte ca orice alt tip de cunoaştere. Care este atunci mijlocul prin care cunosc în acest caz? - deoarece organele de simţ nu mă mai pot ajuta, obiectul nefiind plasat în exterior nu ai mijlocul de percepţie potrivit.

 Nimeni nu poate să-ţi dea ceva ce deja tu ai, tu deja te cunoşti fiind şi nimeni nu este mai aproape de obiectul cunoaşterii decât tu. Tu eşti, în acest caz te cunoşti fiindu-ţi evident ţie însăţi.

Aşa cum am văzut în povestea celui de-al zecelea om, acesta era şi subiectul şi obiectul, mintea în care se petrecea cunoaşterea era mintea celui de-al zecelea om. Şi care sunt mijloacele cunoaşterii? Ochii vedeau; urechile îl auzeau, toate cele cinci simţuri îl percepeau pe cel de-al zecelea om şi totuşi acesta nu putea fi cunoscut şi continuau să îl caute.

În acest caz doar vorbele învăţătorului ce îţi spun: tu eşti cel de-al zecelea om, devine mijlocul cunoaşterii ce revelează adevărul.  Aşa cum în povestea noastră studentul neutru a venit şi l a revelat pe cel de-al zecelea om, totul fiind de-o simplitate banală, dar care după cum s-a văzut a creat confuzie şi îngrijorare.

Mundakopanishad ne vorbeşte despre individul care a ajuns la un discernământ matur, care observă, examinează şi analizează diferite experienţe din viaţă şi care ajunge la concluzia că nicio acţiune nu îl ajută în realizarea Sinelui (a fericirii), atunci acesta  devine neajutorat.
Deşi îşi doreşte fericirea ultimă, fericire ce nu ţine de lumea exterioară, dacă o caută înseamnă că de fapt o neagă ca fiind el însuşi; iar dacă nu o caută nu o va afla niciodată.
Din moment ce numai cunoaşterea îl poate ajuta atunci mijlocul de cunoaştere a Sinelui este scriptura şi Guru care vin şi spun :Tu eşti acela ‘’Tat Twam Asi” “

Mă gândesc să-i propun Danielei să facă şi un curs online, căci îmi este foarte greu să ajung săptămânal la Bucureşti sau Ploieşti, cu toate că discuţiile din satsang sunt foarte preţioase, iar prezenţa şi integrarea în grup, te întăreşte pe cale şi te înalţă sufleteşte.
O felicit pe Daniela pentru curs şi pe mine mă felicit că am fost prezentă, a meritat tot efortul făcut.
Hari om!

11 comentarii:

Mihaela spunea...

Frumoasa interpretare a acestei pilde ai facut.
Pastrand respect pentru scripturile si inteleptii vremurilor, as vrea sa ridic intrebarea: fara suportul acestora este imposibila revelarea Sinelui?

Satya spunea...

Buna Mihaela;
comentariile la povestea de mai sus sunt facute de Swami Shudanadha in cartea lui comentarii la Tattva Bodha. Geta a facut un extras din materialul bibliografic dupa care se tin aceste cursuri.

Cat priveste intrebarea ta: daca ar fi fost posibil fara Guru si Scriptura, iti raspund :
dupa cate se vede din poveste nu se poate; Suntem in stare sa realizam natura noastra reala fara acestea doua ? nu prea - suferim, suntem inlantuiti in confuzie; tributari unei gandiri limitate; pana si intrebarea ta vine tot dintr-un reflex egotic , avem impresia ca suntem tari si mari , dar in realitate fiecare stie pt el cat este de inlantuit...
Dar, sa stii ca tot constiinta ta naste si Scriptura , cat si Guru,,,, fiecare dintre noi primeste Gurul pe care este in stare sa il proiecteze; cartile pe care le merita si are nevoie constiinta lui limitata . Deci nu-ti fie teama de scripturi si guru, acestea apar numai daca proiectezi dorinta de cunoastere si pe masura calitatii tale sattvice .... deci esti tot tu pe scurt

Mihaela spunea...

