În multe credințe este cumva bine stabilit că noi suntem aici jos, pe pământ iar Dumnezeu este undeva acolo, sus în ceruri. Unii spun că Dumnezeu este în interiorul ființelor umane. Alții spun că nu există Dumnezeu. Unii spun că există mai mulți Dumnezei. Sunt și unii care spun că există un singur Dumnezeu. Dintre toți doar foarte puțini sunt cei care știu în mod cert că există doar Dumnezeu. Nu mă leg de credințe, vreau doar ca acele câteva povești pe care le postez din când în când, în care este vorba despre Dumnezeu și lumea umană sau divină, să nu fie recepționate ca fiind de o anumită credință. Astfel că urmează o a treia poveste, în care este vorba despre darurile lui Dumnezeu.
3. DE CE A DĂRUIT DUMNEZEU ATÂT BUCURIA CÂT ȘI SUFERINȚA?
Un Guru și discipolul său se aflau într-o canoe pe un râu. Guru naviga ambarcațiunea cu două vâsle, câte una în fiecare mână. Discipolul a întrebat: “Guruji, de ce a trebuit să ne dea Dumnezeu pe amândouă, atât fericirea cât și suferința? Nu putea să ne dea tuturor numai fericirea?”
Guru tăcea întrucât era preocupat să conducă barca. El doar a înmânat o vâslă discipolului și l-a invitat să miște barca, iar el a rămas cuminte, istovit. Ucenicul a aflat spre consternarea sa că barca se învârtea în același loc și nu a avansat în ciuda tuturor eforturilor sale. A semnalat acest lucru Guru-ului și a cerut îndrumări cu privire la ce ar trebui să facă în continuare.
Guru i-a dat a doua vâslă. Când discipolul a folosit și a doua vâslă, cu cele două vâsle în ambele părți, barca a început să înainteze. Guru i-a spus discipolului: “Viața noastră este ca această barcă; bucuria și tristetea sunt cele două vâsle de fiecare parte. Ambele vâsle sunt necesare pentru ca viața să meargă înainte”.
