Dincolo de Aparente

YOGASANA in cadrul cursului Chinmaya Mission

2012-02-15T14:27:00.000+02:00

Asa cum am promis revin cu datele despre Yogasana.

Yogasana aparent este un cumul de exercitii de gimnastica, doar ca nu este doar atat.
Este lucrul cu Atentia: ascultam, privim, executam, simtim.
Totul intr-o simplitate careia mintii noastre nu-i este pe plac.

Ea, mintea, este obisnuita sa acumuleze informatii, sa rezolve enigme, situatii complexe , sa se afle in concurenta si sa dovedeasca cat e de capabila.
E mandra doar daca ar putea sa-si dovedeasca importanta in comparatie cu alte minti oricat de stralucite ar fi ele.
Simplitatea lucrurilor o impiedica sa-si arate valoarea si existenta, si de aceea cauta cu disperare ceva din trecut sau viitor de care sa se agate, spre a fi activa iar.

Yogasana este una din milioanele de tehnici de lucru cu Atentia.
Nu e cea mai buna dar nici cea mai rea, nu e cea mai simpla dar functioneaza, motiv pentru care o recomand ca o varianta printre atatea altele.

De ce e necesar lucru cu Atentia?
Pentru ca Atentia ne ajuta sa stapanim agitatia mentala.
In consecinta vom controla mentalul si nu ne vom lasa noi condusi (controlati, manipulati) de mental.
Mentalul lasat liber, necontrolat, este motivul incarcerarii noastre in atatea atasamente.
Si e atat de smecher ca nici macar nu ne lasa sa vedem ca avem atasamente, ba mai aduce si argumente si justificari sa le mentinem.

Prin urmare adevarata noastra lupta nu este cu "jungla" societatii in care trebuie sa ne descurcam, ci cu mentalul, pe care trebuie sa-l aducem sub control.
Si nici macar nu e o lupta: trebuie doar observata cum se agita, aducand-o la simplitatea cea mai la indemana, adica la TACERE.

La cursurile din India am facut Yogasana zilnic de la ora 6 la 6,30 si era nevoie de un pres, un sal sau izopren pe care sa facem exercitiile.

De fiecare data Prahladji, care conducea cursul, ne reamintea sa focusam atentia pe CEL CARE SUNTEM indiferent de pozitia sau postura in curs.
Miscarea oricare ar fi, trebuie facuta cu foarte multa incetineala.
El insusi ne arata cat de incet trebuie facute si mi se parea ca timpul sta pe loc, ceva in genul miscarilor facute prin parcuri de practicantii de Taichi si Qigong, doar ca ei au totusi o viteza mai mare in comparatie cu ce faceam noi.

In primele zile exercitiile erau mai simple si mai putine, dar Prahladji mereu adauga ceva in plus, astfel ca pana la finalul cursului am experimentat cele ce urmeaza:

1. In pozitie de drepti, se ridica mainile in sus, prin fata si se coboara apoi prin lateral; de doua ori, foarte incet, cu atentia pe cine sunt;

2. Mainile ridicate in fata la orizontala, paralele, la nivelul umerilor;
- o mana ramane nemiscata iar cealalta mana se roteste incet de trei ori in sens orar si apoi invers orar; urmeaza si cealalta mana la fel, intr-o miscare circulara de sens orar si invers orar;

3. Mainile pe umeri se repeta miscarea de rotire dar aparent a coatelor;

4. O mana pe langa corp, cealalta e ridicata la nivelul umarului, lateral intinsa; se misca doar pumnul de 3 ori in sensur orar si invers orar; apoi se inverseaza mana;

5. O mana se indoaie la nivelul pieptului, cealalta o sustine; mana indoita se roteste de la nivelul cotului de 3 x in cele doua sensuri; apoi se face la fel cu cealalta mana;

6. Mainile pe langa corp; se intoarce capul foarte incet spre stanga si spre dreapta de 3 x;

7. Se apleaca capul spre in fata si spre spate, spre stanga si spre dreapta de acelasi numar de ori si in acelasi ritm, cu aceeasi atentie;

8. Picioarele usor departate, mainile in solduri; se roteste bazinul cat de mult se poate,( stanga, fata, dreapta, spate si invers); de 3 x ;

9. Picioarele apropiate, genunchii usor indoiti; se rotesc genunchii, cu aceeasi viteza si tot de atatea ori;

10. Sprijinit pe un picior, celalalt picior se ridica usor-in fata; se roteste laba piciorului in cele doua sensuri se de 3 x; apoi se schimba piciorul;

11. Se inalta pe varfurile picioarelor, se ridica mainile sus, corpul se intinde la maxim; in aceasta pozitie se fac cinci pasi in fata si cinci pasi in spate; de doua ori si cu aceeasi lipsa de viteza;

12. Din pozitia catelului, adica in patru labe; se ridica capul si se curbeaza spre interior coloana vertebrala; apoi se apleaca capul si se ridica coloana; de 3 x si incetisor;

13. Pozitionat in genunchi, cu sezutul pe calcaie; se face aplecarea spre in fata prin alunecarea mainilor pe covor, atat cat se poate, ramanand cu genunchii indoiti si abdomenul lipid de genunchi, dupa care revenim la pozitia cu sezutul pe calcaie; miscarea prin alunecare se face de 3 x;

14. Aceeasi pozitie sezand pe calcaie; mainile impreunate la spate; trunchiul se apleaca in fata cu viteza melcului, pana se atinge cu nasul covorul; cu aceeasi viteza se revine la pozitia initiala; miscarea se repeta de 3 x;

15. Aceeasi pozitie sezand pe calcaie; trunchiul se arcuieste spre spate la maxim, ajutat de sprijinirea mainilor; aceeasi viteza si tot de atatea ori;

16. Pozitia culcat pe spate; se intind mainile la maxim, in opozitie cu picioarele; de doua ori cu pauze de relaxare totala;

17. Pe spate, mainile intinse lateral, genunchii indoiti se rotesc spre dreapta iar capul se roteste spre stanga si invers; cu pauza de relaxare totala de doua ori si viteza de melc;

18. Culcat pe spate se face bicicleta in ambele sensuri de 10 ori dar foarte incet;

19. Relaxare totala simpla;

20. Pozitia cu fata in jos, pe burta, capul se sprijina pe mainile impreunate;

21. Pozitia pe burta, indoim coatele si sprijinim capul in palme; picioarele se indoiae de la genunchi si se intind la loc; de 3 x;

22. Relax.

23. Mainile se aseaza sub burta, barbia in covor; se ridica picioarele cu genunchii bine intinsi, atat cat se poate; de 2 x foarte incet; cu pauza de relaxare totala;

24. Pozitia culcat pe burta; mainile indoite langa umeri; se ridica trunchiul si capul spre spate, dar fara a ne sprijini in maini; de 2 x; cu pauze de relax.

25. Intoarcere pe o parte si ridicare prin folosirea cotului;

26. Pranayama; pozitia lotus cu picioarele incrucisate; dosul palmei drepte se sprijina pe frunte putand folosi degetul mare si aratatorul pentru a astupa pe rand cele doua nari in procesul respiratiei controlate; degetul mare astupa nara dreapta; inspiram pe nara stanga ramasa libera; astupam nara stanga cu aratatorul, eliberam nara dreapta, expiram...o mica pauza, inspiram pe aceeasi nara; astupam nara dreapta si eliberam nara stanga prin care si expiram; o mica pauza... inspiram pe nara libera (stanga), astupam cu aratatorul; eliberam nara dreapta, expiram si dupa o mica pauza inspiram iar. se repeta miscarile coordonate cu multa atentie si incetineala; de 20 de ori sau de cate ori vrea fiecare, dar sa fie o respiratie profunda;

27. Pozitia lotus; ochii inchisi; atentia pe zona dintre sprincene; se inspira adanc si se maraie sunetul "m" prelung de 7 ori;

28. Pozitia lotus; mainile pe genunchi; atentia pe stomac; corpul nemiscat; se trage stomacul spre interior ca si cum s-ar goli de aer; ritmul este de 1-2-3-4; 1-2-3-4; 1-2-3-4; la 4 se trage stomacul spre interior; se repeta de 20 ori; apoi fregventa este de 1; 1; 1; adica mai rapid, cu pauze mai mici; tot de 20 ori fara sa se miste si trupul, doar stomacul;

29. Relaxare;

30. Pozitie lotus; aratatorul mainii drepte, la o distanta de ochi de circa 20-30 cm. se roteste de la stanga la dreapta si inapoi; trunchiul si capul nemiscat, doar cu privirea urmarim degetul; de 3 x si incet;

31. Degetul se deplaseaza pe directia nasului cat permite lungimea mainii in fata si inapoi pana la varful nasului; ochii urmaresc aratatorul in miscare inceata de 3 x;

32. Palmele se freaca energic una de alta si se pun peste ochi; de 3 x;

33. Cu ochii inchisi se repeta incantatia OM de trei ori; se inspira profund si pe expiratie se canta OM ce vine din inima.

Cam asta a fost, e posibil sa-mi fi scapat cate ceva, dar pe ansamblu asta a fost.
Atentie si simplitate.

MAI MULTI GURU?

2012-01-31T12:18:00.002+02:00

Postarea anterioara a creat ceva controverse privind posibilitatea de a avea mai multi Guru.
Cu acest subiect am primit doua scrisori pe adresa de e-mail, de la doua din cele douazeci de prietene.
Le raspund aici pentru a putea dezbate problema mai pe larg, prin comentarii ulterioare ale tuturor celor ce citesc blogul. Cine doreste sa comenteze si sa-si pastreze anonimatul, poate folosi un nume fictiv, sau "anonim".

Daca e sa intrebam un preot, de cati guru avem nevoie, oare ce ar raspunde el ?

Noi intelegem prin Guru, o persoana care ne poate arata, invata despre Adevar.
Acest lucru il fac parintii pentru copil, scoala biserica, prieteni, carti, filme, etc. si Experientele intime.
Toti si toate au rol de invatator, de Guru.
Putem avea un singur guru?
Singurul guru este de fapt Dumnezeu, ce apare in forma grosiera pentru fiecare, la fiecare nivel de intelegere a lucrurilor.
E unul mai bun ca altul?
Fireste, e in functie de intelegerea la care am ajuns fiecare. Cel din clasa a-l-a nu mai e bun in comparatie cu nivelul de facultate la care cineva se afla acum, dar asta nu inseamna ca nu a fost de folos atunci in a-l-a.

Noi toti incercam sa nu intram sub influienta unor guru falsi pe de o parte, iar pe alta parte ne mandrim ca gurul nostru e cel mai tare din parcare.
Dar, fiecare primim ce meritam.

E bine sa avem in vedere un lucru important in aderarea la un guru: ca acel guru ce-l urmam sa ne sustina in actiunea intima de debarasare a ignorantei acumulate de-a lungul vremii.

Acest lucru se intampla tot mai des in ultimul timp, tot mai multi guru ajuta in aceasta actiune.
Tot mai multi oameni au ajuns la o intelegere matura a lucrurilor.
Tot mai multi traiesc experienta Sinelui in mod constient, si se afla in acel loc unde nu se mai pot intovarasi cu minciuna, cu falsitatea, cu ignoranta.

Si acei care vorbesc din "acel loc", din acea perspectiva, spun ca orice iti poate fi guru atat timp cat te consideri un cautator.

Mie mi-a fost guru: soarele si norii; ziua si noaptea; anotimpurile si astrologia; apa in forma lichida, solida si gazoasa; fizica si matematica; poezia si filosofia; nasterea si moartea; copii si povestile; meditatia asupra calcaiului; Mihai Eminescu si Al P. Hasdeu; Bedri Cetin si Mahatma Gandhi; Eckhart Tolle si Oprah; scripturile, biblia si upanishadele; Iisus Christos si SS Shri Mataji Nirmala Devi; Inteleptul de la Arunachala si discipolii sai; Kahlil Gibran si Kabir; Adi Shankaracharya si Zazen; Scarlat Demetrescu si Lazarev; maica Veronica si preotul Arsenie Papacioc; filme printre care Matrix si Holly man; site-uri si bloguri spirituale; si ca sa nu mai lungesc lista, mi-au fost guru si experientele marilor inimi iubitoare din toate timpurile.

Guru exterior trezeste gurul interior si devenim propriul nostru Guru.

Atunci de ce nu te-as pretui pe tine ca guru?
Imi esti guru, chiar daca tu nu te pretuiesti pe tine ca guru.
Mai important dintre noi doua, este faptul ca eu sunt capabila sa invat ceva de la tine.

Un preot sarb, aducea multumiri prietenilor, dar mai mult multumea ne-prietenilor, pentruca ei il ajutau sa se desprinda de atasamente, de lumesc, de desertaciune.

Prin urmare poti invata si de la ne-prieteni si de la cei care sunt sub stapanirea unui viciu.
Am nevoie sa-mi scot barna din ochi spre a putea scoate paiul din ochiul aproapelui.
Si de fapt cine este Aproapele?
Esti tot tu...
Aceasta e Unimea, Destinatia, Eu si Tatal Una suntem!

Si daca eu vreau sa aduc slava si lauda si multumiri si pooja Intregului univers, de la furnica, iarba, floare, copac, munte, ocean, planete si sori... gresesc cu ceva?

Daca eu o venerez pe mama mea biologica, gresesc cu ceva?

Poate cineva crede ca mama nu merita, e inculta, senila si nu are nimic spiritual in ea, pe langa toate poate nici nu m-a vrut cand era insarcinata cu mine, incercand sa faca avort...
Cu toate astea, doar prin ea am putut veni, ca o sageata printr-un arc, si am putul lua forma de trup omenesc; pentru asta ii multumesc si o venerez.

Voi faceti cum stiti, este jocul vostru, piesa voastra de teatru, rolul vietii voastre.

Nu uitati ca din cand in cand sa fiti sincere cu voi insiva, atunci cand va raspundeti, la intrebari de genul: "ce vreau cu adevarat?" si "cine sunt cu adevarat?'.

Va multumesc ca mi-ati pus aceste intrebari despre guru, astfel am avut ocazia sa clarific niste lucruri ce trebuiau clarificate din punctul meu de vedere.
Astept comentarii cu sau fara nume.

ZILE SPECIALE IN ASHRAMUL CHINMAYA MISSION

2012-01-30T08:31:00.000+02:00

Am cam intarziat cu povestirile din India, revin acum cu aspecte mai speciale din perioada cursurilor.

Chiar daca fiecare zi in ashram era pregatita cu minutiozitate spre a fi speciala pentru cursanti, totusi au fost unele zile ce se distingeau prin importanta.

In mare acestea ar fi:

1. Ziua in care s-a sarbatorit Gurudev's Maha Samadhi (3 august), zi in care fiecare am invatat sa facem ceremonia de venerare a gurului propriu. In scopul savarsirii aceastei ceremonii "Guru Paduka Pooja", fiecare cursant a primit o pereche de papuci in miniatura, presupunand a fi ai gurului venerat de fiecare in parte. Bineinteles, eu mi-am imaginat ca papuceii ar fi apartinut lui Bhagavan Ramana Maharshi, in onoarea caruia am compus si o scurta poezie, inspirata direct in limba engleza:

"It was necessary to search for you.
It was a bliss to find you.
You are all that I neded in this life.
Your grace is constantly present upon me.
Only you are -> Ramana Sat Guru."

2. O alta zi importanta a fost ziua in care am invatat cum se face Homa (havan), ceremonie de venerare a focului. Spre deosebire de zilele de duminica dimineata cand se facea Homa impartiti in doua grupe, in care eram mai mult participanti pasiv, acum eram direct implicati in ceremonie, facand propria noastra Homa.

3. Erau zile speciale in care se facea Pooja unei vaci si vitelului, din grajdurile ashramului, animale considerate sacre in India;

4. Au fost zile de Ekadesha, ce erau tinute la fiecare a 11 zi de sedere in ashram, si era considerata si zi de post;

5. O zi de Mauna = tacere completa;

6. Zi de cersit mancarea, asemanatoare ascetilor calugari ratacitori, doar ca acum a fost ceva modern, fiind invitati sa mancam impreuna cu elevii liceului, in sala lor de mese.

7. Zile de intalniri particulare cu teachers, cu Swamini Vimalananda si Swami Guruji Tejomayananda;

8. Zile de sarbatoare: ziua lui Sri Rama, ziua Lui Sri Krishna.

9. Ziua lui Sri Krishna, Sri Krishnna Janmashtami, se sarbatoreste asa cum la crestini se serbeaza ziua de nastere a Domnului Iisus, pana noaptea tarziu, cu momente traditionale si cu artificii.

10. Raksha - Bandhan pe 13 august, o zi deosebita, plina de veselie, cantece si dans.

Este ziua traditionala in care surorile isi fac legaturi de frate Rakhi. Fiind mai multi frati decat surori, fiecare sora si-a facut cate doi frati din colegii de curs, dar ne-am infratit si cu teachers.

11. Ziua Independentei Indiei, pe 15 august, a fost o zi cu o mare incarcatura emotionala si solemna in acelasi timp.
Pregatirile au inceput cu cateva zile mai devreme, prin invatarea alinierii pentru mars, a marsului si imnului, a pozitiei de drepti, in fata ridicarii si coborarii drapelului Indiei. Mi-a amintit de demonstratiile de la noi de 23 august, din alte vremuri.

Swamini Vimalananda ne-a dat ca tema de meditatie si reflectie doua subiecte, la care astepta sa luam si atitudine de asumare in fata colectivitatii.
Acestea erau: De ce iubesc India? si Ce fac pentru asta?
Ca urmare, fiecare veneam in fata salii la microfon si raspundeam acestor doua intrebari cum stia sau simtea fiecare.
Cei mai multi colegi aveau raspunsuri similare la prima intrebare, si diferite la a doua, in functie de posibilitatile fiecaruia in parte.
Totusi nu putin erau cei care au sustinut ca si-ar da viata pentru India.
La randul meu am adus argumente de ce iubesc India: pentru ca-l iubesc pe Ramana Maharshi, pe Adi Shankaracharya, pe Mahatma Gandhi, intelepciunea vedelor si ca toate aceste se afla pe teritoriul Indiei.
La ce voi face pentruca iubesc India, am spus ca voi scrie pe blogul meu pentru prietenii romani, despre toate acestea, dar si despre cursurile Chinmaya Mission, ce mi-au facilitat participarea la viata de ashram.

Cu o seara inainte am fost invitati in mijlocul liceenilor pentru a urmari un spectacol special dedicat Independence Day.

12. In seara zilei Independentei Indiei, am sarbatorit si ziua Romaniei, deoarece era programat sa prezentam un documentar despre Romania, tara aproape necunoscuta multor cursanti din ashram.
Daniela a facut prezentarea documentarului la care a lucrat doua saptamani, printre picaturi caci programul de curs nu-i permitea mai mult.
Prezentarea a fost foarte frumoasa si a avut un mare succes, multi colegi dorind sa viziteze cat mai curand locurile prezentate in documentar.

13. Zile deosebite au fost si cele in care plini de emotie am dat examen la limba sanskrita, la Bhagavad Geeta si la Chanting;

14. O zi speciala a fost pe 24 august, cand imbarcati in doua autocare am facut un pelerinaj la trei temple din apropierea orasului Coimbatore. Primul templu era dedicat lui Sri Siva si era cel mai vechi din India.

Al doilea templu era situat pe varful unui munte, unde nu se putea urca cu masinile noastre. singura posibilitate era o cursa speciala ce facea legatura cu templul, ce urca pe niste serpentine periculoase.
Din parcarea unde ne lasa cursa speciala si pana la templu mai trebuia sa urcam multe trepte largi, sapate in stanca. Acest templu era dedicat lui Sri Kartikeya.

Urmatorul popas a fost ashramul Isha, unde trona un lingam (reprezinta manifestarea corpului subtil si este piesa de rezistenta in ceremoniile de venerare) imens, inconjurat simbolic de un sarpe incolacit de sapte ori, totul sub o cupola perfecta ca o jumatate de sfera.
Templul si ashramul Isha este o constructie relativ recenta, ce se intinde pe o suprafata foarte mare, iar constructia este inca in plina desfasurare. Am vazut cum se lucra la niste blocuri imense de marmura alba, iar in curtea interioara a ashramului era finisata statuia din marmura neagra, de marime impresionanta a unei vaci.

Fiecare templu transmite o stare aparte, cel putin asa am simtit eu. La templul lui Sri Siva mi-am simtit nimicnicia, la templul lui Sri Kartikeya am simtit sprijin si ajutor, iar la templul lingam de la ashramul Isha am simtit ca nu era locul meu acolo.

In aceeasi zi, masa de pranz a fost luata in orasul Coimbatore, la un restaurant aflat la parterul unui mare magazin cu multe etaje. Meniul a fost diferit fata de cel din ashram, dar tot cu mancare satvica, cu specific indian.
O mica pauza dupa ora de masa ne-a permis sa vizitam magazinul de la etajele superioare, de unde am cumparat si cateva suveniruri pentru acasa.

15. O alta zi speciala a fost sosirea in ashram, pentru o perioada de noua zile, a lui Swami Guruji Tejomayananda, conducatorul actual al Chinmaya Mission International.
L-am avut in mijlocul nostru ca teacher la cursuri dimineata si seara, cu diverse tematici ca: Drg Drishya Vivek, Madhurashtakam, Bhaja Govindam, Manasa Bhakti Sutram si altele.
Ne-a fermecat cu blandetea si devotiunea sa, cu muzica si starile de meditatie spontana, cu capacitatea sa de a citi sufletul omului in tacere.
Exista o comuniune telepatica cu el, lucru care-l simteam si la Swamini Vimalananda, ce parea sa fie ceva obisnuit.
Prezenta lui Swami Tejomayananda a facut ca ashramul sa se umple de lume venita special sa-l vada, sa-l asculte, sa se bucure de prezenta sa.
Nu stiu de unde venea atata lume, dar sala era mereu arhiplina.
Recunosc ca am fost binecuvantati aceste 9 zile.

