Brahma-Jnana sau Realizarea Sinelui

 

La fel ca și alți căutători de Adevăr, am auzit și eu despre mulți Maeștri spirituali. În acest sens am încercat să aflu despre viața și învățătura oferită de aceștia. Astfel am ajuns să aflu despre viața și învățătura lui Sai Baba din Shirdi, considerat un sfânt și un Maestru spiritual – unul dintre cei zece Guru – Maeștri Primordiali recomandați de Shri Mataji. Acest sfânt este revendicat în egală măsură atât de către mahomedani cât și de către hinduși. Sunt multe povestiri despre naționalitatea și apartenența sa și sper să revin cu mai multe detalii, dar întrucât nu am terminat de tradus toată cartea, îndrăznesc să postez doar puțin din învățăturile de început.

Brahma-Jnana rapidă

Sunt două capitole care relatează povestea unui domn bogat, ce dorea Brahma-Jnana într-un mod cât mai rapid de la Sai Baba din Shirdi.

Preliminar

Capitolul anterior a descris cum a fost îndeplinit și acceptat jurământul domnului Cholkar de a oferi o mică ofrandă. În acea poveste, Sai Baba a arătat că va accepta cu apreciere orice lucru mic oferit cu dragoste și devoțiune, dar dacă același lucru era oferit cu mândrie și aroganță, îl va respinge. Fiind El Însuși plin de Sat-Chit-Ananda (Existență-Cunoaștere-Plenitudine), nu-I păsa prea mult de formalitățile exterioare, dar dacă o ofrandă era făcută cu un spirit blând și umil, aceasta era binevenită și o accepta cu plăcere și aviditate. De fapt, nu există o persoană mai liberală și mai binevoitoare decât un Sadguru, precum Sai Baba. El nu poate fi comparat cu bijuteria Chintamani (piatra filozofală care satisface dorințele), Kalpataru (Arborele Ceresc care ne îndeplinește dorințele) sau Kamadhenu (Vaca Cerească care ne oferă ceea ce dorim), căci ele ne dau doar ceea ce dorim; dar Sadguru ne dă cel mai prețios lucru, care este de neconceput și de nepătruns (Realitatea). Acum să auzim cum a scăpat Sai Baba de un om bogat, care a venit la El și L-a implorat să-i dea Brahma-Jnana (cunoașterea lui Brahman).

Acesta era un om bogat care a fost foarte prosper în viață. Acumulase o mare avere, case, câmpuri și terenuri și avea mulți servitori și persoane în întreținere. Când faima lui Sai Baba a ajuns la urechile lui, i-a spus unui prieten de-al său că el nu ducea lipsă de nimic și, prin urmare, va merge la Shirdi să-l roage pe Baba să-i dea Brahma-Jnana, care, dacă ar primi-o, l-ar face cu siguranță mai fericit. Prietenul său l-a descurajat, spunând: „Nu este ușor a-L cunoaște pe Brahman, mai ales pentru un om lacom ca tine, care ești mereu absorbit de bogăție, soție și copii. Cine te va satisface în căutarea ta de Brahma-Jnana, dacă tu nu dăruiește nici măcar un ban ca pomană?”

Fără să țină cont de sfatul prietenului său, omul a comandat o călătorie dus-întors cu o trăsură trasă de cai și a venit la Shirdi. S-a dus la Moschee, l-a văzut pe Baba, s-a aruncat la picioarele Lui și a spus: „Baba, auzind că le arăți pe Brahman tuturor celor care vin aici fără nicio întârziere, am venit aici tocmai din locul meu îndepărtat. Sunt foarte obosit de călătorie și, dacă voi primi pe Brahman de la Tine, necazurile mele vor fi bine plătite și răsplătite.” Baba a răspuns atunci:

„Oh, dragul meu prieten, nu te îngrijora, îți voi arăta imediat pe Brahman; toate tranzacțiile Mele sunt în numerar și niciodată pe credit. Atâția oameni vin la Mine și cer bogăție, sănătate, putere, onoare, poziție socială, vindecarea bolilor și alte lucruri trecătoare. Rară este persoana care vine aici la Mine și cere Brahma-Jnana. Nu există lipsă de persoane care cer lucruri lumești, dar, deoarece persoanele interesate de chestiuni spirituale sunt foarte rare, cred că este un moment norocos și auspicios atunci când persoane ca tine vin și insistă să obțină Brahma-Jnana. Așadar, îți expun cu plăcere pe Brahman cu toate susținerile și dificultățile sale.”

Spunând acestea, Baba a început să i-l expună pe Brahman. L-a pus să stea acolo lângă el și l-a ocupat cu o altă discuție sau povestire, făcându-l astfel să uite de întrebare pentru moment. Apoi a chemat un băiat și i-a spus să meargă la un anume Nandu Marwari și să obțină de la el un împrumut personal de cinci rupii. Băiatul a plecat și s-a întors imediat, spunând că Nandu lipsea iar casa lui era încuiată. Apoi Baba l-a rugat să meargă la băcanul din Bala și să obțină de la el împrumutul menționat. Și de data aceasta, băiatul nu a avut succes. Acest experiment a fost repetat de două sau trei ori, cu același rezultat.

