COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU

 Încă din copilărie ne este recomandată evitarea oamenilor proști, a celor rău voitori și căutarea companiei oamenilor buni, a înțelepților și a oamenilor sfinți. Ajunși la maturitate aflăm că însăși Bhagavan Sri Ramana Maharshi a indicat că în compania înțelepților dispare atașamentul iar odată cu el dispare și iluzia care ne ține în confuzie. Apoi, eliberați de confuzie noi atingem stabilitatea prin obținerea Eliberării cât suntem încă în timpul vieții:

 “Prin asocierea cu oamenii sfinți, imperfectul va deveni perfect, pericolul va deveni noroc iar momentul nefavorabil va deveni de bun augur... Căutați, așadar prin toate mijloacele, compania înțelepților, care este o barcă pentru a-i duce pe aspiranții spirituali peste oceanul nașterii și morții”.

 “Actul de a-ți muta atenția de la ‘corpul’ și ‘mintea’ non-reale la realitatea veșnic existentă a propriei ființe pure este denumit în general sadhana spirituală. Aspirantul are nevoie de îndrumare pentru a face sadhana spirituală! Înțeleptul și Sfântul nu creează Realitatea, ci îndepărtează doar ignoranța aspirantului, astfel încât acesta să poată localiza și vedea Realitatea!”  (M S S – V G) 

Dar unde-i găsim pe oamenii buni, pe Înțelepți și pe Sfinți? Întâi de toate nu trebuie să neglijăm faptul că în această dualitate pe care noi o experimentăm, noi înșine suntem înzestrați cu acele calități pe care le deține un înțelept și un sfânt. Ce este un înțelept, decât un om simplu cu o înțelepciune profundă?! Ce este un sfânt, decât o ființă umană cu o personalitate virtuoasă, simplă, smerită, cu multă compasiune?! Atât omul înțelept cât și omul sfânt ne pot ajuta îndrumându-ne spre interior, spre Sursa noastră, pentru că toți pornim din Sursă, și fără să conșientizăm prea tare, căutăm să ne reîntoarcem la Ea.

Totuși, unde-i găsim pe cei mai puri decât noi? Trebuie să plecăm de acasă pentru a-i afla? Uneori este nevoie, alteori nu. Oricum internetul e plin de ei și sunt doar la un clik distanță, iar dacă suntem ceva mai norocoși îi putem întâlni și față în față. Intenția mea este să nu-i neglijăm însă pe înaintașii noștri de la care putem învăța foarte multe lucruri despre care nici măcar nu bănuim că există. 

Voi posta în continuare mici anecdote, întâmplări și povestioare care pot fi în opinia mea inspiratoare în încercarea noastră de a atinge un nivel mai profund de înțelepciune și de sfințenie. 

Această dorință de a posta câte o povestioară, o pun la picioarele Mamei Divine care este prezentă în fiecare din noi ca reflectare a Sursei. Slavă lui Shri Adi Shakti Mataji, Jay!

Următoarea povestire este despre compasiunea divină dar și despre înfrânarea egoului și acceptare.

 

2. COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU

Doctorița Shanti era un medic ginecolog cu renume în orașul Ludhiana, statul Punjab din nordul Indiei. Odată a trebuit să meargă în turneu la Roorkee (Uttar Pradesh) și a stat o noapte într-un hotel. În acea noapte, managerul hotelului a trezit-o la miezul nopții și i-a spus că o femeie însărcinată, aflată într-o casă de oameni săraci învecinată (Dharamsala), avea dureri severe de travaliu și avea nevoie de ajutor medical urgent. Când doctorița a mers și a examinat-o pe femeia aceea, a descoperit că pruncul care se chinuia să iasă din pântece nu avea picioare, ci două cioturi mici de carne care ieșeau din șolduri în jos.

Femeia era îmbrăcată în veșminte zdrențuite și avea foarte puține bunuri. Doctorița Shanti era pătrunsă de milă și a cumpănit câteva clipe: „Dacă îi prezint copilul infirm în viață, aceasta va însemna o răspundere pe tot parcursul vieții pentru această femeie săracă. Pot strânge cu ușurință gâtul copilului cu forcepsul și pot declara că pruncul s-a născut mort. Cel mult, femeia poate fi supusă durerii temporar”. După o secundă, un gând i-a fulgerat în minte: „Cine sunt eu ca să mă joc cu viața copilului? Sunt sigură că Dumnezeu are propriile sale motive pentru a aduce un copil infirm în această lume. Tot ceea ce face El este pentru binele suprem al omenirii. Nimeni nu poate pretinde că este mai plin de compasiune și mai milostiv decât Dumnezeu Însuși. Facă-se voia Lui!” A prezentat pruncul în siguranță mamei. Chiar dacă managerul hotelului a venit să-i plătească onorariul, ea a refuzat să primească și s-a întors acasă.

Anii au trecut; Doctorița Shanti s-a pensionat și s-a stabilit cu familia ei la Delhi. Într-o zi, ea a fost nevoită să o însoțească pe nepoata ei la un program de divertisment unde, un domn pe nume Robin trebuia să distreze publicul cu glume, povești pline de umor, mimică etc. Acel domn Robin era un tânăr atrăgător, cu un aspect strălucitor, de douăzeci și cinci de ani. A fost adus într-un scaun cu rotile, deoarece nu avea picioare. Era însoțit de o bătrână cu părul cărunt, îmbrăcată într-un saree alb. Interpretarea lui a fost excelentă și captivantă. Domnul Robin avea o reputație internațională pentru hazul său, umorul etc. și el a oferit spectacole luni întregi în orașul Delhi. A imitat atât de bine actori celebri precum Amitabh Bachchan și Rajnikant, cât și miniștri și alți politicieni, încât întreaga sală a răsunat de aplauze. Copii se tăvăleau de râs la poveștile pline de umor ale lui Robin, care erau toate originale. Nimeni nu a simțit cât de repede s-au terminat cele trei ore de divertisment. Doctorița Shanti nu mai văzuse așa ceva în toată viața ei.

La final, dctorița Shanti a cumpărat un buchet frumos de flori din afara sălii și a mers în culise pentru a-l felicita personal pe Robin. În timp ce vorbea cu Robin, deodată bătrâna doamnă de lângă el a căzut la picioarele doctoriței și a exclamat, izbucnind în lacrimi: „Doamnă doctor, acest Robin este fiul meu pe care tu l-ai moșit la naștere. Nu-ți amintești acea noapte cu douăzeci și cinci de ani în urmă de la Roorkee, când m-ai ajutat să nasc și ai adus la viață pe acest băiat? El îți datorează viața. Te rog să-l binecuvântezi”.

Shanti și-a reamintit întâmplările din acea noapte. A rămas uluită. Când s-a întors acasă, a căzut prosternată în fața imaginii lui Sri Rama, aflată în camera ei de Puja, și a spus: „Doamne, doar Tu m-ai împiedicat în acea noapte să pun capăt vieții copilului cu aroganța mea plină de o milă nepotrivită. Dacă aș fi comis acea crimă, câți copii ai lumii ar fi fost lipsiți de orele de amuzament pe care Robin este acum în stare să le ofere și câți adulți ar fi fost privați de ocaziile de a-și uita de lumea lor de mizerii și suferințe scufundându-se în divertismentul oferit de el. Îți sunt recunoscătoare, Doamne și mă plec din nou și din nou în fața Voinței Tale fixată în înțelepciune, compasiune și dragoste pentru întreaga omenire!