16. Ultima zi speciala a fost ziua despartirii de ashram, de curs, de colegi, de profesori, dupa ce facusem fotografia de grup si dupa festivitatea de inchidere a cursului.

Emotia de final se imbina cu emotia de continuare a pelerinajului catre muntele sfant Arunachala, a carui chemare o simteam tot mai puternica, si la poalele caruia urma sa petrecem sapte zile.

Intamplarile celor sapte zile le voi povesti cat de curand, dar urmatoarea postare va fi despre exercitiile facute zilnic la programul de Yogasana.

Pe curand.

ATMA VIDYA

2012-01-12T11:01:00.000+02:00

Discipol: Care este semnificatia ultimei strofe din Atma Vidya (Cunoasterea Sinelui) scrisa de Sri Bhagavan?

Ramana Maharshi: Percepi lumea dupa cum o vezi. Viziunea ta nu este decat o aparenta care pretinde pentru existenta sa o localizare in spatiu si pentru perceptia sa, lumina. Aceasta existenta si aceasta perceptie a obiectelor apar in acelasi timp, in momentul in care mentalul se manifesta. Pana intr-atat incat s-ar putea spune ca existenta fizica a obiectelor cat si perceptia lor, constiinta luminata relativ la ele, fac parte din existenta si din lumea mentalului. Ori, aceasta nu este absolut deoarece dispare in timpul somnului si reapare in timpul veghei. Trebuie deci sa existe un substratum, o origine de unde el apare.
Aceasta origine este Sinele care este evident in sine, adica lumina si existenta sa sunt de o certitudine evidenta. Sinele este viata Fiintei care continua mereu, in timpul somnului, visului sau a veghei.
Lumea este diversitate, o functie a mentalului. Aceasta straluceste datorita unei lumini reflectate, reflectarea Sinelui. Sa consideram exemplul cinematografului.
Imaginile de pe ecran nu pot fi percepute decat intr-un amestec de lumina si intuneric, adica intr-o lumina artificiala. Daca lumina ar fi prea stralucitoare sau intunericul prea puternic, nu s-ar mai vedea nimic. La fel se intampla in cazul imaginilor lumii care nu sunt perceptibile decat intr-o lumina difuza si anume in lumina Sinelui, reflectata prin intunericul ignorantei. Lumea nu este perceptibila nici in intunericul total sau ignoranta pura (ca in somn), nici in lumina totala sau cunoastrea pura (ralizarea Sinelui). Deci ignoranta (avidya) este cauza diversitatii.

D: Nu pot intelege toate acestea decat din punct de vedere intelectual.

RM: Pentru ca acum esti victima intelectului tau. Atunci cand te ocupi cu acest gen de speculatii, esti treaz, si te afli sub influenta intelectului.
Gratia este necesara Realizarii.

D: Cum se poate obtine Gratia?

RM: Gratia este Sinele. Tu nu iti dai seama de aceasta pentru ca ignoranta prevaleaza inca in tine. Insa din momentul in care se va instaura shraddha (credinta), se va manifesta Gratia.
Termenii shraddha, Gratia, Lumina, Spiritul sunt sinonime ale Sinelui.

Citat din INTELEPTUL DE LA ARUNACHALA , tradus de Elena Liliana Popescu.

PROPRIA MASURA

2012-01-07T20:25:00.000+02:00

Discipolul: O persoana spune un lucru intr-o anumita maniera, o alta persoana spune acelasi lucru in mod diferit. Cum poti fi sigur in aceste conditii care este adevarul?

Ramana Maharshi: Orice om nu se vede decat pe sine totdeauna si oriunde.
Fiecare interpreteaza atat pe Dumnezeu cat si lumea cu propria sa masura.
Un ghid (nayanar) mergea la Kalahasti pentru a incerca sa obtina invatatura (darshan) de la Dumnezeu.
El ii vedea pe toti oamenii ca pe Shiva sau ca pe Shakti pentru ca el insusi atinsese deja un nivel spiritual foarte inalt.
De asemenea, Dharmaputra era atat de umil, in ciuda obarsiei sale regale, incat considera ca lumea intreaga e compusa numai din oameni de valoare si care ii erau superiori prin vreun talent sau vreo trasatura de caracter.
In timp ce, dimpotriva, regele Duryodhana nu putea gasi nici macar o singura persoana buna in lumea intreaga.
Fiecare dintre noi reflecta propria sa natura.

Citat din Inteleptul de la Arunachala, vol.ll.editura Herald; tradus de Elena Liliana Popescu

SANNYASIN

2012-01-06T10:09:00.000+02:00

Ramana Maharshi: Omul care gandeste “Am renuntat la tot” esteinferior celui care isi indeplineste sarcina sa in lume si care, in plus, nu seidentifica cu activitatea sa spunandu-si : “Eu fac aceasta”, “Eu sunt autorulfaptelor mele” etc.

Chiar sannyasinul care gandeste ca este un sannyasin, nu poate fi in consecintaunul veritabil.

In timp ce un cap de familie care nu gandeste “Eu sunt un grihasta (un cap de familie)” este un sannyasin veritabil.

Citat din Inteleptul de la Arunachala

Vol ll Editura Herald; tradus de Elena Liliana Popescu.

ZIUA RAMANA MAHARSHI

2011-12-30T18:27:00.002+02:00

O zi cu insemnatate deosebita.
Zi in care a venit in trup cel ce urma sa poarte numele Ramana Maharshi.
Important este mesajul lui: cerceteaza cine esti TU...
Importanta este Tacerea lui.
O zi a tacerii, cu atentia pe Sine.
Namaskar!

PROGRAM DE STUDIU

2011-12-26T12:54:00.003+02:00

Revin cu povestirea experientelor din perioadapetrecuta la ashramul Chinmaya Mission, prezentandu-va pe scurt programul uneizile de studiu.

Chiar daca stiam inca de dinainte de a pleca spreIndia ce se va studia la cursuri, am presupusca unele din obiectele de curs vor fioptionale.

Deja planificasem ca voi frecventa doar cursul deAdvaita, iar in timpul ramas liber voi medita si iar voi medita, ca intr-unbinemeritat concediu de odihna.

In linii mari, as fi fost nevoita sa studiez urmatoarele:

- Aspecte fundamentale ale Vedantei

=Jnana Yoga (Prakarana Grantha, Upanishads, Gita);

= Bhakti Yoga (Ramayana siBhagavatam);

= Karma Yoga.

- Lectii de Sanskrita pentru incepatori siavansati;

- Lectii despre cum sa conduci si sa testabilizezi ferm intr-o practica

spirituala ca: Meditatia, Japa, Puja, Homa (Havan);

- Celebrari auspicioase cu ocazia anumitorsarbatori.

La ceremonia de deschidere a cursului, unde amprimit mala (sirag cu 108 margele,matanii) si halatul portocaliu, ce urma sa devina uniforma pe timpul sederiacolo, am aflat ca nu se poate lipsi de la nici una din activitatile scrise inprogram, ce de fapt erau mai multe.

Toate activitatile erau necesare si constituiau inacelasi timp teste pentru evolutia fiecarui cursant.

Recunosc ca mi-am pus intrebarea daca voi face fata,mai ales ca totul era in limba engleza, limba pentru care tocmai facusem uncurs intensiv, cu un an in urma si inca nu o stapaneam prea bine.

Nu eram singura, mai erau 3-4 cursanti care ca simine nu prea se laudau cu engleza, iarei erau indieni.

India este un stat federal, cu o impartire astatelor asemanatoare cu impartirea pe judete, doar ca in fiecare stat sevorbeste limba statului respectiv calimba oficiala.

Limba engleza este deasemenea limba oficiala pe langa limbahindi.

Daca mai adaugam si sanskrita, descoperim ca un elev cu o cultura catde cat, stie cel putin 3-4 limbi.

Imprietenindu-ma cu unele doamne de la curs, m-amconvins ca si ele stiu mai multe limbi.

Acest lucru se restrange la persoanelecu posibilitati de studiu.

Exemplul colegei Lakshmi: a invatat la scoala limbatelugu (limba materna), limba hindi, engleza si sanskrita. Dupa 18 ani,casatorindu-se a urmat sotul in alt stat al Indiei, Tamil Nadu, si de 35 anivorbeste si limba tamila.

Totusi, engleza lor avea ceva specific care mi-aingreunat mult timp intelegerea; foloseau pronuntia lui “w” ca fiind “v”; ex:la “weekend” ei spuneau “vikend”, la “we”= “vi”, la “with” = “vit”, si alte catevaparticularitati.

Abia catre sfarsitul cursului am ajuns sa intelegmai mult ce se vorbea si am reusit sa fiu multumita de cum comunicam la randulmeu.

Numarul cursantilor oscilau in jurul a 45-50persoane.

Nu am reusit sa ne cunoastem prea bine caci nici nuera timp, dar toti paream interesati de viata spirituala traditionala siaplicarea ei in conditiile actuale.

Mai infocati erau barbatii decat femeile, dovada castudiul scripturilor inca din vechime apartinea barbatului, iar femeia era doaro ascultatoare.

Am fost impartiti in patru grupe, pentru a puteadiscuta mai usor intre noi, pe marginea unor subiecte date, dar si pentru uneleactivitati zilnice cum ar fi servirea mancarii si curatenia in sala de curs.

La discutiile pe tema data participam fiecare cupropria sa opinie.

Aceste opinii erau consemnate si cumulate cu a celorlantetrei grupuri, facut apoi un rezumat, ce era apoi prezentat intregiicolectivitati in fata lui Swamini Vimalananda, ce era responsabila de intregadesfasurare a cursului.

De fiecare data Swamini Vimalananda ne ofereavarianta corecta a problemei pusa in discutie, iar noi in interior intelegeamdaca opinia noastra a coincis sau nu si eventual puteam cere lamuriri suplimentare.

La unele ore de studiu, ceremonii sau chanting participau si grupul de “studenti-teologi”, ce-si faceau studiile, timp de un an si jumatate, in acelasi ashram Chinmaya Mission.

Ei se pregateau sa devina preoti intemple hinduse.

Multi dintre ei nu implinisera 18 ani si pareau niste copii cupreocupari serioase.

Ii vedeai toata ziulica in fel de fel de activitati,inganand mantre, cantece, bhajanuri; erau déjà in activitate cand ne trezeamnoi la 4-4,30 dimineata, iar seara cand plecam noi la culcare la 23, ei erauinca prezenti pe aleeile ashramului.

Pentru noi fiecare zi incepea cu dusul rece,inviorator (aveam boiler, dar functiona cu toane, mai mult nu functiona), dupacare mergeam spre sala de curs sub un cer intunecat.
Aici, ne pregateam demeditatie sau chanting si Yogasana (voi reveni cu amanunte ce anume cuprinde Yogasana, intr-o viitoare postare) pana la ora 6,30 cand aveam pauza de ceai.

Nu in toate diminetile aveam acelasi program, in uneledimineti incepeam cu ceremonia de Puja, iar de regula duminica se savarseaceremonia de venerare a focului Homa(Havan).

Meditatiile erau conduse de Swamini Vimalananda,prin urmare incepeam ziua cu ea si de cele mai multe ori incheiam ziua cu ea.

Pentru chanting si Yogasana il aveam ca professor pe Prahlad Chaitanya.

Dupa pauza de ceai eram suficient de treaza spre areceptiona si intelege ce ne preda Swamini Vimalananda la ora de Vedanta.

Apoi urma micul dejun/breakfast, dupa care continuamcu studiul limbi sanskrite, ce initialera predate de Prahlad C.

Dupa doua ore de curs ne-a dat un test ca sa afle lace nivel de sanskrita suntem fiecare. Am luat doar 3 din 50 de puncte posibile…

Dupa aceste rezultate, ne-a impartit in grupe deincepatori si avansati.

Incepatorii urmand sa faca lectii suplimentare in celedoua ore de pauza de la pranz.

Poate cineva-si inchipuie ca e usor, dar se spune catrebuie sa faci scoala doi ani, timp in care sa inveti si sa stapanesti binedoar alfabetul Sanskrit.

In ora suplimentara de incepatori il aveam caprofessor pe Naresh, care avea multa rabdare cu fiecare.

Apoi am avut caprofessor de sanskrita la incepatori chiar o colega de la curs, care in viata cotidiana era profesoara desanskrita, franceza si engleza.

Metoda ei a functionat mai bine si asa amreusit ca la examenul final sa obtin 22 de puncte din 50 posibile.

Nu punctajula contat ci faptul ca am inteles multe secrete ale limbii sanskrite intr-untimp atat de scurt.

Timpul dintre ora de sanskrita si masa de pranz, eraprogramat diferit in fiecare zi, si eradenumit “Learning time”.

Astfel aveam zile dedicate pentru ceremonia PujaVidhi, Homa, Japa, CVP, Parenting, Grand parenting, Inerpersonal relation, Lifemanagement, Healt management, etc.

Tot in aceasta perioada de timp, in unele zile aveamacele discutii pe grupe si Satsang – intrebari si raspunsuri cu SwaminiVimalananda.

Toate acestea se incheiau cu o jumatate de ora deNaam Sankartanam (cantece sacre), din care amintesc: Vishnu Sahasranama, Omnamah Shivaya, Shri Guru Paduka Puja, Shri Hanuman Chalisa, Hari Rama Hari RamaRama Rama Hari Hari. Catre sfarsit, de fiecare data intram in starea deliniste, pace si satisfactie.

Urma masa de pranz, unde aveam invariabil orez culegume si sosuri mai mult sau mai putin condimentate.

Mancarea era relativ variata avand ca baza orez, cartofi si fasole,sosuri, fructe si lapte batut.

Erau zile in care unii cursanti ofereau Biksha, adica sponsorizau meniul zilei, siatunci mancarea era mai diferita.

Spre exemplu, cativa colegi proveneau dinstatul Goa (un stat mic in vestul Indiei), iar cand ofereau Biksha, aduceauproduse din acea zona dar si bucatar sagateasca in mod traditional ca acolo.

Se cantau mantre de inceputul mesei si mantre desfarsitul mesei, iar in unele zile fiecare, pe rand, eram pusi sa cantam omantra sau un cantec, care sa fie cu referire la tema zilei.

Astfel fiecareafla mantre, cantece foarte vechi dindiferite zone ale Indiei, pentru ca si cursantii veneau din zone diferite aleIndiei, cu exceptia noastra veniti din Romania si a Elenei din Australia.

Swamini Vimalananda sublinia dupa fiecarecantec sau mantra provenienta, sursa lor, lucru pentru care era aplaudata si easi cel ce cantase.

Dupa masa de pranz si spalatul veselei proprii, totiaveam program de odihna doua ore, sau de studiu cum eram noi cei incepatori insanskrita.

Dupa inca o ora de sanskrita, adormeam bustean si matrezeam cu greu la auzul clopotelului pentru ceaiul de la 15,30.

Ceaiul iute si fierbinte nu reusea sa ma trezeascadin oboseala, iar la cursul urmator de la ora 16 imi cadeau ochii de somn.

Faceam orice sa pastrez ochii deschisi; ma intepam cu unghiile, cu creionul imipropteam genele, doar, doar sa nu adorm.

Abia dupa doua saptamani am reusit safiu atenta 100% din ora; pana atunci dormeam pe mine si nu eram singura.

Eraprea mult pentru mine, aveam impresia ca treceau trei zile intr-o singura zi.

Dupa ora de Bhagavad Gita cu Swamini Vimalananda,aveam program de plimbare pe aleeile Liceului,

unde pe langa faptul ca nedezmorteam picioarele dupa atatea ore de stat pe scaun sau in pozitie lotus, repetam mantre folosind cele 108 bileale malei de la gat.

Reveneam la ashram pentru a putea participa laceremonia de Aarti de la templul lui Shri Ganesha,

apoi la urmatorul aarti dinsala Tapovan, unde intonam un foarte frumos imn dedicat gurului Tapovan.

Urmau doua ore de satsang si bhajanuri conduse deSwamini sau de Prahlad C.

Cel mai adesea Prahlad C. ne purta intr-o lume debasm, povestind intamplari din marea epopee Ramayana.

Era foarte talentat si caactor (imitand toate rolurile), dar si ca solist,

ca voce, presarand povestireacu cantece, avand un glas deosebit de frumos.

Swamini Vimalananda ne aducea in unele serimuzicieni de profesie spre a ne preda unele notiuni de muzica si a nefamiliariza cu muzica clasica Indiana.

O profesoara de muzica de la liceu a venit si ne-ainvatat cantece scurte,

ca la randul nostru sa-i invatam pe copii sau nepotiinostri; multi dintre noi aveam nepoti.

In permanenta Swamini Vimalananda venea cu cevainteresant ca sa umple timpul nostru cu lucruri utile gen “cum sa conduci...”nu o masina ci o afacere, o actiune.

Aducea in mijlocul nostru personaepregatite in diverse domenii, sa ne dezvaluie din secretele muncii lor.

Ziua continua cu masa de seara de la 8,30 pm, dupacare tot in sala Tapovan, se viziona DVD-uricu conferinte, in care Gurudev Chinmayananda, comenta si canta capitole dinBhagavad Gita.

Erau zile cand vizionarea DVD era inlocuita cudiverse alte programe.

Spre exemplu sambata era dedicata petrecerii timpului infamilia grupului , mod de a ne cunoste mai bine, de a socializa.

Mergeam la culcare dupa lungi discutii, facand unrezumat al zilei, plimbandu-ne pe aleeile ashramului.

Asa arata in mare, un program zilnic la cursurileChinmaya Mission.

Dar povestea continua.

Meditatie Eckhart Tolle

2011-12-07T07:12:00.001+02:00

Desi cu intarziere, ne putem bucura impreuna de meditatia cu Eckhart Tolle si de traducerea facuta de Dana L.

Meditatie Eckhart Tolle 25 septembrie 2011

(Meditatia incepe cu imaginea unui scaungol, avand ca fond sonor Moola Mantra interpretata de Deva Premal 5 minute,pana apare E T, care ia loc pe scaun).

Ei bine, cred ca un scaun gol lucreaza la fel de bine ca simine stand in el, pentru ca meditatia noastra este despre accesarea dimensiuniispirituale din interiorul tau, pe care Buddha o numea “emptiness” (gol) - probabilnu cea mai buna traducere a termenului original, adica “spaciousness”(spatiozitate) ar fi o traducere mai buna decat “emptiness” (gol), deci gasindacea dimensiune in interiorul tau, accesand acea dimensiune, si traindu-tiviata cu constienta acelei dimensiuni, ceea ce inseamna sa-ti traiesti viata cuconstienta mai degraba decat cu mintea.

Deci, de obicei, oamenii cred ca atunci cand cineva credein Dumnezeu sau ingeri sau in viata de dupa moarte, ca ei sunt spirituali, caasta-i face spirituali, dar nu e chiar asa, sunt milioane de oameni in lumeaasta care cred in Dumnezeu si nu au accesat, nu au gasit in ei dimensiuneaspirituala.

Deci noi suntem aici – in cazul in care cineva dintre voie nou, ca sa zic asa, suntem aici, pentru unii dintre voi, sa va dau poate oidée despre asta intimp ce stati aici si priviti si ascultati si sa incerc sa va pun in contact cu aceaadancime din voi fara de care viata voastra e frustranta si fara de care tot ceintreprindeti, fiecare initiativa, fiecare activitate devine in cele din urmafrustranta.

Si pentru altii, noi suntem aici doar pentru a merge maiadanc in interior, pentru a furniza o reamintire la nivel conceptual, ca sa meargamai adanc in nivelul pe care déjà il acceseaza, astfel incat sa fie sustinutiin viata de zi cu zi.

Una e sa accesezi dimensiunea spirituala stand inmeditatie, asa cum facem noi Aici si Acum, care e déjà un lucru bun, esti déjàcapabil sa faci asta cand stai linistit, cand devii linistit in interior, unalt lucru e sa duci asta cu tine, ca sa zic asa, cand iti conduci viata, candfaci lucruri, cand vorbesti cu oamenii, cand interactionezi, chiar si candgandesti, sa ai starea asta la baza.

Deci avem 2 pasi: unul – sa nu fii deranjat in interior defactori exteriori sau sa nu fii deranjat de mintea ta,ceea ce ar fi posibil, caea sa zica: “despre ce vorbeste asta?” –pentru ca mintea nu intelege, minteaconceptuala singura nu e suficienta sa faca aceasta experienta satisfacatoare pentru voi, aceste30-40 de minute, aici, deci pentru ca aceasta sa fie o experientasatisfacatoare e nevoie sa ai cel putin o licarire despre ce este asta sprecare indic si de asemenea o licarire despre ceea ce sta la baza cuvintelor, sieste in cele din urma in mine, si poate fi si in tine.

E o liniste in spatelecuvintelor, asa cum vorbesc, in mine si poate fi si in tine, in timp ce asculticuvintele. Si acesta poate fi déjà o licarire a unei dimensiuni spirituale,realizarea ca pe de o parte, la un nivel tu ai perceptia auditiva – asculticuvintele, perceptia vizuala – vezi imaginea, si la un alt nivel, tu deasemenea iti dai seama ca e o liniste in interiorul tau Acum.

Mintea nu e activa, tu nu ai nevoie sa gandesti chiaracum, sa adaugi ceva la aceasta experienta, lasa doar sa se intample asa cum e,si astfel, dimensiunea linistii - care e o dimensiune spirituala – incepe sarasara in tine, sau, putem spune: esti constient ca este acolo. Ea eintotdeauna acolo, acesta e lucrul ciudat, e intotdeauna acolo, si totusi multioameni nu stiu inca asta.