Sai Baba era, după cum știm, Întruparea lui Brahman viu și în mișcare. Atunci, cineva ar putea întreba: „De ce a vrut El suma neînsemnată de cinci rupii și de ce a încercat din răsputeri să o obțină cu împrumut?” În realitate, nu a vrut deloc acea sumă. El trebuie să fi știut pe deplin că Nandu și Bala erau absenți și se pare că a adoptat această procedură ca test pentru căutătorul lui Brahman. Acel om avea un teanc de bancnote în buzunar și, dacă ar fi fost cu adevărat serios, nu ar fi stat liniștit ca un spectator când Baba încerca frenetic să obțină o sumă de nimic de cinci rupii. Știa că Baba își va ține cuvântul iar el îi va plăti datoria la final și că suma dorită era nesemnificativă. Totuși, el nu s-a putut hotărî și să dea suma în avans. Un astfel de om dorea de la Baba cel mai mare lucru din lume, și anume Brahma Jnana! Orice alt om, care îl iubea cu adevărat pe Baba, ar fi dat imediat cinci rupii, în loc să fie doar un spectator. Altfel stăteau lucrurile cu acest om. El nu a avansat nici un ban și nici nu a rămas tăcut, ci a început să fie nerăbdător, deoarece se grăbea să se întoarcă și l-a implorat pe Baba spunând: „Oh, Baba, te rog arată-mi-l pe Brahman mai repede.”

Baba a răspuns: „Oh, dragul meu prieten, tu nu ai înțeles toată procedura prin care am trecut stând în acest loc, pentru a te ajuta să-l vezi pe Brahman? Pe scurt, este așa. Pentru a-l vedea pe Brahman, trebuie să renunți la cinci lucruri și anume: (1) Cinci Prana (forțe vitale), (2) Cinci simțuri (cinci de acțiune și cinci de percepție), (3) minte, (4) intelect și (5) ego. Această cale a Brahma Jnana, a Realizării Sinelui, este „la fel de grea ca și cum ai călca pe muchia unui brici”. Sai Baba a ținut apoi un discurs destul de lung pe această temă, al cărui sens este prezentat mai jos.

Calificări pentru Brahma-Jnana sau Realizarea Sinelui

Nu toate persoanele îl află sau îl realizează pe Brahman în timpul vieții lor. Anumite calificări sunt absolut necesare.

(1) Mumuksha sau dorința intensă de a se elibera. Cel care crede că este înlănțuit și crede că ar trebui să se elibereze din robie și lucrează cu seriozitate și hotărâre în acest scop; și căruia nu-i pasă de alte gânduri, este calificat pentru viața spirituală.

(2) Virakti sau un sentiment de dezgust față de lucrurile acestei lumi și ale celei de apoi. Dacă un om nu simte dezgust față de lucrurile, remunerațiile și onorurile pe care acțiunea sa le-ar aduce în această lume și în cea de apoi, nu are dreptul să intre în tărâmul spiritual.

(3) Antarmukhata (introversiune). Simțurile noastre au fost create de Dumnezeu cu o tendință de a se îndrepta spre exterior și, prin urmare, omul privește întotdeauna în afara sa și nu în interior. Cel care dorește Realizarea Sinelui și viața nemuritoare trebuie să-și îndrepte privirea spre interior și să privească spre Sinele său interior.

(4) Catharsis din (curățarea) păcatelor. Dacă un om nu s-a îndepărtat de răutate, nu s-a oprit din a face răul și nu s-a liniștit complet și dacă mintea sa nu este odihnită, nu poate obține Realizarea Sinelui, nici măcar prin intermediul cunoașterii.

(5) Conduită corectă. Dacă un om nu duce o viață de adevăr, austeritate și introspecție, o viață inocentă, nu poate obține Realizarea lui Dumnezeu.

(6) Înclinația către Shreya (binele) în locul lui Preya (plăcutul). Există două feluri de lucruri, și anume, Bunul și Plăcutul; primul se ocupă de afaceri spirituale, iar cel de-al doilea de chestiuni banale. Ambele se apropie de om pentru acceptare. El trebuie să se gândească și să aleagă unul dintre ele. Omul înțelept preferă Binele în locul Plăcutului; dar cel neînțelept, din lăcomie și atașament, alege Plăcutul.

(7) Controlul minții și al simțurilor. Corpul este carul, iar Sinele este stăpânul său; intelectul este conducătorul, iar mintea este frâiele. Simțurile sunt caii, iar obiectele simțurilor sunt cărările lor. Cel care nu are înțelegere și a cărui minte este nestăpânită, cu simțurile sale de nestăpânit precum caii feroce ai unui conducător de car, nu își atinge destinația (nu obține Realizarea Sinelui), ci trece prin ciclul nașterilor și al morților; dar cel care are înțelegere și a cărui minte este stăpânită, are simțurile sub control, precum calul bun al unui conducător de car, ajunge în acel loc, adică în starea de Realizare, de unde nu mai renaște. Omul care are înțelegerea drept călăuză (ghid) și este capabil să-și stăpânească mintea, ajunge la sfârșitul călătoriei, care este lăcașul suprem al atotcuprinzătorului Vishnu (Domnul).