Multumesc Satya pentru raspunsul cuprinzator. Sunt de acord ca pentru cei porniti in cautarea Sinelui indrumarile sunt importante, precum si instrumentele de perceptie.
Reformuland intrebarea - aceasta revelatie nu poate inflori si in omul care nu cauta o anumita cunoastere, dar care este intr-o totala stare de receptie, fara de asteptari?
Este important de precizat un sistem de referinta – daca vorbim de acest plan fizic, eu ma pot raporta la experienta proprie cand, atee fiind, am avut aceasta revelatie in natura. Nu se pune problema celui ce se crede mare si tare, dimpotriva, a nestiutorului, care doar ESTE.
Daca tinem cont de vieti anterioare, calitati dobandite, de maestrii inaltati ce ne sustin din nevazut, putem intelege puzzle-ul cauzal.
Minunat e ca informatia este prezenta in toate partile creatiei. Dincolo de forme, moment al constientizarii, ramane inexprimabila Existenta.

Daniela spunea...

Ma bucur si eu ca ai reusit sa ajungi la acest curs si sa ne impartasesti trairile tale. Felicitari Danielei pentru activitatea pe care o desfasoara!

Dalia Cris spunea...

Impresionant cursul si profunzimea mesajului transmis . Rezonez cu cele scrise, regasindu-ma in concluziile despre cautarea spirituala si despre ignoranta care persista atunci cand il cauti in exterior pe “al zecelea om”, chiar si cand folosim anumite practici spirituale consacrate. Daca esenta lor este sesizata si realizam prezenta permanenta a lui “Eu sunt” aceste practici ajuta la oprirea mentalului si aduc starea in care Sinele este revelat . Pe de alta parte orice cunoastere discursiva , intemeiata pe intelegerea intelectuala , chiar daca inseamna cunoasterea pe de rost a scripturilor si a sfaturilor date de guru , este de fapt o cunoastere exterioara , diferita de cunoasterea pura si realizarea directa : “ Tat Tvam Asi “
Mai devreme sau mai tarziu aflam, la nivel experimental si teoretic, ca noi suntem al zecelea om pe care l-am cautat , doar ca in viata de zi cu zi atentia noastra adoarme si starea de uitare de Sine si ignoranta pune din nou stapanire pe mintea si constiinta noastra.
Este o idee minunata sustinerea unor astfel de cursuri si meditatii online , sunt sigura ca ar fi multi cautatori spirituali interesati de aceasta oportunitate.

Satya spunea...

Multumesc Mihaelei pentru ideile expuse, plina de bucuria ca se intalnesc astfel interlocutori
Raspund in linie: Q – Intrebare ; A - raspuns
Q: Reformuland intrebarea - aceasta revelatie nu poate inflori si in omul care nu cauta o anumita cunoastere, dar care este intr-o totala stare de receptie, fara de asteptari?

A: Raspuns : este exemplu lui Hastamalaka. Hastamalaka este cunoscut mai ales printr-un poem numit Hastamalakiya Sloka. Potrivit Madhaviya Shankaravijayam, parintii lui Hastamalaka au trait într-un sat numit Shribali, lânga Gokarna (Karnataka). El s-a nascut avand cunoasterea lui Atman. Comportamentul sau de copil i-a îngrijorat mult pe parintii sai, pentru ca baiatul a ramas tacut si complet neafectat de ceea ce se întâmpla în jurul lui. Necajiti, parintii l-au adus la Shankara, care l-a întrebat cine este. Baiatul a raspuns în versuri, descriindu-si natura esentiala ca Atman non-dual. Shankara si-a dat seama ca acest baiat, aparent prost, era de fapt ca si Rshi Vamadeva si le-a cerut parintilor sa îl lase pe baiat cu el, ca sannyasin, numindu-l apoi Hastamalaka. Acest nume provine de la o metafora bine-cunoscuta. Cuvintele Hastamalaka si Karatala-Amalaka sunt adesea folosite în scrierile advaita, când se spune despre cunoasterea imediata a lui Atman ca a fost prinsa ca si cum ar fi fost coacazele (Amalaka) în mâna cuiva (hasta).