Desigur ca e asemanator cu faptul de a spune unui pesteca exista in ceva ce se numeste apa, si pestele spune: “Unde? Nu pot sa vadceva ce se numeste apa. Unde e? Nu pot s-o vad”.

Deci asta e sarcina mea, este sa-ti arat apa in careinoti si care e si in interiorul tau, ca sa terminam aceasta analogie.

Asa cum am aratat la inceput, Buddha numeste dimensiuneaspirituala “emptiness” (vid) - care arfi tradus mai bine ca spatiozitate – si Isus o denumeste “Imparatia Cerurilor” (Kingdomof Heaven) – care intr-o terminologie moderna, daca schimbam cuvantul Imparatie– care e un concept vechi- cu cel de “dimensiune – care e un concept modern, arfi: “dimensiunea Cerurilor”. Si poti traduce cer cu un concept modern, ca safie pe intelesul tau. Deci ce sunt Cerurile (Heaven)? In anumite limbaje,Ceruri si cer (Heaven si sky) inseamna acelasi lucru. Deci ce sunt Cerurile sicerul? E spatiozitate. Dimensiunea spatiozitatii e imparatia cerurilor.Dimensiunea spatiozitatii e Imparatia Cerurilor. Deci Buddha a denumit-o asa,Isus a denumit-o asa, si Time Magazin o denumeste “Mambo-Jambo”. Este deasemenea adevarat din perspectiva mintii conceptualizate. Pentru ca, daca estitotal prins in concept, ganduri, atunci nu are nici un sens.

Si singurul lucru pe care il poti obtinedin spiritualitate e un sistem decredinte; toti oamenii spirituali au tot felul de sistemede credinte, sunt oameni spirituali cu tot felul de nevoi, de credinte. SiDumnezeu nu e deloc asa.

Deci e déjà acolo,e déjà prezent in tine, lucrul ciudat e ca este in mod continuu scapat dinvedere pentru ca atentia e condusa spre perceptia senzoriala, experiente cusimturile: atingerea, ascultarea, vederea, mirosirea, totul cere atentia ta, siatunci, atentia ta e dirijata chiar mai puternic spre interpretarile mintiitale, cu alte cuvinte in activitatea de a gandi, care de fapt te-ar putea facesa uiti mare parte din perceptia senzoriala. In lumea moderna, contemporana, emai multa activitate mentala decat perceptie senzoriala.

Viata ta e constituita in principal din 3 niveleperceptive: senzoriala, ganduri si emotii.

Deci ceea ce scapat din vedere este acea dimensiune incare toate acestea 3 exista, este spatiozitatea din tine. Este intodeaunaacolo. Este doar o problema de a redirectiona atentia ta catre ea, dar nu eabsolut corect sa spunem asa, din nefericire, asa opereaza limbajul.

Asa cum stai Aici, sau, in timp ce tu stai aici, hai samergem catre ea din nou: tu esti constient de perceptiile senzoriale, inspecial vizuala, auditiva, poate unele ganduri venite in mintea ta – orice ganditi vine in minte Aici si Acum e irelevant,dar asta-i alta treba – deci ganduriapar in mintea ta din cand in cand, si poate si emotii, neliniste poate sauganduri despre ziua de maine, deci asa cum stam aici, remarci aceste niveleoperand in tine, si te poti intreba cine sau ce observa aceste lucruri. Cine sau ce este in mine care observa? Ce estein mine, care e constient de perceptii, constient de ganduri, constient deemotii, si acesta e CINE ESTI TU la nivelul cel mai adanc al dimensiuniispirituale, constienta a tot, constiinta linistita si spatioasa ca baza, ca sazic asa.

Poti sa o numesti, ca sa utilizam o analogie, panza pecare e pictura.

O veche intrebarein spiritualitate este: Cine sunt Eu? Si daca privesti indeaproape, vezi ca tunu esti perceptiile tale, nu esti emotiile tale,, ele vin si pleaca. Ce ramaneeste constiinta, constienta. Asta este apa despre care pestele nu stie.

Si e uimitor cand realizezi ca e ceva mai adanc in tinedecat viata ta superficiala care consta din perceptii senzoriale, ganduri siemotii. Ele vin spre tine in diferite forme. Deci fiecare om are o povestediferita alcatuita din diferite forme de perceptii, ganduri, emotii. Ele vinimpreuna ca perceptii, ganduri, emotii, formand fiinta umana, persoana. Ele vinimpreuna in fiecare persoana intr-un mod diferit. Ele vin impreuna si creaza o forma temporarape care o numim “persoana”, dar ele pot exista numai in lumina constiintei.Fara asta nu e nimeni, nimic, acolo.

Deci viata e cam asa: vezi ecranul – asta e alta analogie– ecranul de cinema, si tot felul de lucruri care se intampla acolo, desigur,ecranul e in interiorul tau.

E-n regula, deci hai sa ne imaginam ca ecranul ein mintea ta, si pe acest ecran viata ta umpluta cu ganduri, lucruri, emotii silucruri care se intampla, drama, asta si cealalta, “o, ce interesant este!”,sau “e groaznic!”, sau “nu mai pot sa suport” sau “vreau mai mult din asta”,“nu am destul”, si asa mai departe, si deodata realizezi ca e un ecran ininteriorul tau si tu esti cel care proiecteaza, tu esti lumina proiectorului,si aceasta schimbare e desigur fundamental pentru modul in care te raportezi laevenimentele de pe ecran.

Cum lucreaza asta tu poti vedea pentru tine daca percepi catu esti lumina proiectorului si asta adauga dimensiunea constientei la tot ceeace esti martor ca se petrece pe ecran.

Iti da o anumita detasare de tot ce seintampla, deoarece realizezi ca este ceva mult mai important, fundamental, intine, decat toate lucrurile care se intampla pe acel ecran.

Si daca nu stiiasta, esti total atras de evenimentele de pe ecran, si pentru cei mai multioameni, mai devreme sau mai tarziu evenimentele de pe ecran ii conduc intr-unfel da drama: “nimic nu dureaza o vesnicie”, “nu e nici o siguranta in viatamea”, “de ce trebuie sa ma simt mereu atat de frustrat?”, si cauti incontinuare un fel de solutie pe ecran…

Nu e niciodata acolo.

Si sigur ca solutiile vin din cand in cand si apar momentede fericire, si apoi se intampla din nou, asta pentru ca tu nu stii Cine esti,Ce esti Tu.

Nu are importanta daca spunem Cine sau Ce, Cine sau Ceesti Tu in esenta, care e lumina constiintei, care e proiectorul, care poate fisimtita in interiorul tau in orice moment, ca acum, ca o prezenta constienta.

Poti sa o simti nu ca pe ceva de care tu esti constient,eo constiinta de sine, nu o poti simti ca pe un obiect care apare in constiintata.

O poti simti numai ca sinele tau, care e subiectul etern al tuturorexperientelor. Deci nu o poti arata si spune:” A! Uite! Asta sunt! Acoloeste!”. Nu e niciodata “acolo”. Nu poti spune:” Am vazut-o” sau “O am”.

Isus déjà a spus asta: “Imparatia lui Dumnezeu e in voi”.Nu spune:” O! E acolo, uite, acolo!” El a spus: “Imparatia lui Dumnezeu e invoi”, nu acolo sau acolo.

Deci, in alte cuvinte, nu o putem transforma intr-unobiect, nu te poti transforma pe tine intr-un obiect al cunoasterii.

Deasemenea, in acest punct al Realizarii Sinelui, cand te realizezi pe tine ca siconstiinta, nu e nimic de care sa ai nevoie sa stii conceptual, prinactivitatea mintii. In fapt, cu cat mai puternic simti prezenta ca Tu esti, maiputine ganduri sunt, poate mai apar uneori, dar tu nu mai esti atasat de ele,sau, un cuvant mai adecvat, tu nu te mai identifici cu fiecare gand, nu te mailasi atras de el.

Este ecranul, tine minte analogia, e un ecran ininteriorul tau, un ecran de cinema sau orice ecran, si tu esti lumina.

Si tu aiconstienta in viata ta, constiinta constienta, si asta schimba, in primul randschimba modul in care tu experimentezi viata, cu spatiozitate.

Lucruri vin sipleaca, dar nu te te mai trag catre ele. O drama se poate intampla, dar tu numai esti total prins in ea.

Poatemai sunt disturbante pe ecran, dar exista intotdeauna o parte din tine care eacolo constienta, privind la ce se intampla acolo sau privind la reactiiletale.

Si mai e ceva. Daca ai vazut imagini cu Buddha, el are unzambet ascuns, interior, care apareatunci cand nu esti prins complet in lumea formelor, in ce se intampla pe ecran.Si este o anumita eliberare in acest zambet.

Deci cum experimentezi schimbarile din viata ta, cumspatiozitatea intra in tine, si apoi felul in care faci tu lucrurile, deasemenea, se schimba, felul in care interactionezi cu altii – si esteintotdeauna un element de spatiozitate cand interactionezi cu oamenii, este unlucru minunat.

Daca tu nu ai asta, toate relatiile cu oamenii sunt foarteproblematice si automat, intotdeauna nesatisfacatoare.

Cand nu este nici o spatiozitate, nici uncamp care sa se aplice tuturor interactiunilor, de la cele mai marunte, cele mai scurte interactiuni - intalniri intamplatoare cu o persoana strainasau, la relatii intime de prietenie de lunga durata, cand nu exista un elementde spatiozitate, nu e o relatie satisfacatoare.

S-ar putea sa fiesatisfacatoare pentru scurt timp, de exemplu pana se termina luna de miere, darapoi tu realizezi: “O!”...

Indiferent cu cine iti petreci luna de miere, chiardaca ti-o petreci cu Buddha, daca nu poti sa-l vezi pe Buddha cu spatiozitate, atuncitot ce vezi e limitat la o forma particulara.

Si ca forma, de asemenea, si Buddhasi Isus au limitarile lor.

Deci asa opereaza cand privesti o alta fiinta sauvorbesti cu alta fiinta, esti constient in interiorul tau de faptul ca esticonstient.

Tu poti simti de fapt prezenta constienta din tine.

Deci esti tu linistit – ca sa punctam asta- cand te uitila o fiinta umana si el sau ea iti vorbeste? Asculti si privesti in acel spatiulinistit?

Sau cand te uiti la o fiinta si nici macar nu interactionezi, doar teuiti la ea, poti sa te uiti fara sa o etichetezi?

Daca etichetele apar, sazicem ceva despre fiinta umana, poti sa ramai constient: “asta e doar oeticheta mentala”?

Si sa poti vedea inca prezenta luminoasa din spate, careesti tu, lumina prezentei?

Si e o trezire, e mai multa vigilenta in viata ta,atentie la ce vezi si ce percepi si mult mai putina judecata a ceea ce percepi, care bine, se poate intampla,dar tu nu mai esti complet prins in asta.

Asta e o practica. Este meditatie. Incepe Aici si Acum.

Va invit acum sa fiti, sa intrati cu mine in acest spatiufrumos al negandirii, pe cat de mult puteti voi.

Esti capabil sa fii constientsi sa nu gandesti?

Aceasta e o ocazie sa aprinzi scanteia din tine sau samergi mai adanc in tine.

Doar Constienta… Prezenta… prezenta ca tu esti… fara safie nevoie sa spui nimic in mintea ta.

Vocea din cap se odihneste, si tu nu aidisparut.

Nu e ciudat?

Multi oameni cred ca ei sunt vocea din cap, ca asa enormal.

Si acum vocea din cap slabeste si poti simti foarte clar ca cine estitu in mod esential nu a disparut.

In fapt, tu iti simti identitatea mai clar, mai puternic.

Aceasta este esenta ta, eu il numesc identitatea ta esentiala, cine esti tudincolo de lucrurile care se intampla pe ecranul mintii tale.

Din nou, va invit in acest moment sa va odihniti cu mine,nu sa va duceti la culcare, nu are legatura cu asta, nu sa fiti hipnotizati, nusunt interesat in asta, va invit sa va odihniti in simpla

Prezenta si sasimtiti aceasta Prezenta.

Simtirea si prezenta sunt una. In cuvinte obisnuiteas putea spune:” imi simt prezenta” – subiect si obiect, dar cand se intampla(de fapt, nici macar nu se intampla nimic - vezi cat de neadecvat e fiecarecuvant), e o autosimtire a constiintei.

Si cand se intampla aceasta, ai putea sa remarci o mica exaltare, ooarecare trezire, vietuire, un simt inalt de a fi viu.

Si e un loc frumosin care sa te duci cand ai un moment, si se intampla de multe ori in cursulzilei, chiar si in viata ocupata, un moment in care alegi sa mergi in Prezentasi alegi sa nu gandesti.

Si atunci Prezenta, ca sa zic asa, creste in tine, cazic asa, si atunci persoana se reaseaza putin, se restructureaza.

Cand utilizam expresia “sa crestem spiritual” inseamna capersoana devine mai putin tensionata si prezenta creste mai mult.

Si gradat, Prezentae cea care vorbeste si actioneaza prin tine, mintea ta intra intr-o prezentaintima si tu spui lucruri care vin din Prezenta mai degraba decat din lucrurivechi.

Deci saltul se produce de la “ a fi prins intr-opersoana” si rasarirea a ceea ce e dincolode persoana, si asta este metamorfoza unui vierme de matase, care e persoana,intr-un future, ca sa zic asa.

Daca asta se intampla pe scara mai mare pe planeta, ar fiechivalent cu aparitia unei specii noi, pentru ca fiinta umana care traieste inprezent e foarte diferita de fiinta umana inconstienta de aceasta Prezenta,care opereaza fara constienta.

Si fiintele umane care traiesc in Prezentacreaza o lume diferita fata de fiintele umane care traiesc complet prinse inconditionarile lor.

http://www.eckharttolletv.com/free-meditation/vod/

Chinmaya Mission Romania

2011-11-23T20:06:00.001+02:00

Am participat duminica la o intalnire a acestui grupin Bucuresti.

Era o atmosfera de studiu, desi foarte relaxanta,gen satsang, cu predare, intrebari si raspunsuri.

Tematica aleasa era din Vedanta si anume Tattvabodha.

S-a discutat despre:

- ce calitatitrebuie sa aiba un Adhikari – un student calificat pentru Vedanta;

- Viveka - discernamantul competent intre ce e real sice nu e real;

- indatoririle fata de parinti si stramosi, fata de invatati si intelepti,si fata de Dumnezeu.

Discutiile pe marginea acestor subiecte au fostfoarte interesante, dar ceea ce a dat tuturor de gandit a fost povestea celorzece studenti, care desi o stiam, a capatat noi intelesuri in urma expuneriifacute de Daniela.

“Zecestudenti ai unui maestru au vrut sa traverseze un rau . Pentru ca niciunul sa nuse rataceasca , maestrul lor i-a rugat sa se numere de cate ori e cazul. Candau ajuns pe partea cealalta a raului, si-au adus aminte de vorbeleinvatatorului lor si unul din studenti si-a aliniatcompatriotii si a inceput sa ii numere. A realizat ca sunt doar noua la numar,in loc de zece. A numarat inca o data si inca odata si tot noua oameni erau;fara sa realizeze ca nu s-a numarat peel insusi. Un alt student a vrut sa verifice si a numarat si el, dar tot nouai-a dat la numaratoare. Evident si acesta a uitat sa se numere pe el insusi. Defiecare data cand au verificat le dadea cu un om mai putin, astfel auconcluzionat al zecelea om s-a pierdut si au plecat in cautarea lui.

Un om din afaragrupului , ce observa toata aceasta poveste, intervine spunandu-le ca ii vaajuta sa il gaseasca pe al zecelea om, si numarandu-i inca o data pe toti dingrup, iata ca sunt zece . Acesta ii atentioneaza ca de fiecare data cel ce anumarat s-a exclus pe el insusi. In tot acest timpul ei au cautat al zecelea omsi acesta era chiar acolo. In realitate doar ignoranta creaza distanta, iluziesi pierdere.

Alzecelea om este in cautarea celui de al zecelea om. Care este distanta dintrecei doi? Nu exista in fapt nicio distanta , dar fiindca acesta nu stie ca esteal zecelea om, trebuie sa caute. In momentul in care acesta a inceput sa cauteel a negat ca ar putea fi acel al zecelea om. Pe de alta parte daca nu cauta,el nu il va descoperi de loc cine este acesta.

Poate cineva ii spune:vezi ca este pe partea cealalata a raului; hai sa il cautam acolo; si se duc savada daca intr-adevar este pe cealalta parte a raului. Dar nu il vor gasi,fiindca al zecelea om il cauta pe al zecelea om. Cu cat il cauta mai tare cu atatse indeparteaza mai mult de acest al zecelea om.

Cinevaii va spune la un moment dat ca nu prin actiune il va gasi pe al zecelea, si caar fi mai indicat sa mediteze la al zecelea om. Dar si aceasta nu va ducenicaieri fiindca al zecelea om mediteaza la al zecelea om in loc sa ilrealizeze, si iar nu va avea sansa sa il cunoasca. Un alt om ii spune cadevotiunea este solutia de al gasi; deci acesta incepe si se roaga : O Doamnete rog ajuta-ma sa il gasesc pe al zecelea om, si incepe sa cante bajanuri inidea de ai multumi lui Dumnezeu pentru asta. Dar Dumnezeu nu il poate indatora,fiindca al zecelea om se roaga pentru al zecelea om.

Ce se intampla, atattimp cat cautatorul canta bajanuri, se roaga, mediteaza, se simte confident cae pe cale sa il gaseasca pe acesta, este angajat intr-o actiune clara, are ocauza si o cale. Dar dupa ce bajanul s-a terminat, meditatia s-a terminat,rugaciunea a incetat, acest cautator ramane golit si fara rezultat, fara acestal zecelea om pe care il cauta. Deci nicio actiune, nici o forma de devotiunenu il poate ajuta pe al zecelea om sa il gaseasca pe al zecelea om.

Dacaacest al zecelea om ar fi ceva ce poate fi gasit, atunci dupa ceva timp siefort s-ar afla. Dar aici acest al zecelea este deja acolo, dar din cauzaignorantei nu se gaseste, nu faptul ca ar fi departe este problema, el estemereu acolo, dar din cauza ignorantei pare a fi de negasit. Ignoranta e ceea cecreaza distanta intre al zecelea om si al zecelea om.

Inacest caz e nevoie doar de cunoastere ca sa indepartezi aceasta iluzoriedistanta si sa realizezi ca ceea ce cauti esti chiar tu. Daca atunci cand amcauta fericirea am realiza ca de fapt noi suntem aceasta, dar nu simtim si nustim asta, din cauza unui singur lucru : ignoranta. As putea oare sa aflu doarprin mine insami ca sunt aceasta fericire, ca sunt Sinele? Din pacate e aproapeimposibil. Dar daca ajungi in acest punct, se creaza premiza ca profesorul potrivit sa apara in viatacautatorului sincer si sa ii dezvalue adevarul asupra acestei identitati intretine si tine. Cum se spune cere si ti se va da.

Deci aceasta fericireeste deja la indemana, insasi Scripturile declara ca poate fi gasita aici siacum, nu necesita nici timp, nici efort, rolul profesorul este sa ii spuna elevului simplu : “ iti voi revela adevarulacum si aici ”, dar aceasta revelatie devine efectiva numai daca studentul estesi calificat sa o primeasca.

Poate uniicautatori isi mai doresc sa alerge dupaadevar, sa faca eforturi, sa faca ciumbuslucuri paranormale, sau sa adore, sifiind mult prea atasati de idea de realizare, de cautare, de gasire, acestia saramana de fapt departe obiectul cautarilor lor.

Adevarul nu sereveleaza celui ce nu este pregatit mental si calificat sa intelega acestadevar. Ignoranta e ceea ce sta supraimpusa pe adevar; iar ignoranta nu se inlatura decat prin cunoastere. In acest caz actiunea de oricefel, sau adoratia ramane ineficienta. Un lucru se anuleaza prin opusul lui, iaropusul ignorantei nu e efortul, actiunea ci cunoasterea. Asa cum s-a vazut inpovestea noastra, oricat efort a depussa il gasesca pe al zecelea om , acesta nu a avut niciun sort de izbanda.

Sunt trei factorinecesari cunoasterii : obiectul cunoasterii, mijlocul cunoasterii, si minteaunde cunoasterea are loc, deci locul cunoasterii.

Sa presupunem ca teintreb daca stii ce este un lotus, si daca nu ai vazut, sau auzit vreodata deaceasta floare imi vei raspunde nu , nu stiu.

Daca vrei sa cunostiaceasta floare de lotus, trei lucruri trebuie sa se intample obligatoriu:

- inainte de toate, aceasta floare trebuie sa fieprezenta

- ochii tai, ca si mijloc de cunoastere , trebuiesa fie acolo si capabili sa vada floarea,

- al treilea lucru este mintea care trebuie sa fieprezenta in spatele ochilor ca perceptia sa aiba loc.

Daca una singura dinaceste conditii nu este prezenta cunoasterea respectiva nu se poate intampla,sa zicem ca mintea este activa si prezenta, ochii sunt capabili sa vada, dar nuavem obiectul cunoasterii present, floarea; atunci cunoasterea nu se intampla.

Mintea e buna, floare eacolo dar ochii sunt orbi, din nou nimicnu se intampla nimic. Ochii sunt vazatori, floarea e acolo, dar mintea noastra,locul unde se intampla cunoasterea nu este pe receptie, fiind preocupata de cutotul altceva, din nou nimic nu se intampla.

In cazul cunoasterii de Sine, cunoasterea ca “eusunt fericire”, obiectul cunoasterii este mereu la dispozitie, deoarece suntchiar ”eu”.

Cunoasterea trebuie sa aiba loc in minte, prinurmare mintea trebuie sa fie pregatita sa receptioneze cunoasterea.