(8) Purificarea minții. Dacă un om nu își îndeplinește în mod satisfăcător și dezinteresat îndatoririle poziției sale în viață, mintea sa nu va fi purificată iar dacă mintea sa nu este pură, acea Viveka (discriminare între Ireal și Real) și Vairagya (neatașamentul față de ireal) nu apar și prin urmare, nu conduc la Realizarea Sinelui. Dacă egoismul nu este abandonat, lăcomia nu este eliminată și mintea nu devine lipsită de dorințe (pură), Realizarea Sinelui nu este posibilă. Ideea că „Eu sunt corpul” este o mare iluzie, iar atașamentul față de această idee este cauza robiei. Prin urmare, renunță la această idee și la atașament, dacă dorești să ajungi la scopul Realizării Sinelui.

(9) Necesitatea unui Guru. Cunoașterea Sinelui este atât de subtilă și mistică, încât nimeni nu ar putea spera vreodată să o atingă prin propriul efort individual. Așadar, ajutorul unei alte persoane - Învățător, care și-a atins el însuși Realizarea Sinelui, este absolut necesar. Ceea ce alții nu pot oferi cu multă muncă și chin, poate fi ușor dobândit cu ajutorul unui astfel de Învățător; căci el însuși a mers pe cale și îl poate duce cu ușurință pe discipol, pas cu pas, pe scara progresului spiritual.

(10) Și, în cele din urmă, Harul Domnului este cel mai esențial lucru. Când Domnul este mulțumit de cineva, El îi dă Viveka și Vairagya și îl duce în siguranță dincolo de oceanul existenței mundane. „Sinele nu poate fi dobândit prin studiul textelor Veda, nici prin intelect, nici prin multă învățare. Cel pe care Sinele îl alege, acela îl dobândește, cel căruia Sinele îi dezvăluie natura sa”, spune textul Katha Upanishad.

După ce a terminat disertația, Baba s-a întors către acel om și a spus: „Ei bine, domnule, în buzunarul tău îl ai pe Brahma (sau Mammon) sub forma a cincizeci de ori cinci (250 de rupii); te rog să-i scoți.” Domnul a scos din buzunar teancul de bancnote și, spre marea sa surprindere, a descoperit, numărându-le, că erau 25 de bancnote de câte 10 rupii fiecare. Văzând această ominisciență a lui Baba, el a căzut la picioarele lui Baba și a cerut binecuvântările Lui.

Atunci Baba i-a spus: „Strânge-ți mănunchiul de Brahma, adică bancnote. Dacă nu scapi complet de lăcomie sau de avariție, nu-l vei obține pe adevăratul Brahma. Cum se poate aștepta cineva, a cărui minte este absorbită de bogăție, urmași și prosperitate, să-l cunoască pe Brahman, fără a-și îndepărta atașamentul pentru acestea? Iluzia atașamentului sau iubirea pentru bani este un vârtej adânc de durere, plin de crocodili sub forma înfumurării și geloziei. Cel care este lipsit de dorințe poate traversa singur acest vârtej. Lăcomia și Brahman sunt ca polii separați, sunt veșnic opuși unul față de celălalt. Unde există lăcomie, nu există loc pentru gândire sau meditație la Brahman. Atunci cum poate un om lacom să obțină detașare și mântuire? Pentru un om lacom nu există pace, nici mulțumire, nici certitudine (stabilitate). Dacă există chiar și o mică urmă de lăcomie în minte, toate Sadhana (eforturile spirituale) sunt de niciun folos. Chiar și Cunoașterea unui om citit, care nu este liber de dorința roadelor sau recompensei acțiunilor sale și care nu simte dezgust pentru acestea, este inutilă și nu-l poate ajuta să obțină Realizarea Sinelui. Învățăturile unui Guru nu sunt de niciun folos unui om plin de egoism și care se gândește mereu la obiectele simțurilor. Purificarea minții este absolut necesară; fără ea, toate eforturile noastre spirituale nu sunt nimic, decât o paradă și o fanfaronadă inutile. Prin urmare, este mai bine pentru cineva să ia doar ceea ce poate digera și asimila. Tezaurul Meu este plin și pot da oricui ceea ce își dorește, dar trebuie să văd dacă este calificat să primească darul Meu. Dacă Mă asculți cu atenție, cu siguranță vei beneficia. Stând în această Moschee, Eu nu spun niciodată nimic neadevărat.”

Când un oaspete este invitat într-o casă, toți membrii casei, precum și alți prieteni și rude care se întâmplă să fie prezenți sunt tratați, împreună cu oaspetele. Așadar, toți cei prezenți în Moschee în acel moment au putut lua parte la ospățul spiritual, servit de Baba pentru domnul bogat. După ce au primit binecuvântările lui Baba, toți, inclusiv domnul bogat, au părăsit locul destul de fericiți și mulțumiți.