Satya spunea...

Pentru Mihaela

A: Raspuns: Sinele nu se gaseste in natura propiu zis; dar natura il poate indica. Sinele este Existenta, Constiinta, Beatitudine. Toate aceste trei sunt folosite ca sa putem spune cate ceva despre Atma/Sine, altfel nu am mai vorbi de loc. Existenta si constiinta sunt intrinsece una alteia, nefiind calificate ca si atribute, calitati ale Sinelui; deci, nu poti fi fara sa stii ca esti si nu poti sti daca in prealabil nu esti, nu existi.
Deci cel ce este, ca sa fie realizat, stie ca este si stie ca este Atman. Toti oamenii sunt, dar se stiu corpul, mintea, cel ce experimenteaza una, alta. Sinele nu experimenteaza; a experimenta inseamna a limta existenta si constiinta la a fi una , sau celalta. Sinele este tot si nimic anume, este cel Atot-stapanitor, cel Atot-cuprinzator, cel Atot- stiutor, Sinele nu are parti si nu se divide, nici nu se aduna; Putem spune ca aste asemeni unei minti ce viseaza lumea. Lumea , visul nu sunt Brahman, Sinele, nu sunt nascute din el asa cum o mama da nastere unui prunc, lumea este o aparenta, asemeni visului care desi exista ( fiindca e visat) nu este real. Lumea este legata de Brahman – precum visul de autorul lui, dar nimic din natura reala a lui Brahman nu participa la visul in sine; e doar o impresie, o proiectie suprapusa peste realitatea de a fi , Brahman.
Pe scurt as spune la nivelul nostru : Sunt si sunt Atma, adica in loc sa te vezi , simti, experimentezi corp, minte plasata intr-o lume, univers cu care se dezvolta diferite tranzactii – te experimentezi , Atma care este Brahma; deci devii impersonal, forma ta si a lumii este pentru tine o aparenta.
Esti actorul care joaca in marele teatru al vietii, complet detasat si cu o viziune globala si impersonala. Acesta este un prim stadiu de realizare a Sinelui, peste asta mai sunt inca 3 stadii in care gradual Tripura Vastu…, aparenta manifestarii dispare complet, starea de martor dispare si esti absorbit in Constiinta, Brahman complet. Beatitudinea este la inceput contemplarea lumii si a ta , apoi cand ego se lumineaza, transcende, eliminand barierele intre cunoscator si cunoscut prin intelepciune si scriptura , atunci apare o fericire venita din eliminarea constrangerilor de forma si materialitate. Fericire care nu mai este alimentata de obiectul fericirii ci una prin ea insasi, precum natura vazduhului, aceea este Bliss, Beatitudine. In cele din urma totul se absorabe intr-un verb abstract: A fi; Fiintare.

Satya spunea...