Inexemplul de mai sus, al cunoasterii obiectuale, floarea de lotus este obiectulcunoasterii, ochii mijlocul prin care se cunoastem, si mintea locul.

In cazul cunoasterii deSine, cine este obiectul cunoasterii? Eu , si daca eu sunt obiectulcunoasterii, acest obiect nu este exterior mie, el fiind prezent in interior.In acest caz obiectul cunoasterii este subiectul cunoasterii.

Unde are loccunoasterea in acest caz ? - in minte ca orice alt tip de cunoastere. Care esteatunci mijlocul prin care cunosc in acest caz? - deoarece organele de simt numa mai pot ajuta, obiectul nefiind plasat in exterior nu ai mijlocul deperceptive potrivit.

Nimeni nu poate sa-ti dea ceva ce deja tu ai,tu deja te cunosti fiind, si nimeni nu este mai aproape de obiectul cunoasteriidecat tu. Tu esti, in acest caz te cunosti fiindu-ti evident tie insati.

Asa cum am vazut inpovestea celui de-al zecelea om, acesta era si subiectul si obiectul, mintea incare se petrecea cunoasterea era mintea celui de-al zecelea om. Si care suntmijloacele cunoasterii? Ochii vedeau; urechile il auzeau, toate cele cincisimturilor il percepeau pe cel de-al zecelea om, si totusi acesta nu putea ficunoascut, si contiunuau sa il caute.

In acest caz doarvorbele invatatorului ce iti spun : tu esti cel de-al zecelea om, devinemijlocul cunoasterii ce reveleaza adevarul. Asa cum in povestea noastra studentul neutru a venit si la revelat pecel de-al zecelea om, totul fiind de-o simplitate banala, dar care dupa cum s-avazut a creat confuzie si ingrijorare.

Mundakopanishad ne vorbeste despreindividul care a ajuns la un discernamant matur, care observa, examineaza sianalizeaza diferite experiente din viata, si care ajunge la concluzia ca nicioactiune nu il ajuta in realizarea Sinelui ( a fericirii), atunci acesta devine neajutorat.

Desi isi doreste fericirea ultima,fericire ce nu tine de lumea exterioara, daca o cauta inseamna ca de fapt oneaga ca fiind el insusi; iar daca nu o cauta nu o va afla niciodata.

Dinmoment ce numai cunoasterea il poate ajuta atunci mijlocul de cunoastere aSinelui este scriptura si Guru care vin si spun :Tu esti acela ‘’Tat TvamAsi” “

Magandesc sa-i propun Danielei sa faca si un curs online, caci imi este foartegreu sa ajung saptamanal la Bucuresti sau Ploiesti, cu toate ca discutiile dinsatsang sunt foarte pretioase, iar prezenta si integrarea in grup, te intarestepe cale si te inalta sufleteste.

Ofelicit pe Daniela pentru curs si pe mine ma felicit ca am fost prezenta, a meritattot efortul facut.

Hariom!.

ASHRAMUL CHINMAYA MISSION

2011-11-08T10:40:00.000+02:00

Drumul din Bucuresti si pana la ashramul din Coimbatore, India, unde urma sa participam la cursurile de Vedanta, a fost o intreaga poveste.

Am schimbat trei avioane si cinci aeroporturi: Bucuresti – Helsinki – Delhi international, dupa care am fost transportati la un aeroport apropiat unde sunt dirijate cursele din interiorul Indiei, de unde am plecat apoi spre Coimbatore,

in sudul Indiei, facand escala pe aeroportul din Mumbai.

Aeroportul Delhi Intenational in imagine.

La Mumbai avionul s-a golit de calatori si puteai crede ca doar noi cinci vom merge mai departe, dar n-a durat mult si alti calatori au umplut scaunele libere, printre ei si unii cu care urma sa fim colegi la curs.

Drumul de la aeroport la ashram l-am facut cu o Toyota mare cu sapte locuri si aer conditionat.

Timp de o ora jumate cat a durat drumul, soferul ne era si ghid, vorbind despre templele pe langa care treceam si raspunzand intrebarilor noastre, bineinteles in limba engleza.

Traversand orasul de la est la vest, am avut ocazia sa ma conving de aspectul civilizat al traficului rutier, foarte multe intersectii fiind dotate cu semafoare.

In India se circula la fel ca in Anglia unde volanul masinii e pe partea dreapta si se circula pe partea stanga a drumului.

Am ajuns la ashram spre seara, obositi dar plini de speranta si curiosi de cum vor evolua lucrurile.

Pentru inceput, sentimentul trait era ca ai ajuns ACASA.

Eram inconjurati de verdeata curata a copacilor, a plantelor, a ierbii.; un verde proaspat, fara urma de praf.

Aerul era curat ca dupa ploaie si nici nu era frig asa cum ma asteptam sa fie.

Locul era inconjurat de munti inalti, plini de verdeata, de parca te aflai pe fundul unei imense galeti verzi.

Se vedeau nouri mai jos de varfurile muntilor, alteori varfurile erau total acoperite de nori si rareori vedeai cerul complet senin.

In unele locuri muntele se inalta parca direct din curtea scolii, iar in alte locuri parea la o distanta apreciabila de aproximativ doi -trei km.

Ne aflam in mijocul junglei, iar locul era imprejmuit de garduri spre a fi feriti de pericolul animalelor din jungla, mai cu seama

a elefantilor a caror ”vizita” au mai primit-o si s-a soldat cu unele pagube.

Inca se mai lucra la imbunatatirea gardului.

Gardul in constructie:

In curtea interioara a ashramului copacii nu erau prea desi, dar tesatura crengilor intrepatrunse, ne oferea umbra mult necesara impotriva soarelui dogoritor de peste zi.

Pretutindeni iti atragea privirile culorile vii ale florilor, aflate chiar si la inaltimea coroanei inalte a copacilor.

In fiecare dimineata si seara se adunau flori proaspete pentru a fi oferite ca ofranda in ceremonia de puja.

Din gradina ashramului nu lipseau pomii fructiferi, a caror fructe erau prezente in meniul zilnic, printre care: banane, mango, guave, nuca de cocos, rodie, mere si alte fructe ale caror denumire imi scapa.

De fapt mare parte a meniului zilnic era pregatit din recoltele produse in gradinile ashramului. Din meniu nu lipsea laptele de la vacutele ashramului.

Ashramul este o comunitate restransa de oameni cu aspiratii si practici spirituale asemanatoare, (ceva in genul manastirilor), care se gospodareste singura, dar care poate fi sustinuta si de sponsorizarea simpatizantilor externi ashramului.

Ashramul are mai multe cladiri cu una, doua

sau trei etaje si au destinatie fixa:

pentru ceremonii, pentru studiu, pentru locuit,

pentru administratie, pentru mancare.

Cladirea centrala este sala de curs,

numita Holl Tapovan,in amintirea

indrumatorului spiritual

a celui ce a fondat Chinmaya Mission.

E o cladire mare, pe un singur nivel, unde incap lejer 500 de oameni asezati pe scaune.

Opus intrari, in sala Tapovan, se afla scena

pe care au loc diferite ceremonii,

dar si un postament de pe care profesorii

predau lectiile sau tineau cursul.

De tavan atarna elicele ce ventileaza aerul

care patrunde prin ferestrele deschise

ale salii.

In apropierea salii de curs se afla bucataria si sala de mese de unde rasuna clopotelul ce anunta servirea mancarii sau a ceaiului.

Aproape de intrarea in ashram se afla sala templului dedicat zeului Ganesha.

Pe un postament troneaza sculptura din marmura neagra ce-l reprezenta.

In fiecare seara participam la ceremonia de aarti ce-I era oferita.

Cladirile cu spatiu de locuit, atat pentru cursanti cat si pentru cei ce locuiesc permanent in ashram, sunt raspandite in jurul salii Tapovan si au camere pentru 2-3 persoane.

Unele camere au confort sporit,

dar toate au strictul necesar.

Cladirea unde locuiam noi, are la parter spatiu destinat administratiei, librarie, internet.

In continuarea ashramului nostru,

despartit de un gard,

se intinde mai in adancul junglei,

scoala-liceu-internat, pentru elevi din

clasele a I-a pana la a XII-a,

sub aceeasi tutela a Trustului Chinmaya International.

Cu grupul nostru de studiu am vizitat intregul complex scolar, care este foarte mare,

se intinde pe o suprafata imensa si cuprinde multe cladiri unde locuiesc, invata si se dezvolta in jur de 800 de elevi, profesori, indrumatori si tot colectivul ce ajuta la buna functionare a acestei scoli-internat.

Cladirile sunt despartite intre ele de alei si parcuri perfect ingrijite.

Am vizitat salile de clasa cu specific de: literatura, matematica, chimie, etc.; ateliere de arta, pictura, sculptura, muzica; biblioteca, sali cu 30 de calculatoare; bazin de innot, sali de gimnastica, de forta, tenis de masa; sali de conferinte si de spectacole acoperite sau in aer liber.

Am trecut in revista si cladirea internat unde se afla dormitoarele si dusurile; la parter locuiesc cei mici, iar la etaj elevii mari.

Cladirea cu bucataria si sala de mese este foarte mare, am incaput si noi la masa, si tot mai era loc.

Nu trebuie sa uit de terenurile de sport in aer liber: de tenis de camp, baschet, handball, cricket, fotbal, atletism, bazin de innot, sutele de biciclete de toate marimile din curtea scolii.

Mai mereu ii vedeam pe elevi in multe activitati sportive in aer liber.

Terenurile de sport erau tot timpul pline, chiar si pe ploaie, avand in vedere ca era sezonul musonului si ploua aproape zilnic.

Unii din colegii nostri de la curs, aveau copii ce studiau in aceasta scoala si profitau de plimbarea zilnica prin curtea liceului pentru a se intalni cu ei.

Povestea continua…

SCOPUL CALATORIEI IN INDIA

2011-10-31T09:01:00.005+02:00

Printre multele placeri ale vietii se numara si placerea de a calatori, dar care mi se parea un lucru greu de realizat, avand in vedere ca niciodata nu erau planificati bani pentru calatorii.

A vedea Moscova ori Parisul intrezaream a fi calatoria vietii mele, la India nici nu indrazneam sa visez. Cartea lui Paul Bronton “India secreta” mi-a deschis o portita de vis, iar bhagavan Ramana Maharshi a facut posibil implinirea.

Dupa intoarcerea din prima calatorie am fost convinsa ca asta a fost tot si ca toate visele mele fiind implinite puteam sa-mi iau adio de la orice alta calatorie.

Dar iata-ma acum cu o noua viza de India in buzunar si cu lectii intensive de engleza, sa nu ma fac de rusine printre indienii vorbitori de engleza.

Incepusem cu ceva timp in urma cursuri on-line de Vedanta , in cadrul organizat al Trustului Chinmaya Mission International. Cursurile erau bineinteles in limba engleza iar eu ma straduiam sa dau raspunsuri cat mai corecte. Bineinteles ca multe raspunsuri erau “varza” atat ca forma cat si continut, dar aveam in schimb dorinta de studiu si ma bucuram de fiecare mic success.

S-a ivit sansa de a studia scriptura hindusa la ea acasa, asa ca nu am stat pe ganduri; nu se ivesc astfel de sanse in fiecare zi. Cursurile dureaza sase saptamani si se organizeaza anual; cel la care am fost si eu, era la al 9-lea an consecutiv.

Chinmaya Mission International s-a infiintat din dorinta lui Swami Chinmayananda, unul dintre marii oameni ai Indiei, de a permite maselor largi de oameni accesul la adevarata cunoastere si intelepciune a scripturilor hinduse. Astfel in timpul vietii lui a deschis sute de centre de invatamant in limba engleza, in toata lumea.

Din 1993, cand Swami Chinmayananda a renuntat la forma corporala, Trustul Chinmaya Mission se dezvolta in continuare sub binecuvantarea actualului leader Swami Tejomayananda.

Grupul nostru de studiu de la Coimbatore, a beneficiat timp de noua zile de gratia lui Guruji Swami Tejomayananda prin cursurile, conferintele si discutiile particulare.

Gratia era evidenta, chiar fara sa vorbeasca sau fara sa-l privesti, paseai intr-o dimensiune a pacii si a linistii, si stiai sigur care e sursa...

Recent, un astfel de centru s-a deschis si in Romania.

Pentru profesorii de la curs a fost surprinzator sa descopere o ne-indianca (da, ati ghicit, despre Daniela e vorba),cu o mai profunda cunoastere a scripturilor decat a oricarui alt cursant Indian.

Pentru mai multe informatii si inscrieri la cursul din Romania, intrati pe adresa:

http://namasteindia.ro/blog/filosofie/intelepciunea-vedantei-acum-si-in-romania-prin-chinmaya-mission/#more-2830

Plecarea in India

2011-10-27T13:38:00.002+03:00

Cu bagaje multe si emotii si mai multe ne-am pregatit de India.
Amplecat pentru o perioada de sapte saptamani, din care sase saptamani erau dedicate studiului scripturilor intr-un ashram de langa Coimbatore, iar ultima saptamana era dedicata muntelui Arunachala, la poalele caruia se afla Ramanaashram.
Grupul era format din sotii Daniela si Traian, Ajata, Mery si eu. Mery mergea pentru prima oara, eu pentru a doua oara, iar ceilalti trei nu mai tineau cont de numarul vizelor de India.

Poza din stanga, ne prezinta pe noi in aeroportul Otopeni inaintea plecarii.

Voi posta periodic, scurte relatari din aceasta calatorie.
Sper sa fiti alaturi de mine.

Plimbaretul Mowgli.

Poezia DACA

2011-09-11T17:04:00.002+03:00

Dragi prieteni,

de câteva zile m-am întors din India unde am avut experiențe fel de fel, timp de șapte săptămâni. Urmează ca toate acestea sa se mai aseze nițel, după care voi reveni cu amanunte.

Acum voiam doar sa amintesc ca pe parcursul șederii în India, m-a urmărit cu insistenta o poezie, care oricum e speciala și de câte ori ma gândesc la ea, intru rapid in starea de meditație. E poezia perfecta ce mi-ar fi placut sa o scriu eu, dar Gratia divina a ales canalul perfect prin care sa vina: doamna Elena Liliana Popescu, poeta și traducătoare. A tradus printre altele și "Înțeleptul de la Arunachala"; aici găsiți mai multe date despre doamna Liliana: http://www.elena-liliana-popescu.ro/

Dacă

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

Aceasta e poezia, sper sa va placa și vouă.

Meditatie Ekchart Tolle

2011-07-08T20:40:00.001+03:00

Meditatie Eckhart Tolle - 26 Iunie 2011

Bine ati venit la o noua meditatie in direct, si in special, bine ati venit prietenilor mei de pe facebook care m-ati invitat in sufrageria voastra sau oriunde va aflati. Aici este ora 1 dupa-amiaza, pe coasta de vest si poate fi o ora diferita acolo unde va aflati, poate o zi diferita, dar putem fi siguri ca oriunde va aflati este momentul ACUM, MOMENTUL PREZENT.

Timpul si data, lucruri ca acestea, noi le impunem realitatii. In ele insele ele, nu au nici o existenta reala. Noi le impunem peste realitate pentru a functiona in aceasta lume, si asta e bine. Ceea ce spun e ca la un anumit nivel, e adevarat sa spui ca suntem in 26 iunie 2011 ora 13:00; la un anumit nivel, e adevarat. Pe un alt nivel, nu e cazul deloc, pentru ca nu exista . In acelasi mod in care nu exista Ecuator. Imi amintesc ca in tarile de la Ecuator- e o atractie turistica, o linie si oamenii vin acolo si fotografiaza Ecuatorul. E o linie desenata, desigur e o linie imaginara, se intampla sa fie la egala distanta de Nord si Sud dar nu este Ecuatorul. Este doar o supraimpunere peste realitate. Deci nu exista Ecuator, nu exista ora fixa, putem functiona in ele fara a fi prinsi in ele si fara a crede ca asta este realitatea absoluta.

Peste multe alte lucruri noi supraimpunem peste realitate: peste noi insine, cine suntem, simtul identitatii noastre, nume, istorie, istorie personala, tot felul de frici si dorinte, multe lucruri care dau psihologic simtul de sine. Ele au o anumite realitate dar nu e realitatea absoluta. Deci daca te uiti mai atent la timp si la ora fixa si mergi mai adanc in ele, ajungi la momentul prezent in care nu mai e timp. Nu mai e decat asta. Si aici , in meditatia nostra de astazi, suntem aici sa mergem mai adanc in interiorul nostru pentru a putea descoperi nivelul mai adanc din CINE SUNTEM NOI, care nu e relativ ci este absolut adevarat.

Orice altceva ce poate fi recunoscut e relativ si are locul lui: istoria ta personala, trecutul tau, viitorul, situatia ta de viata, situatia financiara, probleme, griji. E tot acolo, dar e viata ta redusa doar la asta, e tot ce stii: situatia ta din viata, circumstantele personale.

Esti constient si de alt nivel de existenta? Multi nu sunt. Ei sunt consumati de situatiile lor de viata si se identifica complet cu simtul sinelui care vine din activitatea mintii, curentul gandirii, vocea din cap care-ti spune cine esti. Si toate acestea sunt bineinteles conditionate de trecut, si cea mai importata intrebare in viata , in viata ta, este: sunt eu mai mult decat asta? Sunt eu mai mult decat ce percep simturile, decat gandurile, exista un nivel mai adanc in cine sunt eu? Pentru ca daca exista si nu m-am intrebat niciodata despre asta , nu m-am dus mai adanc in mine, am pierdut o oportunitate importanta- scopul adanc al vietii mele aici.

Nu va cer sa credeti ceva , nu va cer sa credeti ca exista o dimensiune transcedentala pentru cine sunteti voi, dar va invit sa aveti o minte deschisa si sa fiti deschisi la posibilitatea aceasta. Acesta este punctual de plecare: sa fiti deschisi la posibilitatea ca exista un nivel mai adanc pentru cine sunteti voi, ceva mai adanc decat persoana care exista in timp si e conditionata de timp, evenimente care se intampla si sunt acumulate in memoria constienta si inconstienta. Si aceasta acumulare a memoriei pentru multi oameni este baza esentei sinelui. Si sunt prinsi in capcana asta.

Deci intrebarea este: exista o dimensiune mai adanca a fiintei mele? Sau exista doar o poveste a mea despre mine in mintea mea? Exista ceva dincolo de grijile mele personale, exista ceva mai important decat toate lucrurile pe care le cred extrem de importante in viata mea: problemele mele, circumstantele mele, toate lucrurile de genul asta?

Poate ca exista ceva mai important. Nu zic sa neglijezi acest nivel de realitate, dar exista altceva mai adanc? Tot ce trebuie sa zici desigur e ca “sunt deschis la posibilitatea ca poate fi sau poate nu”.Asta e tot. Dar daca tu incepi cu “eu nu cred in nimic mai adanc “ bineinteles ca esti déjà inchis. Desigur, in acest caz, probabil ca nici macar nu ai fi aici ascultand asta.

Deci in aceasta meditatie sau in orice meditatie adevarata - si apropo, aceasta nu e o meditatie conventionala, nu merge pe nici un fel de tehnica, doar experienta directa - in orice meditatie cauti sa atingi acel spatiu adanc din tine. Deci care este punctul nostru de plecare? Punctul nostru de plecare trebuie sa fie sau este: realitatea acestui moment. Deci daca vrei sa mergi mai adanc, trebuie ca mereu sa pornesti de la realitatea acestui moment, de la realitatea simpla a acestui moment. Deci care este realitatea acestui moment pentru tine acum? Este ca percepi cu simturile, vezi imaginea mea, auzi vocea mea - pentru ca aici ai ales sa-ti dirijezi atentia - dar esti de asemenea constient si de corpul tau, de anumite sentimente, ganduri care trec ocazional prin minte, vin si pleaca. Anumite ganduri vin si iti iau atentia de la meditatie. Cand sesizezi asta , adu-ti atentia inapoi la acest moment. Fii constient de orice este, de ce apare in acest moment, in acest loc si accepta asta asa cum e, pentru ca oricum este.

Portalul catre starea de meditatie sau constiinta prezentei este sa permiti ca realitatea acestui moment sa fie asa cum e. De ce ? Pentru ca déjà este. Acest moment déjà este asa cum este. Deci intern nu trebuie sa ceri ca acest moment sa fie diferit. De exemplu,”de ce se nu opreste din vorba, trebuia sa avem o meditatie aici.” Sau “eu nu experimentez sinele meu adanc, despre ce tot vorbeste?”.

Tot ce trebuie sa facem ca sa devenim prezenti - ceea ce inseamna unde ne duce meditatia - e sa devenim prezenti la simplul fapt al existentei acestui moment. Este ceea ce este.

Din timpuri stravechi, filozofii au discutat posibilitatea ca noi experimentam viata ca un fel de vis. Deci tot ce experimentati in momentul prezent desigur, nu puteti stii in termeni absoluti ca acesta nu e un vis si intr-un anume fel are calitatea unui vis tot ce experimentam, pentru ca totul trece foarte repede, se evapora ca un vis. Unde e cina de ieri? S-a evaporat ca un vis. Dar chiar daca este un vis, trebuie sa fie ceva care permite acestui vis sa fie aici. Trebuie sa existe ceva care sa permita realitatii acestui moment sa fie aici si sa fie cunoscuta, si bineinteles, TU ESTI ACELA. Deci, in acest moment, iti cer sa simti in interiorul tau simplul fapt ca tu esti fundatia realitatii acestui moment cu toate formele din el. Cu alte cuvinte, poti sa simti simplul fapt ca tu existi, ca tu esti, ca tu fiintezi, ca tu esti prezent cu tot ce percepi in acest moment chiar si vocea mea. Poti sa simti- asta e ceva imediat-iti cer sa-ti directionezi atentia departe de simturi, nu-ti pune atentia nici macar pe vocea mea nici pe imaginea de pe ecran, ea este tot acolo, tu o percepi, dar eu iti cer sa-ti pui atentia pe faptul ca tu esti constient de atentia insasi. Deci daca inainte constienta era pe gandire, simturi, perceptii acum se intoarce catre sine si realizeaza prezenta care subliniaza tot ce experimentezi.

Stii déjà, am mentionat in cartea Noul Pamant, ca in templul lui Apollo din Delhi e o inscriptie veche de 2500 de ani “cunoaste-te pe tine insuti”. De asemenea mai este una: “TU ESTI”. Tu esti ce? Tu esti. Cand citesti asta sau auzi asta are sens pentru tine? Sau nu are sens? Daca are sens pentru tine, te duci pentru un moment in “aha...” pentru ca in acel moment, aceste doua cuvinte directioneaza atentia ta catre atentia in sine. Sau am putea spune, directioneaza constiinta ta catre faptul ca esti constient. Cu alte cuvinte, tu te cunosti pe tine ca TU ESTI. Nu asta sau alta, ci faptul ca TU ESTI. Si asta au spus-o cei din vechime , au indicat-o acum 2500 de ani. Nu e uimitoare aceasta inscriptie din templu spunand TU ESTI? Nu poti intelege adevarul acesta (TU ESTI) prin mintea ganditoare, asa cum nu poti intelege despre ce vorbesc eu prin mintea care gandeste, pentru ca mintea care gandeste zice: TU ESTI…ce inseamna asta? Cred ca lipseste ceva de aici. Dar numai prin adevarul lui TU ESTI sau mai de graba prin adevarul lui EU SUNT (pentru ca atunci cand realizezi adevarul lui TU ESTI el devine adevarul lui EU SUNT si adevarul lui EU SUNT nu e conceptual deloc, nu are treaba cu gandirea) poate fi realizat sinele. Doar in afara gandirii.

Deci ceea ce va indic in meditatia noastra aici este posibilitatea de a deveni constient de nivelul adanc al lui cine esti tu care nu are treaba cu istoria ta sau gandurile tale. Si cand realizezi ca esential esti constiinta neconditionata care nu are forma, cand realizezi esential ca tu esti lumina constiintei pe care Iisus a numit-o Lumina Lumii, cand realizezi ca tu esti ACELA...Nu doar o data si apoi iti petreci tot restul vietii tale spunand : “am avut odata experienta asta acum 10 ani, am realizat cine sunt dar acum am uitat”. Nu.

Exista posibilitatea de a trai in 2 niveluri diferite deodata: nivelul lumesc unde lucrurile trebuie facute in timp, trebuie rezolvate probleme fara a fi consumat de ele, simultan avand constienta continua a nivelului fara forma al constiintei pure a fiintarii, a prezentei lui EU SUNT, in timp ce avem treaba cu problemele din aceasta lume, astfel incat sa nu ne pierdem in ele. Oamenii se pierd tot timpul pe ei in tot ce le apare in viata, se pierd pe ei in minte: ”trebuie sa ma gandesc la asta, trebuie sa dau un telefon”. Sigur ca trebuie sa dai telefon dar te pierzi singur in lume, adica te pierzi in minte pentru ca experimentezi lumea in mintea ta. Si aceasta este starea din care terminologia crestina spune ca trebuie sa fii salvat, pentru ca ai termenul crestin salvare. Salvat de la ce? Salvat de la a fi pierdut in lume, de la a fi pierdut in minte, despre asta e salvarea. Din pacate multi nu au inteles despre ce e salvarea. Deci salvarea este adevarul care te va face liber. Iisus a spus: ”adevarul te va face liber” dar inainte de asta a spus: “cunoaste adevarul”.

Adevarul este déjà adevarul. Trebuie numai sa sti ce e adevarul. Adevarul este CINE ESTI TU sub aceasta forma. Este adevarul lui EU SUNT. Si atunci, tu existi in 2 dimensiuni simultan si tu esti in lume rezolvand probleme, gandind despre lume, relationand cu altii, dar in spatele vietii tale ai acel nivel de spatiu de constienta a prezentei tale sau fiintarea ta esentiala. Si poti trai o viata armonioasa, si viata ta e linistita si implinita. Ea nu poate fi implinita decat daca tu nu mai cauti implinirea in lucrurile din aceasta lume: relatii , bani, pozitii, etc. Poti fi implinit si linistit doar daca tu nu-ti mai cauti implinirea in lucrurile din aceasta lume. Deci viata ta e implinita cand esti inradacinat in esenta infiintarii lui EU SUNT care nu are legatura cu gandirea , este doar un spatiu al constientizarii , si apoi poti lucra cu lucrurile din exteriorul tau fara sa te pierzi in ele. Si aduci acea stare de constientizare spatioasa in interactiunile cu alti oameni, si numai atunci te poti opri din a trata alti oameni ca posibile surse de implinire sau amenintare.

Daca nu esti conectat la sursa ta interioara tu te uiti la alti oameni ca la o sursa pentru implinirea ta, cu alte cuvinte tu vrei ca ei sa faca ceva pentru tine ( la un anumit nivel) sau te uiti la alti oameni ca fiind o amenintare pentru tine, deci abordezi alti oameni cu frica sau dorinta.

Relatiile umane nu pot functiona in aceasta stare de constiinta, este un conflict continuu pentru ca si cealalta persoana de asemenea cauta sa se implineasca, si are referitor la tine o dorinta sau o teama. Deci cand nu mai cauti sa fi implinit de alti oameni sau de alte lucruri din aceasta lume vei vedea ca oamenii din aceasta lume sunt chiar draguti, placuti, poti sa faci asta numai cand conduci implinirea ta catre interiorul fiintei tale si nu spre lucruri sau oameni.

Deci implinirea este sa simti trairea ta esentiala. Nu conteaza unde esti: in inchisoare sau in palat, este de asemenea irelevant daca ai esuat in toate incercarile tale sau daca esti un om de succes. E irrelevant despre realizarea de care va vorbesc. Deci e o usurare. Daca esti un om de succes o sa mai astepti cativa ani pana cand colapsezi, pentru ca nimic in lumea asta nu este stabil.

Sensul lui EU SUNT este intelegerea profunda a lui ACUM, a constiintei in care totul se intampla, vine si pleaca, vine si pleaca, vine si pleaca. Deci implinirea vine de la a stii CINE ESTI, de a te cunoaste pe tine ca prezenta care sustine ceea ce experimentezi extern si in mintea ta ca fiind lumea.

In India, asta se numeste binecuvantarea de a fi constient - SAT CHIT ANANDA - adica sentimental adanc de implinire, de a fi constient de cine esti tu, pentru ca intai esti asta si secundar esti persoana care se intampla sa joace un rol in existenta ta pe aceasta planeta. Si cine stie ce rol joci tu in aceasta existent , poate fi unul foarte tragic sau unul comic, sau un amestec.Este un rol pe care-l joci: numele tau, circumstantele, situatia ta de viata, dar cine esti tu dincolo de astea?

Aceasta este meditatia si as vrea sa va incurajez sa nu plecati de aici foarte repede, si sa incepeti sa va agitati, ramaneti constient de sinele vostru, sa fiti constienti ca sunteti constienti. De exemplu cand ridic ceva, am o pace interioara inauntrul meu, nu exista numai actiunea ci si o pace interioara.

Daca nu esti conectat la tine, lucrurile pe care le faci nu pot fi in “PACE” pentru ca devii suparat foarte repede si reactiv si contribui la problemele lumii chiar daca vorbesti despre lucruri spirituale, deci nu esti partea solutiei ci partea problemei. Cel mai natural mod de a trai e sa fi conectat la cine esti tu si nenatural e sa fi deconectat.

(tradus de Dana).

Amagire si dezamagire

2011-06-28T10:29:00.003+03:00

Despre amăgire si dezamăgire.

Fiind pe calea căutării Adevărului spiritual, la un moment dat aflam ca suntem într-o iluzie și ne dorim ieșirea din ea.

Afara din iluzie nu înseamna sa intram într-o alta iluzie mai buna, mai frumoasa, mai corespunzătoare nivelului spiritual la care ne aflam într-un moment sau altul.
Iluzia rămâne iluzie, indiferent de cele experimentate în ea.
Dorind ieșirea din ea, ca disperatul ce se îneacă, vom experimenta la greu falsitatea tuturor lucrurilor ce o cuprinde, începând de la lucrurile grosiere pana la cele mai subtile; de la soliditatea crestelor muntoase la credința in adevărata învățătura a gurului.
Totul va trebui sa capete termenul de falsitate, deșertăciune.
Relațiile de prietenie, de căsătorie, de familie, etc, nu fac excepție; se ajunge pana la a te lua de piept cu Creatorul.
Tot exteriorul e menit sa dezamăgească la un moment dat pe căutătorul Adevărului. Aici se pune problema sa nu fii dual, ca o necesitate a reușitei; nu poți si sa vrei adevarul și in același timp sa ții cu dinții de iluzie sa nu-ți scape.
Se va ajunge pana la a descoperi ca însăși mintea cu care cautam nu ne este prieten adevarat; devenim asemănători nebunilor neînțeleși.
Abia atunci Adevarul se va lăsa descoperit.
Pana atunci însă, căutătorul primește dovezi de prietenie falsa de pretutindeni, va auzi de guru falși mereu si mereu, timp in care mintea va triumfa arătând cu degetul de jur împrejur.
Nimeni nu scapă de aceste experiențe indiferent de calea aleasa.
Dar când Advaita (non-dualitatea) va fi starea de excelenta, plenitudinea se va vedea pe sine Perfecta. Perfecțiunea va fi starea in care vom trai.
Nu vom mai vedea guru falși, prieteni falși; iar mintea va fi un instrument cu care vom aprecia frumusețea, cu care ne vom minuna de perfecțiunea iluziei.
Rolul fiecaruia in iluzia asta e sa dezamageasca pe celalalt pana cand celalalt experimenteaza non-dualitatea. Apoi, nu mai exista dezamagire.

Mowgli cel ce amageste.

2011-05-17T11:07:00.001+03:00

ADEVĂRATUL YOGHIN

de Mahatma Gandhi

"Cu adevarat venerează pe Dumnezeu numai cel care nu este gelos, care este generos cu fiecare și care e lipsit de orice fel de egoism.
Acela care suporta în mod egal arșița și frigul, fericirea și necazul, acela care întotdeauna iartă și este permanent satisfăcut;
Cel ale carui decizii sunt ferme și a cărui minte și suflet sunt dedicate în întregime lui Dumnezeu.
Acela ce nu face niciodată nici un rău, căruia nu-i e teama de ceilalți și care este la fel de lipsit de emoție cât și de tulburare, de griji și temeri, care este pur, eficient în munca sa dar fără ca totuși sa fie afectat de ea;
Cel ce își tratează în același fel atât prietenii cât și dușmanii;
Cel ce rămâne neafectat de respectul care i se arata, cat și de lipsa de respect;
Cel care nu simte răsfățul laudelor, dar nici nu se simte deprimat de vorbele rele sau nedrepte care se spun despre el.
Acela căruia ii place liniștea și singurătatea, iar mintea ii este disciplinata.
Yoghinul adevarat este deci cel în a cărui viata se reflecta toate aceste calități și care aflându-se chiar în mijlocul unei furtuni dezlanțuite vede soarele;
Care face fata tuturor greutăților și chiar morții;
Care având mintea liniștită și echilibrata, în pace, străbate câmpul de bătălie sau merge în fata călăilor;
Cel al cărui Spirit este atât de plin de bucurie încât chiar atunci cand tunetele sunt dezlănțuite el adoarme liniștit."

H.H. Shri Mataji Nirmala Devi

2011-02-24T14:58:00.003+02:00

Fiecare om se mndreste cu ceva: cu unele din calitatile sale, cu lucruri care-I apartin sau cu cineva din imediata lui apropiere. Multi se mandresc cu noua lor masina, noua vila, noul tablou sau opera de arta; realizari mai mici sau mai mari; noul partener ce-l face fericit; cu bebelusul ce ia zimbit sau a facut primii pasi sau a spus primele cuvinte.
Sunt momente in viata cand stii ca ai contat pentru cineva si chiar daca peste timp va uita de tine, stii sigur ca ai un loc in inima acelei personae.
Pe parcursul acestei vieti mereu am fost norocoasa sa intalnesc persoane speciale, cu care m-am mandrit.
Acum a sosit momentul sa ma despart de principalul meu guru, de care am fost mandra de prin 1993. Despartirea este bineinteles, doar aparenta, caci realitatea nu se poate inlatura sau anihila pe sine.
Dupa aproape 88 ani de existenta intr-un corp omenesc, Sfintia Sa Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga, a hotarat sa paraseasca acest corp, ieri 23 februarie 2011.
Ii multumesc in tacere pentru tot ce a facut, in calitate de Guru, pentru mine si pentru ceilalti.
Gratitude to all,
Mowgli.

Inima Spirituală, Sinele Suprem, Atman

2010-11-10T10:48:00.003+02:00

Eu nu sunt eu,
Nici Tu nu eşti Tu,
Nici Tu nu eşti eu.

Şi totuşi, eu sunt Tu,
Tu eşti Tu
Şi Tu eşti eu.

Am devenit Unul,
Într-atât
Încât nu mai ştiu dacă
Eu sunt Tu,
Sau Tu eşti eu.

Rumi.

Jocul

2010-10-12T14:25:00.002+03:00

ARTA DE A IUBI

Don Miguel Ruiz

În India există o legendă despre Dumnezeu, Brahma, care spune că acesta se simţea foarte singur. Nimic în afara lui Brahma nu mai exista, aşa că acesta era foarte plictisit, Brahma s-a decis să joace un joc, dar nu avea cu cine. De aceea, el a creat o zeiţă frumoasă, Maya, pentru a avea cu cine să se joace. Când Brahma i-a spus pentru ce a creat-o, Maya i-a răspuns: “Bine, iţi propun un joc minunat, dar va trebui să faci ce îţi spun eu”, Brahma a fost de accord, şi urmând instrucţiunile Mayei, a creat întregul univers: soarele şi stelele, luna şi planetele. Apoi a creat viaţa pe pământ: animalele, oceanele, atmosfera, totul.
Atunci, Maya i-a spus: “Ce frumoasă este această lume a iluziei pe care ai creat-o. Acum aş dori să creezi o specie de animal care să fie suficient de intelligent încât să poată aprecia creaţia ta”. Şi astfel, Brahma l-a creat pe om. Dupa ce şi-a terminat creaţia, el a întrebat-o pe Maya când va începe jocul.
“O să-l începem chiar acum”, i-a răspuns ea, după care l-a luat pe Brahma şi l-a tăiat în mii de bucăţele. A aşezat apoi câte o asemenea bucăţică din Brahma în trupul fiecarui om şi a spus: “Acum, jocul poate începe! Am să te fac să uiţi cine eşti, iar tu vei încerca să te redescoperi pe sine!” Şi astfel, Maya a creat Visul, iar Brahma continuă să încerce până astăzi să-şi amintească cine este. Brahma se află în interiorul vostru, iar Maya este cea care vă împiedică să vă aduceţi aminte acest lucru.
Când se trezeşte din Vis, omul redevine Brahma şi îşi dă seama că este divin. El se uită însă la ceilalţi, se recunoaşte în ei pe sine şi spune: “Bine, eu m-am trezit, dar ce se întâmplă cu ceilalţi?” Acum el cunoaşte trucul Mayei şi le poate spune adevărul celor din jur, în speranţa că şi aceştia se vor trezi. Doi oameni treji la o petrecere se pot distra mult mai bine decât unul singur. Dacă mai apare unul, este şi mai bine. Începeţi aşadar cu dumneavoastră. Ceilalţi vor începe apoi şi ei să se schimbe, până când toţi participanţii la petrecere se vor trezi.
pag.204.

Poonja

2010-10-10T19:01:00.000+03:00

Citat din “Doar rămâi tăcut” de H.W.L.POONJA

Prin inţelegere, acum puteam vedea că întrebarea “cine sunt eu?” trebuia să mi-o pun cu mulţi ani înainte. Avusesem o experienţă directă a Sinelui, pe când aveam opt ani, dar încercasem întreaga viaţă să o recapăt. Mama mea mă convinsese că devoţiunea faţă de Krishna mă va face să o recapăt şi, într-un fel sau altul, m-a condiţionat să îmi îndrept atenţia spre un Dumnezeu exterior care, spunea ea, îmi va putea readuce experienţa pe care o doream atât de mult. După o viaţă de căutări, după sute de întâlniri cu sadhu, swami şi tot felul de guru, nimeni nu îmi spusese acest adevăr atât de simplu, în felul în care a făcut-o Maharshi. Nici unul dintre ei nu a spus: “Dumnezeu este înauntrul tău. El nu este deloc diferit de tine. Tu eşti Dumnezeu. Întreabă-te cine eşti cu adevărat. Cine eşti tu? Şi atunci Îl vei experimenta în Inima ta ca fiind Sinele.” Dacă l-aş fi întâlnit pe Maharshi mai demult şi aş fi pus în practică învăţătura sa, probabil aş fi fost scutit şi nu aş mai fi irosit atât de mulţi ani în căutarea exterioară.
(Pag. 47, editura Herald, trad. Sorin V.)

Călătorie în India

2010-10-04T10:29:00.003+03:00

Abia acum, după aproape patru ani,la rugămintea unor prieteni, reuşesc postarea călătoriei în India. A început în 10 noiembrie 2006 şi s-a încheiat în 17 decembrie acelaşi an.