Q: Daca tinem cont de vieti anterioare, calitati dobandite, de maestrii inaltati ce ne sustin din nevazut, putem intelege puzzle-ul causal.
A: Ramana Maharshi precum si Shankaracariya sunt exemple clare de oameni realizati la varste foarte fragede. Exista scoli de Advaita Vedanta care sustin ca realizarea sinelui se poate obtine doar auzind adevarul - Vivarana. Sunt oameni care s-au realizat auzind Tat Tvam Asi. Toate astea se bazeaza pe acumulari din vieti anterioare. Ce pot sa iti spun este ca exceptia intareste regula. Sunt extrem de putin acestia; de regula incarnari divine, fiinte superioare omului care prind manifestari umane cu un anumit scop.
Desigur karma fructifica cunoasterea Sinelui ca urmare a unor actiuni trecute. Cu siguranta starea de alerta, arata ca intelectul nostru e formatat si abstractizat suficient pentru a primi cunoasterea logica a sinelui, capabil de viziunea impersonalului. Rshi sunt un exemplu.
Toate sunt valabile, iar daca tu stii pentru tine ca esti in afara suferintei, indoielii, ai claritatea perfect instaurata a starii de martor, esti pe drumul cel bun.
Q: Minunat e ca informatia este prezenta in toate partile creatiei. Dincolo de forme, moment al constientizarii, ramane inexprimabila Existenta
Pt Mihaela
A: Creatia, desi este ireala, este de o frumusete si perfectiune fara egal, rodul unui architect de geniu, Maya,avand rolul de a indica Adevarul , Sinele, Brahman.
Deci contempleaza creatia, Maya, pe tine insuti ca fiind Brahman, ramanand constient ca tot acesta nu este decat Sinele, nu esti decat tu, altul de cel cu nume si buletin, esti Constiinta Absoluta.

Satya spunea...

Pt Delia. Cunoasterea de Sine:
Cunoasterea de sine se face gradual prin doua metode : prima indirecta ( obiectul, subiectul precum si mijlocul/instrumentul cunoasterii prezent), astfel: fiind un adikary calificat, deci avand Sadhana Chatustaya , trecem la Sravana, Manana, Nidhididiasana – unde se combina studiul scripturilor , cu reflectarea si meditatia asupra lor. Disciplina este severa si impune ore de studiu si ore clare de meditatie , plus un regim de viata specific acestui scop. De la regimul alimentar sattvic pana la mauna si ore de studiu, satsang, retrageri repetate in singuratate, etc
Cunoasterea directa ( obiectul=subiectul=mijlocul de cunoastere)este gratie pura si inseamna identificarea completa cu Brahman; aceasta este adevarata realizare de sine si apare dupa ce ai atins Nirvikalpa Samadhi asa cum este definit in Vedanta , nu in Yoga ;
Scripturile nu iti dau experienta lui Brahman , doar ti-l indica pe Acesta.
Metoda lui Ramana “Cine sunt eu” este potrivita celor care cu un nivel de trezire foarte mare. De regula nu da rezultate in randul celor mai multi cautatori, desi este dorita de vestici pt ca nu implica prea mult studiu in Vedanta si cunoasterea unor elemente de traditie Hindusa. Dar , desi multi o cauta putin ajung sa se transforme cu ea.
Invatatura lui Ramana Maharishi este o perla inestimabila de cunoastere, Maharshi fiind intruparea care reflecta cel mai perfect Sinele.
Dar atentie metoda lui este grea; el nu a acceptat discipoli, are doar devoti; a negat orice forma de idolatrie, orice forma de identificare cu manifestarea, Ramana e esenta pura – daca ati asimilat metoda asta si aveti rezultate este f.f bine.
Atentie : a asimila metoda lui Ramana nu inseamna sa il iubesti pe Ramana, inseamna sa fii Ramana. Deci daca ramaneti in al adora pe Ramana nu faceti progrese in realizarea Sinelui. Am putea ajuta organizand lectii in care sa explicam ceea ce a spus Ramana. (Am la dispozitie o larga biblioteca Ramana – dar in Engleza).

Satya spunea...

Despre cursuri :

sunt deschisa la propuneri.
In principiu putem face cursuri online; satsang online; Advaita sau Ramana.
Spuneti-mi cati doritori sunt ca sa ma organizez.In functie de acestia se pot dezvolta un anumit tip de curs.

Organizam retreaturi , de exemplu acum dupa Craciun si pana in Revelion ; la munte - unde ne putem intalni si face o satsanga ampla; cei ce sunt departe au posibilitatea sa se intalneasca cu noi;sa vorbim sa meditam , etc.

Anonim spunea...

"Mi-am inceput cautarea ca un tehnician; sper sa o inchei ca fiinta omeneasca"