După ce Graţia lui Ramana Maharshi şi-a pus amprenta în viaţa mea făcându-mă să-mi reconsider statutul a ceea ce sunt, au dispărut grijile şi totodată dorinţele.
Prin urmare şi dorinţa de a vizita India a dispărut, la fel cum un copil nu mai plânge după mama sa, când ea a revenit lângă el.
Excursia de acum era împlinirea unei dorinţe mai vechi.
Multe obiective erau vizate (cam 30), cuprinzându-se într-un tur al nordului şi sudului Indiei. Relatări zilnice au fost făcute în blogul său de Costin.
Daniela şi cu mine ne-am alăturat grupului în partea sudică a turului.
Călătoria noastră a început într-un boeing spre Frankfurt, apoi spre Chennai.
Bilete, bagaje, avion, cazare, de toate s-a ocupat draga mea prietenă Daniela, care a mai fost in India şi ştie şi engleza. Engleza mea e furată şi e insuficientă, înţeleg binişor dar nu ştiu să mă exprim. Mi-am luat cu mine un dictionar de buzunar.
Am îndurat frigul din avion, iar la aterizare în Chennai ne-a întâmpinat o ploaie caldă cu aburi ca într-o saună. Era noaptea de10 noiembrie.
Ajati şi Ajata ne-au aşteptat şi ne-au condus cu ricsha, la hotel.
Hotelul era rezonabil, nu de lux, avea un pat de mijloc, o baie turceasca cu găleată şi cană.
Dimineaţa am schimbat banii (euro in rupii) şi am început cumpărăturile necesare călătoriei. Mi-am luat sandale comode pentru drumeţii. Magazine mari şi mici cu vânzători insistenţi te făceau să cumperi şi ce nu era necesar.
Primul contact cu India a fost destul de şocant: multă mizerie; străzi neasfaltate, fără trotuare; circulaţie pe partea stângă a străzii (maşinile au volanul pe dreapta); zgomot de claxoane pretutindeni; multa populaţie fără încălţări;măncarea se amestecă şi se măncă cu mâna direct de pe frunze de banane.
Ajati a închiriat un minibuz de 10 locuri şi am pornit călătoria în partea de sud a Indiei. Grupul era format din : Ajati şi Ajata organizatorii turului, Costin, Filomela şi sora ei Daia, Florentina (Padmini), Florentina (Jyoti),.Nitya, Daniela (Satya) , eu şi şoferul.
Primul drum a fost la Tiruvannamalai pentru a lăsa o parte din bagaje. Urma să luăm la noi doar strictul necesar.
Drumul mi s-a părut scurt, atentă fiind la tot ce apărea în cale : case, oameni, animale, vegetaţie.
Seara după cazare, am luat cina la “Usha”, un restaurant în stil occidental cu alimente mai puţin condimentate, “not spaisy”. Patronul era german căsătorit cu o indianca şi împreună aveau doi baieţi de 8-9 ani.
Aici am întalnit-o pe frumoasa românca Brighite şi fiul ei Leonard, care petrec anual câteva luni în Tiruvannamalai. Brighite a fost momentul de încântare al zilei.
Dimineaţa următoare cu toţii am vizitat Ramana Ashramam.
La poartă am lăsat încălţările dar şi zgomotul. Păşesc cu sfială să nu tulbur liniştea. Nu ştiu unde să mă uit. Îmi vine să plâng, nici nu speram vreodată să ajung aici. Cu tălpile goale pe pământul cărămiziu caut urma paşilor celui căruia i se spunea “Bhagavan”. Intru în sala mare de meditaţie şi liniştea mă pătrunde şi mă fâsticesc, nu ştiu ce să fac. Atât de mulţi oameni în sală şi totuşi atâta linişte. Unii meditează în poziţie de lotus lângă perete, alţii fac namascar cu corpul întins pe podeaua de marmură, alţii ocolesc templul din interiorul sălii. Aleg să înconjur templul. Observ o statuie a lui Ramana Maharshi între stâlpii templului. De fapt pe El îL înconjor, timp în care încerc o “conversaţie” cu El : . “Conversaţie” de la inimă la inimă...
Ies apoi în urma grupului să vizităm şi restul clădirilor. Ajungem la poarta ce duce la munte. Totul este tăcere şi nemişcare, sunt într-o altă lume, într-o altă dimensiune...Aici vreau să rămân, nu vreau să merg mai departe... Seara, de pe terasa hotelului am admirat muntele sfânt Arunachala. Era atât de aproape ! Mai jos de vârf un nor îl înconjoară ca un fular alb în jurul gâtului, făcând să pară că deasupra norului se afla o piramidă. O imagine splendidă ce a rămas fixată în memoria mea. Această vizită a fost scurtă, dar la întoarcerea din tur, vom sta la poalele Arunachalei două săptamâni.
Costin a hotărât să se întoarcă în România peste două zile.
Noi ne continuăm turul ca şi cum am face ocolul muntelui sfânt , dar de la distanţă mai mare de zeci şi sute de km.
Întâi o luăm spre sud-est la Chidambaram. Aici vizităm cel mai mare templu închinat lui Sri Shiva. Într-adevăr construcţia e imensă, dar mai mult m-a impresionat ceremonialul de puja oferit zeiţei Shri Parvati. Am nimerit în timpul acestei ceremonii, iar un tânăr brahmin s-a oferit să ne mijlocească să ajungem chiar în spaţiul unde se săvârşea puja, să putem vedea mai de aproape. Brahminii care oficiau ceremonia cântau mantre şi turnau peste statueta ce o reprezenta pe zeiţă în miniatură, lapte de nucă de cocos. Apoi o dădeau cu parfum, o omagiau făcând aarti cu foc, camfor şi o “îmbrăcau” cu un fel de armură din aur. Foarte multă lume era prezentă la această puja, unii ofereau ghirlande de flori şi bileţele cu rugaciuni celor care oficiau puja. La plecare, un elefant ne-a “binecuvântat” cu trompa pe cap, după ce puneam un bănuţ în trompă. Eu m-am simţit binecuvântată că am ieşit din templu, din amestecul de mirosuri de flori, camfor, urină şi excremente de la toate animalele care umblau neângrădite, peste tot.
Următoarea oprire la Tiruchirappalli. Aici vizităm un templu dedicat lui Sri Vishnu, un templu imens cu şapte ziduri concentrice şi porţi impunătoare. Ne-am urcat pe nişte acoperişuri să putem avea o imagine mai de ansamblu. Arăta ca o fortareată.
La Madurai petrecem momente de linişte pe treptele bazinului cu apă al templului Minakshi. Tânărul Venkataraman, viitorul Ramana Maharshi, frecventa acest templu înainte de a pleca la Tiruvannamalai.
Drumul nostru a ajuns la Rameshwaram, cea mai apropiată zonă de Sri Lanka. S-a făcut un scurt popas pe podul Adam’s Bridge de unde am admirat golful si calea ferată (cu un singur sens), paralelă cu şoseaua, dar mult mai jos decât soseaua. S-a facut baie in ocean. Pe ţărm erau multe colibe de pescari.
Până să ajungem la următorul popas Kanyakumari, am fost uimită de “pădurile” de eoliene ce se întindeau la stânga şi la dreapta drumului. Kanyakumari este cel mai sudic punct al Indiei, iar atracţia principală o constituie cele două insule pe care sunt construite un templu dedicat lui swami Vivekananda şi o imensă statuie de 40 m înalţime.
La insule se ajungea cu un fel de vaporaş special amenajat să poată transporta cam 40-60 persoane. Mereu se aştepta la rând pentru a urca pe vapor, din cauza miilor de pelerini. Valurile erau mari şi te stropeau oriunde te aflai. Pe vaporaş am avut bucuria să-l am pe banca din faţa mea pe copilul perfect. Era încadrat de doi tineri brahmini. Toţi trei erau raşi pe cap, aveau bustul descoperit, o sfoară în diagonală pe bust, iar la gât o aţă cu un medalion din lemn de santal, având sculptat un model stil “mandala”. Puştiul avea cam 5-6 ani, dar părea foarte matur. Chipul său răspândea calm, siguranţă,putere. Nu era agitat ca noi toţi, emoţionaţi şi speriaţi de valurile ce ne stropeau. Privirile noastre s-au întâlnit şi timpul a stat în loc. Nu a schiţat nici un zâmbet . Totul în jur a tăcut , eram ca într-un film fără sonor, unde doar privirile noastre erau prezente. După un timp a coborât ochii şi atunci am reuşit să-i văd şi pe insoţitorii lui dar şi pe el, în ansamblu. Însoţitorii, la fel ca noi toţi, priveau cu îngrijorare la valurile puternice, ce puteau răsturna vaporaşul, dar şi la posibilitatea de a se feri de stropii de apă ce ajungeau până la mijlocul ambarcaţiunii. Doar copilul era demn, fără teamă, deasupra acestei agitaţii. Nu se mai uita la mine, păstra privirea în jos. Voiam sa vadă şi alţii din grupul nostru acest copil deosebit, dar grupul era răsfirat, doar Ajata era mai aproape. Îi atrag atenţia şi-o întreb dacă ştie ce semnifică medalioanele de la gâtul celor trei brahmini. Se uită discret şi spune că trebuie să fie un semn distinctiv al ashramului lor. Nu cred că s-a uitat şi la chipurile lor. Mai târziu am aflat ca nu a băgat de seamă acest aspect. În timpul discuţiei mele cu Ajata, puştiul s-a uitat din nou la mine şi atunci am ştiut că scopul prezenţei mele în tur a fost realizat, şi asta o ştiam doar noi doi. Vaporul se opreşte şi trebuie să coborâm. Ne ridicăm în picioare şi ne înghesuim spre ieşire.Amarcaţiunea era plină full de pelerini. Puştiul urma să se ţină de cei doi tineri însoţitori dar, am fost mai iute de mană, profitând şi de agitaţia iscată şi de invalmaşeală, l-am luat eu de mână, să-l ajut la coborâre. Câţiva paşi naturali, fireşti, până a ridicat ochii şi a văzut pe cine ţinea de mână. A zâmbit şi a fost suficient. Copilul perfect, sau fără imperfecţiuni, este întâlnirea pentru care mă aflam în tur. Privire – atingere – tăcere. Suficient. Când am povestit mai târziu acest episod, toţi mă întrebau ce înseamnă un “copil perfect”, nu toţi sunt perfecţi facuţi de Dumnezeu ?! Ba da. Şi eu am doi băieţi, care pe vremea când aveau 5-6-7 ani, erau frumoşi, drăgălaşi, gingaşi.Eu îndrăgeam toţi copiii şi le vedeam frumuseţea, dar vedeam şi că unii erau mai frumoşi ca alţii. Unii erau mai ochioşi, mai cârni, mai grăsuţi, alţii mai slăbuţi, unii cu părul mai creţ, alţii cu părul mai rar, unii aveau dinţii mici mici, alţii aveau strungăreaţă, unii aveau urechile mai mari, unii aveau capul mai ţuguiat, alţii aveau fruntea mai lată , alţii fruntea mai bombată. Având copii la grădiniţă, la şcoală, nu poţi să nu faci deosebiri, şi să nu admiri perfecţiunea. Copilul acesta nu avea nimic dizarmonios, tocmai acest fapt m-a uimit. Şi-i căutam un defect, un cusur şi nu era... Cineva a subliniat “dar, totuşi era... negru”, ca şi cum aceasta era o imperfecţiune. Am amuţit. Da, era negru, dar un negru spre albastru, ca norii de ploaie.Iar aceasta nu e cusur, şi noi abia aşteptăm vara să ne bronzăm la mare.
După coborârea pe insulă nu l-am mai văzut şi nici pe însoţitori, au dispărut ca un fum.
Turul continuă pe partea de sud-vest a Indiei, vizitând temple, făcând baie în apa caldă a oceanului, apoi cu vaporaşul am călătorit 7 ore pe un canal navigabil, paralel cu oceanul, până am ajuns la complexul ashram al lui Amma. Amma este considerată ca fiind guru ce oferă îmbrăţişări, (în acel moment era plecată din tară), iar complexul de locuinte este format din cinci cladiri cu până la 11 etaje, al doilea ca mărime din India.
În calea noastră apar tot mai des lozinci care amintesc de comunism, afişe cu secera şi ciocanul, pictate chiar pe pereţii caselor. La Kochi rămânem două zile si vizităm templu-casă-muzeu al lui Sri Adishankaracharia, unde a copilarit; râul ce trece în apropiere şi un templu deosebit cu 7 etaje dedicat tot lui.
La templu-muzeu , după ce am făcut pradakshina în jurul templului interior, am asistat la o puja, iar la sfârşit am primit amrut şi prasad oferite la puja . După o altă baie în ocean am surprins un curcubeu minunat şi un apus de soare în ocean. La Constanţa prindem doar răsărit de soare în mare.
Părăsim plaja şi o luăm spre Munnar, urcând dealuri pline de plantaţii de ceai. Popas scurt în munţi, lângă o cascadă şi unde în sfârşit am văzut o mulţime de maimuţe. Peste tot plantaţii de ceai iar printre rânduri, culegatori de ceai, în special femei, cu o foarfecă mare de care era prinsă o pungă unde se adunau frunzele tăiate. Apoi punga era răsturnată în saci uriaşi, care erau purtaţi pe cap. Tot femeile lucrau şi la repararea drumurilor pe munte. Cu o săptămână în urmă fusese furtună puternică, urmată de inundaţii şi alunecări de pământ iar drumul spre Ooty fusese închis pentru reparaţii, astfel am avut ocazia să văd femeile cărând, pământul ce bloca drumul, cu galeţi şi lighene puse pe cap. Drumul prin munţi este înspăimântător, curbele sunt incredibil de strânse, stil agrafă, şi pentru a evita orice eveniment neplăcut, toţi şoferii claxonează înainte de a începe curba, spre a anunţa pe eventualii şoferi din sens opus, să aştepte până se termină manevra. Curba nu poate fi luată de două maşini odată pe cele două sensuri. Chiar la trecerea unui autocar, microbuzul nostru a fost nevoit să dea cu spatele înapoi. Şi asta n-ar fi atât de grav, mai rău era că aceste curbe strânse erau şi înclinate aproape de verticală. Incredibil. Numai în India se poate aşa ceva, la noi n-ar fi posibil din cauza frigului şi a poleiului de pe sosea. Cu toate aceste condiţii de circulaţie nu am văzut nici un accident, dar nici a doua oară nu mai trec pe-acolo. Staţiunile montane sunt frumoase, dar plouă şi e frig, aşa că toţi am fost bucuroşi să scurtăm perioada de stat la munte.
Drumul plin de curbe periculoase, 27 la numar, pana la Mysore, m-a făcut să capăt încredere în maşinile indiene şi în şoferii indieni.
Mysore, oraşul mătăsurilor, m-a încântat prin comerţul special, deosebit (diferit de tot ce ştiam) şi de calitate ireproşabilă ; prin grădinile şi parcurile cu fântâni arteziene , unde apa se ridică şi coboară în ritm de muzică şi culoare; palatul maharajahului; templu- muzeu –sala de concerte şi ashram al unui muzician swamiji Ganapati Satchitananda.
De aici pana la Bangalore m-am relaxat pe minunata autostradă cu două benzi. Şi la Bangalore am vizitat un ashram mare şi frumos îngrijit al lui Sri Sri Ravishankar, care a binevoit să apară şi să răspundă întrebărilor puse în sala cu o mie de petale de lotus. Tot aici, în curtea ashramului am văzut de aproape, doi elefanţi dresaţi. Seara ne-am bucurat de un spectacol de muzică şi dans clasic, într-o sală din Bangalore. Mişcările dansatoarei mă duceau cu gândul la cât de minunat a creat Dumnezeu corpul uman. De la spectacol ne-am întors cu ricşa la hotel şi pe o porţiune de drum , ricşa s-a luat la întrecere cu un autoturism de lux.
Drumul de la Bangalore spre Puttaparthi era recent construit şi încă se vedea pe marginea drumului, cum a fost necesar să taie pereţi din case spre a lărgi şoseaua, iar porţiunea de casă tăiată era încă locuită. Febra a pus stăpânire pe mine încât am fost mulţumită să rămân în camera de hotel, în timp ce grupul vizita ashramul lui Sai Baba. Aici în cameră, am avut trei încercări involuntare de decorporare, din care două reuşite, cu siguranţă din cauza febrei. Dimineaţa m-am simţit mai bine şi am colindat prin oraş. Locul e foarte frumos, îngrijit şi peste tot sunt postere cu Sai Baba.
Pornim mai departe spre Tirupati - Tirumala unde ne cazăm la cel mai luxos hotel, de pe perioda turului.
Din nou serpentine strânse ca să ajungem la templul lui Sri Venkateshwara, unde stăm la cozi nesfârşite, pentru a pune o singură dorinţă (spre a fi îndeplinită), în faţa statuiei ce-l reprezintă. Pelerinii stăteau pe trei şiruri, bine delimitate, în funcţie de taxa ce era platită de fiecare. Şirurile se mişcau greoi, dar din când în când se striga:”GOVINDA !” , şi strigătul se ducea din gură în gură ca un ecou. Printre atâţi pelerini am văzut şi multe femei ne-indience, care purtau sariu dar, erau şi rase pe cap, semn de abandon total.
Seara am ajuns la muntele drag Arunachala, lângă care voi petrece două săptămâni. Oraşul se pregătea de festivalul Kartikay Deepam, nouă zile de sărbătoare importantă pentru indieni. Festvalul începea în faţa porţii de est a templului din Tiruvannamalai,cu împodobirea unui car alegoric înalt cam de 10-13 metri, cu roţi imense de lemn, trase de două şiruri de lanţuri metalice foarte groase şi grele. În interiorul carului, se oficia puja de către brahmini. De roţile carului se spărgeau nuci de cocos. Oamenii umpleau zona. Pe lângă localnici, care participau cu toţii, erau mii de pelerini veniţi special pentru această sărbătoare, din toate colţurile lumii. Ajati aranjase să putem vedea totul de pe o terasă, chiar de lângă carul împodobit. La cele două lanţuri se înghesuiau femei (în stânga) şi bărbaţi (în dreapta) să tragă, de parcă de asta depindea fericirea lor. Între cele două lanţuri încercau să facă ordine oameni în uniformă. După ce au venit şi VIP-urile, a dat bice din car un vizitiu şi carul s-a mişcat în ritm de tobe şi fanfară. Veselia era la ea acasă, atmosfera însăşi era încărcată de bucurie. Carul, tras de femei şi bărbaţi, urma să înconjoare templul, până târziu în noapte iar apoi, tot poporul , în picioarele goale făceau înconjorul muntelui sfânt Arunachala, cale de 14-15 km. Străzile erau pline de pelerini făcând pradakshina. Râuri de oameni. Maşinilor le era interzisă intrarea în oraş.
În curtea ashramului, devoţii lui Ramana Maharshi, intonau cele 108 imnuri închinate colinei Arunachala. Orientaţi cu faţa către munte şi privind focul aprins pe vârful muntelui, cântam cu toţii, simţind cum întreaga natură participa alături de noi. Un exemplu era chiar păunii care soseau de peste tot şi se alătura devoţilor, iar când se termina cântecul zburau care încotro de nu mai vedeai nici unul. Cântecul a fost copleşitor pentru mine, nu ştiam versurile, fredonam doar refrenul : Arunachala Shiva, Arunachala Shiva, Arunachala Shiva, Arunachala. Lacrimile îmi curgeau continu. Melodia era asemănătoare cu o doină legănată,de pe la noi. Unii cântau de pe carţi, alţii ştiau pe dinafară, dar fară dirijor, cântau la unison, într-un ritm calm şi încetişor. Părea că fiecare cânta pentru el, uşor, ca o rugă intimă, o relaţie doar între el şi flacăra ce straălucea în vârful muntelui. Seară de seară ne adunam în curtea ashramului pentru intonarea imnului dar şi pentru starea de beatitudine la care nu mai voiam să renunţăm.
Pe timpul zilei era plăcut să contemplu muntele de pe terasa hotelului unde eram cazaţi. Am urcat şi până la peştera Virupaksha şi la Skandashramam, dar mai sus nu am îndraznit. Coborând de la peşteraă , s-a petrecut o minune cu engleza mea, îmi venea să vorbesc numai în engleză. Şi Daniela s-a mirat că pronunţam corect, ştiind că n-am făcut engleza la scoală.
Am avut o reţinere să urc pe munte mai sus, de parcă n-aş mai fi vrut apoi, să cobor vreodată. Zilele trec, fiecare cu un farmec aparte. Au fost zile când am rămas fără bani şi mâncam biscuiţi şi apa. Am descoperit nişte biscuiţi ieftini şi buni, care semănau la formă şi gust cu pasca vecinilor mei evrei, din copilărie. Am redescoperit farmecul copilăriei.
Apoi , în diverse zile, ne întâlneam cu diverşi “guru”, la întâlniri zise ”satsang”. Cu fiecare am avut câte o experienţă drăguţă. Păstrez în cutia amintirilor plăcute pe Verner, Trisha, Rob, Jo-Ane, Siva-Shakti, swami Shantananda. Trebuie să recunosc că în acea perioadă mi s-au accentuat capacitaţile “paranormale”,( şi nu numai mie), mai ales cele telepatice, dar şi cele de introspecţie, care de regulă fugeau de mine. Mi se întâmpla foarte des să citesc gândul omului, aşa încat exprimarea verbală să fie de prisos. Un exemplu este prietenia cu Anna, o italiancă venită singură la ashram, cu care mă înţelegeam fără cuvinte.
Urcând pentru a doua oară la Skandashramam şi Virupaksha, am lungit drumul, ştiind că ne luam rămas bun de la aceste locuri. Priveam mai atent plantele, pietrele, am poposit, am meditat, nu ne dădeam duse, nici eu şi nici Daniela. Mergeam pe acelaşi drum pe care mersese şi Ramana Maharshi. Pe cărare ne întâlnim cu un sadhu care se odihnea la umbră, pe o piatră . Ne oprim şi noi la umbră şi intrăm în vorbă cu el. Când îl privim mai atent, observăm că semăna izbitor cu Ramana Maharshi. Uimite de asemănare îi spunem, dar el zâmbitor, arătând spre cer, spune că doar graţia divină este responsabilă de acest lucru. Ne-am desparţit de acest sadhu, dar parcă-l regăsisem pe Cel ce a renunţat la formă, în acea formă atât de asemănătoare Lui. Încă o dovadă că iluzia îţi împlineşte dorinţele.
Ultima seară camera noastră a fost inundată, punându-ne serios la treabă să adunăm apa şi să uscăm bagajele, căci a doua zi urma să plecăm din Tiruvannamalai. Muncă grea, dar se rezolvă. Peste zi, bagajele se usucă, iar noi facem o plimbare la un ashram în cealaltă parte a muntelui, unde luăm parte la un satsang, al unui swami foarte vesel şi vorbăreţ. Vorbea despre libertatea de a alege; “alegi să ai orice meserie, mâncare, iubită, dar Sinele nu e pe bază de alegere :EŞTI “. Soseşte şi ora plecării, dar am emoţii mai mari ca la sosire. Din grupul nostru mai rămân trei doamne şi Ajati. Plecăm cu un taxi pană la Chennai de unde luăm avionul spre Frankfurt, apoi spre Bucureşti.
India rămâne în urmă, dar în acelaşi timp mereu prezentă în inima mea.

Poezia DECEMBRIE

2009-12-21T21:20:00.002+02:00

DECEMBRIE

Privesc întinsa mare liniştită,
Şi-L văd pe Brahman ca o gigantică oglindă.
Mă uit la valuri ce se sparg la mal,
Şi-L văd pe Brahman în fiecare val.

Privesc ţărâna, drag pământ,
Şi-L văd pe Brahman germinând.
Mă uit la soare, foc dogorâtor,
Şi-L văd pe Brahman ca far, de viaţă veghetor.

Privesc la cerul incărcat de stele,
Şi-L văd pe Brahman în distanţa dintre ele.
Mă uit la vântul ce adie de zor,
Şi-L văd pe Brahman fără de un cuibuşor.

Privesc copacii ce înfloresc iar,
Şi-L văd pe Brahman dând rod peste an.
Mă uit la florile ce se deschid în zori,
Şi-L văd pe Brahman în parfumul lor.

Privesc înţelepîii de seamă ai omenirii,
Şi-L văd pe Brahman în cutele gândirii.
Mă uit la îngeri, zei şi lumea lor ascunsă,
Şi-L “văd” pe Brahman şi-n lumea nevăzută.

Privesc decembrie ce vine cu Iisus şi Maharshi,
Şi-L văd pe Brahman cum I-a chip fericit.
Mă uit la cei ce le sărbătoresc venirea,
Şi-L văd pe Brahman, KARMA venerând.

Privesc biserici, culte, religiile rebele,
Şi-L văd pe Brahman descătuşat de ele.
Mă uit şi la femeie, cu cât greu ea străbate,
Şi-L văd pe Brahman zâmbind, deci “se poate”.

Privesc la sărăcia cu griji şi cu nevoi,
Şi nu-L văd pe Brahman. Aici suntem doar noi.
Mă uit la ego-ul ce ne ţine în uitare,
Şi-L văd pe Brahman zâmbind tot mai tare.

Privesc pe Shri Mataji dând semnul de trezire,
Şi-L văd pe Brahman senin cum se destinde.
Mă uit la epoci ca înşirate pe aţă,
Şi-L văd pe Brahman cu un şirag în braţe.

Mă uit şi în oglindă şi-mi vine ca să spun:
O Brahman, eşti Tu, sau un nebun?!
21 Decembrie 2009

Lupta cu mentalul

2009-03-16T10:37:00.006+02:00

In munca noastra spirituala, prin studiul scripturilor, rugaciuni, pelerinaje, meditatii, reflectii, analize, contemplari si altele, se intampla din cand in cand sa primim niste revelatii, fleshuri, strafulgerari care prin semnificatia lor (diferita de la caz la caz), ne impulsioneaza si ne face sa perseveram pe cale.
Daca timp mai indelungat nu obtinem un succes cat de mic, entuziasmul scade si foarte usor ne lamentam si chiar renuntam sa mai urmam o disciplina spirituala.
De fapt asta e tactica mintii, strategia de a te tine ocupat cu orice altceva, decat de a urma o practica spirituala.
Intr-o activitate spirituala mintea se simte incoltita, incarcerata, bagata la colt, sub lupa, lucru care o inspaimanta ca si cum si-ar vedea sfarsitul.
Mintea nu se vrea vazuta, analizata, pusa cu "cartile pe fata". Fuge mancand pamantul de asa situatii. Si este destul de sireata sa pacaleasca pe oricine. Este ca un "geaman", semn de aer, duplicitar: te lasa sa crezi ca e aici pe masa de operatie, sub ochii tai, dar dublura ei te cheama la telefon si-ti sopteste ingrijorator ca esti foarte palid, foarte bolnav, conform cu analiza sangelui recent facuta se pare ca nu prea mai ai sanse; urgent trebuie sa te odihnesti, sa stai la pat, sa iei medicamente, eventual sa mergi la munte cateva zile, caci s-ar putea sa-ti revii totusi. E foarte grijulie cu starea sanatatii tale. Asta e strategia mintii: duplicitara.Te lasi pagubas sa o mai analizezi, sa o pui sub lupa.
Daca totusi nu renunti, cu riscul sa-ti periclitezi sanatatea, si continui sa pui sub observare mintea, se intampla ca cedeaza.
In aceste momente strafulgerarile, revelatiile sunt mai luminoase, cu o semnificatie si o profunzime greu de egalat.
Intri intr-o stare de bucurie si simti cum sufletul canta o muzica necreata pana atunci.
Ei, dar mintea?! Mintea isi aduna fortele, isi colecteaza de prin zonele trecutului forte nebanuite, uitate, si triumfatoare ciocane la geam: "cioc, cioc! nu stii ca aceste aparitii sunt noi, si ca tot ce apare are si sfarsit si dispare, deci nu sunt reale?!"
Si uite cum te-a dezumflat, ai cazut din bucuria revelatiei in starea de dinainte, cand mintea e iar stapana si preia conducerea.
Doar pentru o alta perioada de timp, pentruca si tu nu te lasi si-i spui mintii: "mai mental dragut, dar si tu apari si dispari, si tu ai inceput si sfarsit, ca urmare si tu nu esti reala".
Atunci bagata la inghesuiala mintea tace.
Dar revine repede pe pozitii: "oricum nu poti face nimic fara mine!".
Recunosc, asa e, dar ramai totusi doar un instrument. Un instrument necesar, dar doar un INSTRUMENT.
Si ca pe orice instrument va trebui sa fiu atent cum te folosesc, nu cumva sa ma lovesc ca de un ciocan sau o pusca, sau mai rau sa ma identific cu instrumentul.
Din cand in cand, daca nu mereu, trebuie sa fiu vigilent si sa curat instrumentul (mentalul) de mizerie.
Sa-l spal cu apa PREZENT-ului Aici si Acum; sa indepartez praful TRECUT-ului; lipiciul IDENTIFICARI-lor false; straturile groase de CONDITIONARI; nesfarsitele DORINTE; amuzantelor BARFE si "dreptelor" JUDECATI.
In schimb voi lustrui DISCERNAMANTUL, voi ingriji PRIETENIA si IUBIREA fata de mine, apoi fata de APROAPELE; voi permite COMPASIUNII sa se exprime constientizand pe deplin ca-L manifest pe CEL CE ESTE.
The new Mowgli.

Gramada cu bobi

2009-02-25T09:01:00.008+02:00

Cautand prin “gramada” de blog-uri, ce se improspateaza in fiecare minut, am dat peste Gramada cu bobi. Si asa, cum ne-am obisnuit sa fim inselati de aparente, am testat si de data asta nu numai ambalajul, dar si continutul. Am constatat pacaleala: gramada cu bobi nu era cu bobi.Gramada era cu perle. Adevarate perle, fabricate indelung, intr-o inima de copil. Acum gramada se revarsa, oferindu-ne si noua din belsugul ei.
Ca dintr-un izvor: sa se adape cine-i insetat. Eu nu am stiut ca sunt insetata, dar citind blogul i-am descoperit savoarea. Am luat fiecare articol postat pe blog, l-am trecut prin inima mea, si am construit apoi un puzzle. Un puzzle care te invita la reflectie, la meditatie. Un puzzle ce-l voi completa cu fiecare noua ocazie.
Acest puzzle are parfum de toamna si e strabatut de o adiere de vant ce sustine in echilibru fragila balerina. Balerina care peste timp devine creatoare de perle.
In ce foc al inimii, in ce taina au stat ascunse perlele, pentruca acum, la vedere fiind, sa te provoace la adanci reflectii?
Spui simplu “vecinul nu sunt eu”. Dar cand vecinul e Adevarul, realizezi brutalitatea situatiei: eu nu sunt Adevarul, eu sunt vecinul... aaa...
Oare nu e prea tarziu sa doresc sa fiu una cu Adevarul?!
Mai vreau sa raman vecin cu el?!
Asa incep indelungi introspectii...
Salut creatoarea de perle.

Un dialog obisnuit

2009-02-24T08:17:00.002+02:00

Extras din “Inteleptul de la Arunachala” vol.2
.
Discipolul: Trebuie citita Bhagavad-Gita din cand in cand?
Maharshi: Oricand.
D: Putem citi Biblia?
M: Biblia si Gita nu sunt diferite una de alta.
D: Dar Biblia spune ca omul este pacatos prin nastere.
M: Pacatul consta in faptul de a te simti om. Sentimentul de a fi om nu exista in timpul somnului profund.Gandul ca detii un corp este cel care face sa se nasca ideea de pacat.
Oricine dintre noi nu vede decat Sinele. Chiar formele divine nu sunt decat valuri pe oceanul Realitatii, sau ca imaginile de film pe un ecran.
D: Biblia afirma ca omul poate sa-si piarda sufletul.
M: Gandul “eu” este eul si el este cel care se pierde. Adevaratul “Eu” este: “Eu sunt cel ce sunt”.
D: Se pare ca la ashramul de la Pondichery au existat divergente intre invatatura lui Sri Aurobindo si cea a “Mamei”.
M: Incepe prin a te supune Sinelui si dupa aceea ocupa-te de a armoniza spiritele altora.
D: Ce este renuntarea?
M: Abandonarea eului.
D: Nu este oare abandonarea posesiunilor materiale?
M: Este si abandonarea celui care le poseda.
D: Lumea se va schimba si oamenii se vor debarasa de bunurile lor in favoarea celorlanti.
M: Debaraseaza-te mai intai de tine insuti, dupa care vei putea sa te gandesti la ceilalti...
Metodele spirituale apar mai mult sau mai putin usoare potrivit naturii oamenilor si disciplinelor spirituale pe care ei le-au practicat pana atunci.
D: Dar nu se poate obtine realizarea instantaneu?
M: Realizarea nu este ceva nou. Ea este eterna. Nu poate fi deci vorba de realizare progresiva sau instantanee.
D: Exista reincarnare?
M: Reincarnare nu exista decat daca tu esti acum incarnat. Dar de fapt tu nici nu esti nascut...
Eul este cauza tuturor relelor. Abandoneaza eul si nu vor mai exista rele.
D: Daca toata lumea renunta la eu, nu va mai exista, practic nimeni. Cine va ara? Cine va secera?
M: Fa mai intai aceasta si vei vedea dupa aceea. Folosul pe care il aduce Realizarea este superior tuturor foloaselor pe care le pot aduce gandirea, cuvintele, actiunile, etc. Daca vei ajunge sa intelegi propria ta realitate, aceea a rishilor si a Maestrilor iti va aparea cu claritate. Nu exista decat un singur Maestru, Sinele.
D: De ce Maestrii insista asupra tacerii si a receptivitatii?
M: Ce este tacerea, daca nu elocventa eterna?
D: In ce consta atitudinea receptiva a mentalului?
M: In a nu fi distras in mod mental
Pag 151-153.

Disputa dintre Eu-l meu si Eu-l simplu.

2009-02-23T14:35:00.004+02:00

Sa vedem ce nebunie mai e si asta.
Care dintre cei doi Eu este adevarat si care este fals.
De cum ma scol dimineata apare Eu-l obisnuit, vechi camarad cu care sunt toata ziulica.
Si parca ma aud spunand: acum trebuie sa ma spal, sa ma imbrac,sa-mi fac o cafea si ce-o mai fi.Trag concluzia ca este vorba de Eu-l meu. Al Meu. Daca este al meu inseamna ca nu sunt Eu. Nu-i tot una Eu cu al Meu. Dar cand sunt Eu? Poate cand mananc spun “Eu mananc”, dar cu siguranta corpul meu mananca si nu eu. Pe scurt, tot ce fac face corpul meu, tot ce gandesc gandeste mintea mea. Dar si corpul si mintea sunt ale mele, nu sunt Eu.
Dar in faza cu meditatia cum e?! Cand meditez, cine mediteaza? Corpul meu sta in pozitie de repaos,iar mintea mea incearca sa se linisteasca.S-ar parea ca eu sunt cel care dirijeaza ce sa faca corpul meu si mintea mea.Ca si cum acest Eu simplu care stapaneste corpul si mintea este cel adevarat. Corpul si mintea se conformeaza sugestiilor date de acest eu, pentru meditatie, si ca o concluzie se instaureaza linistea si pacea.
Parca aud o voce: “vezi, acesta esti tu, cel care stapaneste si corpul si mintea; acum nu trebuie decat sa te stabilizezi in aceasta stare de Stapan al corpului si mentalului.”
E simplu, zic eu. O sa-mi ia ceva vreme pana sa stapanesc si mintea si corpul, dar timp am berechet, nu ma grabesc, doar sunt stapanul. Mintea vreau s-o fac sa gandeasca numai pozitiv, iar corpul vreau sa-l invat sa se miste usor, ca in zbor, si sa nu manance deloc.
Dar apare o intrebare: cine mi-a sugerat ideea ca eu sunt stapanul? A reiesit de la sine ca o concluzie?! Sau mi-a fost sugerata tot de minte?! Deja am stabilit ca mentalul e al meu, nu invers. Mai mult, mentalul are momentele lui cand dispare iar eu nu. Eu continui sa exist chiar si fara mental.
Cum ramane cu Eu cel din visele de fiecare noapte? Si in vis am un corp si un mental, care deasemenea sunt ale mele. Ale mele. Dar Eu? Unde este Eu? Acel Eu simplu fara al meu.
Mai apare faza in care eu fac calatorii extracorporale. Adica imi las corpul intr-un loc iar eu ma deplasez fara corp. Seamana foarte mult cu visele, si aici am un corp si un mental care la fel sunt ale mele, nu sunt Eu.
Calatoriile la fel ca visele si ca starea de veghe sunt vremelnice, trecatoare, le poti monitoriza. Eu le monitorizez. Eu sunt chiar si cand ele nu sunt. Existenta mea este continua; stiu asta; sunt asta.

Ekchart Tolle

2009-02-19T20:42:00.010+02:00

Un "invatator" occidental al invataturii orientale,Ekchart Tolle, expune intr-un alt mod invatatura lui Ramana Maharshi: eliberarea de falsa cunoastere, falsa identificare cu corpul/minte.
Face acest lucru minunat si cu ocazia interviului la Oprah:

nr.1: http://www.viddler.com/explore/FreeYourMind/videos/13/

nr.2:http://fymaaa.blogspot.com/2009/03/eckhart-tolle-invitat-la-oprah-winfrey.html;

nr.3: http://video.google.com/videoplay?docid=-8789768587159879372

si a conferintelor in diverse locuri:
Conferinta 1 si 2 Dependenta de suferinta:

http://video.google.co.uk/videoplay?docid=3318706451536274428&hl=en

http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-8361418375735578062&hl=en

Ekchart Tolle la Findhorn part 1:
http://video.google.com/videoplay?docid=5857536286040180959&ei=geLYSfS_E4bN-QavrfzmDQ&q=eckhart+tolle+findhorn

part 2:
http://video.google.com/videoplay?docid=-7827751287619768799&hl=ro
Interviu luat de pe:
http://eusuntcelcesunt.blogspot.com/2009/02/httpwww.html
in continuare sunt prezentate 6 conferinte din 2002 la Rishikesh, India.

IN AFARA GRADINII LINISTII TALE

2008-12-29T16:16:00.006+02:00

IN AFARA GRADINII LINISTII TALE

Parca pe nedrept sunt asa putini prieteni/ajutatori amintiti in paragraful anterior. Cu siguranta nu sunt doar ei (ca persoane sau ca invatatura). Dar cum as putea pune toate numele? Si in ce ordine? Iar cei care atunci-candva nu pareau a fi prieteni, tot ajutoare mi-au fost intr-un final. Sau cum as putea spune ca cimitirul, sau anotimpurile, ori ziua si noapte, sau mass-media nu-mi sunt prieteni, ajutatori cand de fapt imi sunt. Dar facand o selectie a prioritatilor, mentalul meu a ales pe cei carora le simte mai puternic prezenta. Acestor “persoane” le simt prezenta, amprenta, vibratia atunci cand pasesc in “Gradina Linistii Tale”. Ei m-au ajutat continu si concomitent, doar eu sunt cea care i-am perceput si le-am receptionat mesajul ca fiind distinct si evolutiv.

MAMA
In afara gradinii linistii Tale am fost mereu ocrotita de iubirea grijulie a mamei. Mama m-a impresionat prin puterea ei de a munci si de a se darui binelui copiilor ; o daruire cum la alte mame nu am intalnit (nici chiar la mine), nimic pentru ea, totul pentru copii. Tin minte, in curtea casei se adunau copii din toata mahalaua. Mereu imi povestea despre cat de greu a trait la parintii ei, ea fiind a treia din cei paisprezece copii.
Tot aici trebuie sa amintesc si de sora mea Mariana, ale carei haine le imbracam (chiar daca ea era cu sase ani mai mare), si de cei trei frati ai mei, care m-au ajutat sa experimentez tot ce se poate experimenta in cadrul unei familii mai mult sau mai putin unite, din care lipsea tatal inca de cand aveam varsta de un an si jumatate.
In bratele mamei intotdeauna gaseam linistea. Acum i-a scazut doar puterea.

SOTUL
Nu este deloc usor sa traiesti cu un mental convins ca e dominat de conditionarile si atasamentele sotului, de parca eu n-as fi avut conditionari si atasamente.
Meritul sotului este ca pe langa ca-mi risipea agitatia cotidiana imi trezea sufletul la veselie. Cu el treceam de la plans la ras. Avea si are inca, o paleta larga de o mie de chipuri, asemanator baronului Muhaussen cel plin de fantezie. Nu am cum sa fiu trista in prezenta lui.
L-am surprins pe cand nota un gand intr-un caiet:
"Pana nu vei fi umil precum piatra,
Ascultator precum apa
care condusa de maluri isi afla
linistea in limpezimea lacurilor,
Pana nu vei arde ca focul cel aprig
de dragoste fata de Dumnezeu,
Si nu vei fi martor adevarat
precum aerul,
nu vei cunoaste adevarata fericire."

COPII
Copii mi-au provocat inteligenta si mi-au pus la incercare intelepciunea. Langa ei am cunoscut ce inseamna inocenta si intelepciunea copilului, dar si responsabilitatea de a fi mama.

SHRI MATAJI
Standardele morale adevarate le-am cunoscut prin viziunea lui Shri Mataji, care a deschis o noua etapa in viata mea. Am inceput o perioada de studiu si meditatii, reflectii si contemplari ale aspectelor vietii mai putin aparente ca pana atunci. Cu fiecare zi aderam mai mult la viziunea lui Shri Mataji. Viziune care prezenta o lume in care sa traim ca niste sfinti constienti de adevarata noastra valoare, valoare ce nu poate fi cunoscuta pana nu suntem conectati la Sursa. Astfel a fondat un nou stil de viata numit “sahaja yoga” unde tehnica de baza este lucrul subtil cu energia sacra Kundalini ce lucreaza ca o mama interioara grijulie. La mine trezirea energiei a avut efect exploziv la nivelul abdomenului, unde a trebuit sa dinamiteze “betonul” format de blocajele acumulate. Am pretuit adevarul spus de la inceput:”voi nu sunteti acest corp, nu sunteti aceste ganduri, voi sunteti Sinele”, ceea ce pe intelesul meu suna: “sunteti una cu Sursa”. Si rezonam cu aceasta chiar daca nu pricepeam foarte clar atunci. Tot Shri Mataji m-a ajutat sa ma deschid catre domnul Iisus Cristos si catre studiul scripturilor tuturor religiilor, aratand ca religiile sunt ramuri diferite ale aceluiasi copac.

IISUS CRISTOS
Acum serbam Nasterea pruncului Iisus, dar pentru mine, mai important mi se pare mesajul care s-a pastrat peste veacuri. Mesajul capata noi intelesuri cu cat maditam mai mult asupra lui. Cea mai recenta semnificatie cu inteles deplin pentru mine, este: “ Eu si Tatal Una suntem”.

SHANKARACHARYA
M-a inspirat foarte tare prin cele “Sase strofe despre eliberare” si “Meditatie superioara”.

SASE STROFE DESPRE ELIBERARE
De Adi Shankaracharia

Om. Eu nu sunt nici mintea,
Nici intelectul, egoul sau atentia,
Nu sunt nici auzul, nici gustul,
Nici mirosul sau vazul,
Nu sunt nici eterul, nici aerul,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu sunt nici prana,
Nici cele cinci sufluri vitale,
Nu sunt nici cele sapte elemente ale corpului,
Si nici cele cinci invelisuri,
Nu sunt nici mainile, nici picioarele, nici organul vorbirii,
Nici un alt organ de actiune,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc frica, aviditatea sau iluzia,
Nici repulsia si nici atractia,
Nu cunosc mandria si ego-ul,
Dharma sau Eliberarea,
Nici dorinta mintii,
Nici obiectul placerii,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc placerea si nici durerea,
Virtutea sau viciul,
Nu cunosc mantre, nici locuri sfinte,
Vedele sau sacrificiul,
Nu sunt nici cel ce mananca,
Nici hrana, nici actul de a manca,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc moartea, nici frica,
Nici diferentele de casta,
Nu am nici Tata, nici Mama,
Eu nici macar nu m-am nascut,
N-am nici prieten, nici tovaras,
Nici discipol, nici Guru,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Sunt fara forma si de neanchipuit,
Caci Eu sunt Atotpatrunzator,
Si exist pretutindeni,
Si totusi Eu sunt dincolo de simturi,
Eu nu sunt salvarea,
Si nici ceea ce poate fi cunoscut.
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

MEDITATIE SUPERIOARA
De Adi Shankaracharia

 Nu sunt atributele cu care lumea ma numeste: numele meu, corpul meu si gandurile mele, caci in curand ele vor avea un sfarsit.
 Eu sunt vesnic.
 Eu sunt acela care stapaneste aceste invelisuri.
 Eu sunt deasupra si dincolo de ele.
 Eul meu individual veritabil incepe acolo unde inceteaza activitatea mentalului.
 Cine sunt eu?
 Acum fac liniste in spiritual meu.
 Nu am nici o dorinta de a gandi.
 Acum cerul constiintei mele este gol, lipsit de orice gand.
 Acum sunt liber, sunt dincolo de tot, deasupra a tot ce exista.
 Am iesit din corpurile mele si am trecut dincolo de planeta mea.
 Ele nu mai au nici o existenta, deoarece nu erau decat un vis pe care-l faurise spiritul meu.
 Acum m-am trezit din acest vis.
 Imprejurul meu nu ramane decat spirit infinit.
 Sunt asemanator acestui spatiu fara sfarsit.
 In momentul acesta nimic nu ma poate atinge.
 Nu am nici forma, nici nume.
 Am uitat visul meu pamantesc.
 Sunt viata infinita care impregneaza totul.
 Eu sunt – Eu sunt TOTUL.

GANDHI
M-a impresionat prin vointa lui aplicata in actiuni non-violente, incusiv folosind postul total si tacerea ca pe o arma in incetarea disputelor dintre hindusi si musulmani.

DAKSHINAMURTI
Fiind guru si-a impartasit invatatura prin tacere, facand sa dispara indoieleile discipolilor. Adevarul l-a expus prin tacere. Tacerea lui valora cat un discurs. Tacerea e atat de puternica!

ANGELA VASIU
Eram prietena ei. Chiar si cand vorbea transmitea o muzica fara cuvinte, o muzica murmurata, venita din interor si umplea tot spatiul din jurul ei. Prin ea am cunoscut modestia fara machiaj, adevarata, direct de la sursa.

BUDHA
De la el am invatat calea de mijloc,asupra careia puteam sa-mi mentin mai des atentia.

KABIR
El m-a fermecat cu versuri deosebit de frumoase.

XVII
Cugetand, spune Kabir : “Daca-ti topesti viata in Oceanul Vietii, iti vei afla viata in Tara Suprema a Fericirii.”
Ce frenezie ecstatica se afla in fiecare ceas ! Iar indragostitul stoarce si soarbe esenta orelor : vietuieste in viata lui Brahma.
Spun adevarul, fiindca am acceptat adevarul in viata; acum sunt legat de adevar, am dat la o parte orice poleiala.

Kabir spune: “Astfel indragostitul este liberat de frica; astfel toate greselile vietii si mortii l-au parasit.”
Acolo cerul e plin de muzica;
Acolo ploua cu nectar;
Acolo rasuna strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainica splendoare e acolo, in caminul cerului !
Acolo nu se pomeneste de rasaritul si asfintitul soarelui;
In oceanul manifestarii, care e lumina iubirii, ziua si noapte sunt tot una.
Fericire pururi, nici durere, nici lupta !
Acolo am vazut fericirea plina ochi, desavarsirea fericirii:
Nu-I loc de greseala acolo.

Kabir spune : “Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una !”
Am cunoscut in trupul meu jocul universului;
am scapat de eroarea acestei lumi.
Interiorul si exteriorul au devenit precum un cer,
infinitul si finitul sunt unul, ma imbat cu privelistea acestui Tot !
Aceasta Lumina a Ta implineste universal; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoasterii.
Kabir spune: “Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vietii cu moartea nu mai e simtit.”

LXV
O; FRATE ! Cand eu am uitat, adevaratul meu Guru mi-a aratat Calea.
Atunci am parasit toate riturile si ceremoniile, nu m-am mai imbaiat in apa sfintita.
Atunci am invatat ca singur eu eram nebun, si toata lumea in afara de mine era sanatoasa;
iar eu tulburasem omenirea aceasta inteleapta.
Din clipa aceea n-am mai stiut cum sa ma tavalesc in praf facand ascultare :
Nu bat clopotele de la templu,
Nu pun idolul pe tronul sau,
Nu aduc jertfa de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifica trupul sunt pe placul Domnului.
Cand iti lepezi vesmintele si-ti ucizi simturile, nu-i faci placere Domnului.
Omul care e bun, care practica dreptatea, care ramane neclintit in mijlocul treburilor lumii, care priveste toate fapturile pamantului ca si cum ar fi el insusi,
Acela atinge Fiinta Nemuritoare; Dumnezeu adevarat e pururi cu dansul.
Kabir spune: “Acela atinge Numele adevarat ale carui cuvinte sunt pure, si care-i lipsit de orice mandrie sau inchipuire.”

RAMANA MAHARSHI
Se implinesc 129 ani de la nasterea sa acum la sfarsit de decembrie.
Gratia sa a actionat asupra mentalului meu facandu-l sa recunoasca adevarata identitate cu Sinele. O actiune tacuta.
Un citat din “Inteleptul de la Arunachala” vol II :
“Scopul practicii spirituale este suprimarea ignorantei si nu dobandirea realitatii. Realizarea exista dintotdeauna,chiar aici si in acest moment. Daca ar fi fost o stare noua de dobandit, ea nu ar fi permanenta, de vreme ce ar fi absenta intr-un moment si prezenta intr-altul. Ceea ce nu este permanent nu merita osteneala de a fi dobandit. Realizarea este permanenta si eterna, aici si acum.”

Ti-am expus pe scurt cate ceva despre cei care m-au ajutat in drumul meu spiritual. Acum te provoc cititorule, sa prezinti si tu pe scurt, persoanele care te-au ajutat si pe tine, pana in acest moment.Astept cu nerabdare sa-ti expui aici povestea.

Arunachala in direct

2008-08-23T10:37:00.000+03:00

The Arunachala-live webcam based in Tiruvannamalai, India

IN GRADINA LINISTII TALE

2008-08-18T14:52:00.003+03:00

In gradina linistii Tale mi-am facut culcus, sub un nuc batran cu ramuri mari, lasate pana aproape de pamant. Locul ales e bun de contemplatie: intr-o parte e pajistea cu iarba catifelata verde,iar dincolo e Arunachala, colina Anamalai. De pe el se prelinge un fir de apa cristalina ce poate fi trecut usor cu piciorul. Ma asez sub nuc sa admir peisajul. Linistea ma cuprinde si ma patrunde. Mi se destind muschii spatelui, ai gatului, ai obrajilor: Doamne, de mult nu mi-a fost asa de bine! 08 08 08.

In gradina linistii Tale am intrarea asigurata neconditionat, permanent.

Doar de mine depinde sa intru sau nu in ea.

Aici mi-am regasit prietenii/ajutatori ai mei. Sunt multi si ma simt minunat in preajma lor. I-am cunoscut in diverse momente si fiecare au diminuat cate ceva din zbuciumul si agitatia in care ma zbateam.

In gradina linistii Tale am uitat de clipele de zbucium si agitatie care m-au ravasit, stiu doar ca au fost necesare pentru a ma putea bucura de prietenii/ajutatori ai mei, pentru a experimenta tot felul de emotii, culminand cu cea prezenta de liniste. 11 08 08

Sunt linistita in gradina linistii Tale. Sunt indragostita de gradina Ta si de Tine, de aceea ma refugiez aici asa des. Ti-as scrie cantece de dragoste, dar mi-a luat-o inainte Kabir si altii ca el.

De cand fregventez gradina linistii Tale am regasit prieteni/ajutatori, unii mai prezenti ca altii: Dakshinamurti,Iisus Cristos,Budha, Shankaracharia,Gandhi, Kabir, Ramana Maharshi, Shri Mataji, Angela Vasiu, mama, sotul, copii.

Voi incerca sa reamintesc in ce a constat ajutorul fiecaruia dintre ei pentru linistea mea. 13 08 08

Mowgli

2008-07-08T10:28:00.007+03:00

CAUTARI

Timp indelungat nu mi-am pus intrebari existentiale. Viata ce o traiam parea total anormala fata de ce simteam eu ca ar trebui sa fie. Mereu mi se parea ca nu ma potrivesc cu locurile, cu epoca, si ca altundeva sau in alte vremuri m-as fi simtit mai in largul meu. Stiu ca ma opream deseori in fata ferestrei, privind spre nicaieri, asteptand ceva sa se intample. Starea ca nu ma potrivesc acestui loc, acestui timp, m-a urmarit de mic copil, chiar daca peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat sa ma conformez locului si timpului. Am actionat ca si cand as fi implicata, dar sentimentul nu disparea. Ma simteam ca o intrusa care nu-si putea asuma nici drepturi si nici responsabilitati. "Altii cum pot si eu nu ? e o problema psihica ? sunt bolnava ? sunt nebuna ? sunt anormala ?", intrebari ce ma bantuiau, dar nu insistam sa aflu raspuns.

Cand aparenta mea implicare in zbuciumul cotidian s-a mai linistit, a venit si raspunsul la nivel mental. Din foarte multe directii ma bombardau idei ca : tu nu esti acest corp, aceste ganduri, aceste emotii, tu esti stapanul lor, esti Sinele.Bine, bine, sunt Sinele, dar ce e Sinele, cu ce se mananca, ce culoare are ?! Mi s-a oferit o baza pentru intrebari existentiale si am pornit sa caut Adevarul.

Primele notiuni le-am sorbit cu nesat din vorbele Lui Iisus Cristos "Eu si Tatal UNA suntem". Apoi a urmat o perioada de meditatii si reflectii, care n-au fost constante, dar a reusit sa directioneze mentalul spre a discerne intre ce e real si ce nu e real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc usor.

Cand am citit despre Ramana Maharshi, in "India secreta", totul parea ca o poveste din 1001 de nopti, mit, fictiune,sf.

Insa cand L-am gasit in "Inteleptul de la Arunachala" s-a aschimbat, a devenit apropiat, la indemana, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam intrebarea (pusa de discipoli, bineinteles, dar era intrebarea ce-o aveam si eu in minte), iar el imi dadea raspunsul. Si raspunsul lui era o usurare pentru mine. Imediat inchideam ochii si ramaneam in meditatie. Nu ma grabeam cu cititul, mai mult savuram fiecare raspuns.

Pe la jumatatea primului volum, vad ca unele intrebari se repeta si ma miram ca nu s-a inteles din prima, doar Ramana Maharshi a raspuns atat de clar si simplu, pe intelesul tuturor. Cum pot fi unii atat de grei de cap ?! Inchid iar ochii si vorbesc in gand cu Ramana Maharshi, de la egal la egal :- ce simplu e ! nu are rost sa-i mai repeti din nou, iar si iar. Si atunci s-a petrecut minunea...

Tot ce era in jurul meu a disparut, chiar si eu ca forma. Am ramas doar ca existenta. Eram doar constienta de existenta. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva si nici altcineva. Intelegerea era deplina : sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt constienta de existenta si aceasta e fericire.

Nu sunt cuvinte sa exprim starea fara "stare". Cunoasterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut pana in acel moment, de parca nici nu ar fi existat mai inainte.

Dupa trei zile si trei nopti betia beatitudinii s-a cuibarit in inima, lasand libertate mentalului sa analizeze noua situatie.

Instantaneu capata inteles orice neintelegere mai veche sau mai noua, ce aparea in minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot ma simt ACASA. Privind ca din lume totul e OK, privind ca din Sine totul e minunat. Armonizarea mea, ca fiind in lume si in Sine, e completa. Cautarea mea s-a incheiat.

Mowgli cel linistit.

SAT CIT ANANDA

2008-07-06T12:57:00.006+03:00

SAT CIT ANANDA

As vrea sa-mi privesti ochii si sa constati ca exprima fericirea.

As vrea sa-mi simti inima si sa constati ca nu te minte.

Avand la dispozitie doar cuvintele imi va fi greu sa descriu starea de beatitudine in care ma aflu. Voi incerca totusi.

Cele mai mari sacrificii merita facute ca sa ajungi la aceasta stare si cu toate acestea se afla la indemana tuturor si nu necesita sacrificii. Eu cel putin n-am sacrificat ceva si nici nu cred ca am avut vre-un merit deosebit, pentru toate binecuvantarile, bucuriile si frumusetile care ma inconjoara si ma inunda in acelasi timp.

Dupa o oarecare practica a meditatiei (introspectia in special), trezirea a fost exploziva, ca un foc viu, purificator.

Atentia mi-a fost atrasa spre interior unde Kundalini descatusa cheakrele din stransele legaturi ale vechilor karme.

M-a eliberat, m-a usurat, puteam pluti, m-a dilatat de parca nu mai aveam limite;

eram si inauntru si totusi ma priveam si din afara in acelasi timp.

Am trecut prin mai multe stari de constiinta care au culminat cu starea prezenta de SAT CIT ANANDA.

Mowgli.

CINE SUNT EU? CINE ESTI TU?

2008-06-25T11:38:00.003+03:00

CINE SUNT EU? CINE ESTI TU?

Ti-am spus candva asa :

Eu sunt o prelungire a Ta.

Mana ta dreapta se termina cu mine,

Mana ta stanga la fel.

E greu de imaginat ?

Printre norii grei strabate

la amiaza o raza,

nu-i vedem sursa, dar stim

ca este o prelungire a soarelui.

Orice apa, parau, fluviu, mare, lac,

din mijlocul continenetului,

este o prelungire a oceanului,

chiar daca nu-i vedem legatura.

Eu sunt materializarea dorintelor tale.

Eu sunt materializarea iubirii tale.

Tu esti zeul, eu sunt chipul din oglinda

in care tu te oglindesti.

Fie ca-ti place

sau nu,

eu sunt tu.

Tu esti rima, eu poezia;

tu esti lumina, eu raza;

tu esti setea, eu apa;

tu esti foamea, eu hrana;

tu esti gerul iernii,

eu florile de gheata la geam;

tu esti viata, suflarea,

eu sunt corpul care traieste pana la ultima suflare;

tu esti seva,

eu , copacul cu radacina tulpina, frunze si flori;

tu esti iubirea,

iar eu sunt si Romeo si Julieta;

tu esti Adam,

eu sunt coasta ta;

tu esti si Adam si Eva;

Fie ca-ti place

sau nu,

eu sunt Tu.

Mowgli in dualitate.

Cautatorul si calea.

2008-06-04T18:39:00.003+03:00

Toti cautatorii fac yoga, chiar si fara sa stie asta. Ei sunt pe o cale (yoga), indifferent ce nume au aceste cai : crestina, musulmana, budista, mozaica, atee, ect.

Cel care-si pune intrebari existentiale este nedumerit , ce cale sa urmeze, care e mai buna ?

Daca Adevarul se afla numai la crestini, de ce nu vin toti aici ?

Daca Adevarul e numai la musulmani, de ce nu vin toti aici ?

Daca Biblia e scrisa de evrei, ei de ce nu urmeaza crestinismul ?

Atunci unde este Adevarul, unde sa-l caut, unde sa-l gasesc ?

De ce toti din cadrul unei religii , tin la respectiva religie si insista ca Adevarul e la ei si numai la ei ?

Dumnezeu e Unul , atunci de ce nu se ajunge la un consens ? Aceasta stare ii lasa nedumeriti pe cei care cauta Adevarul.

La urma urmei, ce vreau eu ?! Vreau sa stiu ce-i desparte pe credinciosi sau vreau un raspuns la intrebarile ce ma framanta : tot ce se intampla cu mine e intamplator sau e dirijat? de ce m-am nascut? de ce traiesc? pana cand? care-i scopul meu pe pamant? voi muri? de ce? ce se intampla cu mine dupa ce mor? cu corpul meu, cu gandurile mele, cu planurile mele? ce planuri sa imi fac si pentru ce perioda?...

Pe cine sa intreb ?

Sa-i intreb pe cei cu scoala multa, cu facultati, sau pe batranii cu parul alb ? - ma indoiesc sa stie.

Mai bine-i intreb pe prunci, ei sigur stiu. Zambesc mereu si cand dorm si cand sunt trezi . Ii observ atent, toti ii adora. Pruncii sunt o minune, o bucurie, sunt viata, ei doar exista.

Cand le cresc dintii, renunta la hrana de la san; cand incep sa mearga, renunta la sustinere; cand incep sa vorbeasca, renunta la tacere si incep problemele.

Ar trebui sa redevin copilul dependent de CEA / CEL care m-a creat, sa ma hranesc direct la SURSA si sa las sursa sa vorbeasca pentru mine.

Astfel dispar intrebarile, problemele, grijile, nedumeririle.

Acum stiu totul, am totul, sunt totul si zambesc ca un bebelus.

Fiecare cale, ar trebui sa ofere aceasta satisfactie.

Aceasta este ceea ce cauta cautatorul: revenirea la sursa si identificarea cu ea.

Mowgli.

Citate din "Inteleptul de la Arunachala"

2008-06-02T09:07:00.001+03:00

Dialog cu Ramana Maharshi despre ruga.

Oamenii se roaga lui Dumnezeu si-si sfarsesc rugaciunea spunand “faca-se Voia Ta”. Daca vointa lui Dumnezeu trebuie sa se indeplineasca, la ce bun sa te rogi Lui ? Nu trebuie uitat ca Vointa divina prevaleaza in permanenta si in orice imprejurare. Individul nu poate actiona cu de la sine putere. Este suficient deci ca omul sa recunoasca atotputernicia Vointei divine si sa ramana linistit. Dumnezeu are grija de fiecare dintre noi. El a creat totul. Voi nu sunteti aici decat cateva unitati printre miliarde de alte unitati. Daca Dumnezeu are puterea sa determine viata acestor miliarde de fiinte, de ce crezi ca El te uita ? Chiar simplul bun simt ar trebui sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca trebuie sa se supuna Vointei Sale. In consecinta, nu este necesar sa-i faci cunoscute nevoile tale. El le cunoaste mai bine decat oricine.

Mai mult, de ce te rogi ? Pentru ca te simti neajutorat si lipsit de forta si pentru ca tu cauti ajutorul unei puteri superioare. Oare Creatorul tau, care este deasemenea protectorul tau, nu iti cunoaste deja toate slabiciunile ? Crezi ca se cade sa-ti etalezi in fata Lui toate defectele pentru ca El sa ia cunostinta de ele ?

Intrebare : Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri ?

Cu siguranta. Ajuta-te tu insuti. Facand aceasta, inca te supui lui Dumnezeu. Caci fiecare actiune este determinata numai de Dumnezeu.

Cat despre faptul de a te ruga pentru un altul, aceasta atitudine pare lipsita de egoism. Dar daca o analizezi in fond, vei descoperi de asemenea in ea egoismul. De fapt, tu doresti fericirea altuia in scopul de a fi tu insuti fericit. Sau altfel spus, tu vrei sa beneficiezi de meritul de a fi mijlocitor pentru fericirea altora. Dumnezeu nu are nevoie de nici un intermediar. Ocupa-te de problemele tale si totul va fi bine.

Vol II, pag. 243.

In pragul casei

2008-05-11T08:33:00.003+03:00

De ce ? Pentruca aici te simti ACASA, in siguranta.
Totodata ai perspectiva celor doua lumi: cea interioara si cea exterioara.
Pe drumul vietii amandoua sunt zbuciumate: si interiorul si exteriorul.
Dar daca ai ajuns ACASA, acea casa fiind SURSA de unde ai plecat candva pe drumul vietii, fiind totodata si DESTINATIA fiecaruia dintre noi, atunci se schimba lucrurile.
Bucuria ca ai revenit ACASA te inunda si nu mai e loc pentru altceva sau altcineva.
Descoperi aici PACEA mult cautata pe toate drumurile vietii.
Descoperi ca tu esti pacea si bucuria nesfarsita care fac sa dispara granitele dintre interior si exterior.
Uimit te intrebi: dar celalalt, unde e ?!
Dupa o vreme, apari " in pragul casei" si-ti da mana sa razi de toate temerile ce le-ai avut pana sa ajungi ACASA.
Realizezi ca ai fi putut intoarce si celalalt obraz, era OK.
Stand "in pragul casei", stiindu-te ACASA oriunde, oricand, iti poti permite calatorii catre oricare alt "exterior".
"Pragul casei" pe langa sursa si destinatie, devine acum si drum, cale.
Sursa, cale, destinatie. Trei in Unu si unu in TREI.

The threefold Mowgli.

Now, acum

2008-05-09T11:12:00.002+03:00

Now, that you hove opened my eyes,

That I know who I am,

That I know who You are,

And I know We are,

Now I do not want to live in oblivion,in ignorance.

I have a wish,

The only and the last :

Oblivion, carelessness must not lie

Over my heart,

Over my eyes,

Over my thoughts.

You are the One who doeset oll :

- take the ignorance from me and carry it away.

Mowgli devotee

Fara identificare

2008-05-01T21:47:00.003+03:00

Spre dimineata,in jurul orei 3,deschid ochii.

Camera e slab luminata , fara o lumina propie.

Nu recunosc camera si ma intreb unde sunt.

Incerc sa ma lamuresc in ce camera sunt … a cui camera …

E cineva care doarme langa mine, cine o fi…

Dar eu cine sunt… Nici un raspuns….

Bine, dar trebuie sa am o memorie, s-o rascolesc, sa dau de-un fir… Nimic.

Memorie, unde esti ????? Nimic…

Dupa un timp, ce nu l-am putut aprecia, recunosc sifonierul vechi de 20 ani.

Tot atunci am inteles cine dormea alaturi, in acelasi pat,

vechi partener de viata.

Acum, am o identificare, spre deosebire de atunci, cand doar existam.

Existenta pura, fara identificare…

Out Mowgli

Ce mai e de facut ?

2008-04-23T13:50:00.002+03:00

Cand paharul este gol, il umpli,

Dar daca e deja plin,

ce mai e de facut ?

Cand fructul e in coacere, ii sustii coacerea,

Dar daca e deja copt,

ce mai e de facut ?

Cand omul e bolnav, il tratezi,

Dar daca e deja sanatos,

ce mai e de facut ?

Cand zilele sunt triste, le inveselesti,

Dar daca toate zilele sunt deja o continua bucurie,

ce mai e de facut ?

Cand adevarul e acoperit , il descoperi,

Dar daca e deja descoperit,

ce mai e de facut ?

Cand esti pe drum, cauti sa ajungi acasa,

Dar daca esti deja ACASA,

ce mai e de facut ?

Cand totul e atat de bine spus,

Cand totul e atat de bine cantat,

Cand totul e atat de bine facut,

ce mai e de facut ?

The comprehensive Mowgli.

Netulburare

2008-04-21T20:05:00.003+03:00

Cand vantul nu bate, nimic nu tulbura oglinda apei.

Cand gura tace, se aude tacerea.

Cand mintea tace, vorbeste Sinele,

neauzit de altcineva.

O muzica divina rasuna

in urechile fiecarei celule a corpului,

ce-si mareste continu dimensiunea

si se pierde in departari.

Peste tot rasuna doar vibratia muzicii necreate,

Si nu-i altcineva s-o auda.

Cuvintele tulbura linistea,

Gandurile tulbura pacea mintii,

Vantul tulbura oglinda apei,

Starea de netulburare este SINELE.

The noiseless Mowgli.

Ruga

2008-04-14T14:22:00.003+03:00

Cand nu stiam, nu ma rugam.
Cand am intrezarit partial
am inceput sa ma rog.
Acum cand am aflat INTREGUL,
nu ma mai rog.
Aduc doar laude, multumiri si slava
Celui ce este
Si ma bucur...

The happy Mowgli

Omagiu

2008-04-13T21:32:00.003+03:00

Cui altcuiva aş putea aduce omagiu pentru ceea ce sunt, decat Celui ce este?

Doar prin graţia Celui ce este, am prins contur in manifestare ca o firimitură de paine in paine; ca val de apa in apa; ca sine in Sine.

Toate astea le inteleg doar dupa inlaturarea multiplelor identificari.

Identificarile vin cu fiecare noua alegere.

Relevanta este identificarea lui Mowgli din povestea Cartea junglei.

El s-a adaptat perfect vietii in jungla, crezand ca apartine acesteia ca o vietuitoare oarecare, fiind complet rupt de civilizatia satului in care se nascuse.

Cand a re/descoperit comunitatea oamenilor, a renuntat la vechea identificare, cea de vietuitoare a junglei, si si-a luat o identificare noua: cea de copil al satului.

In perspectiva se pot prevedea noi identificari in viata lui Mowgli : Mowgli fiul lui X si Y; Mowgli – elev; Mowgli – meserias; Mowgli – sot; Mowgli – tata; Mowgli – intelept; Mowgli – eliberat (mukta purusha).

Mowgli Reloaded.

Timpul la Prezentul Continuu

2008-04-13T21:00:00.013+03:00

“Eu sunt cel care sunt” rezuma intregul adevar.

Metoda poate fi rezumata la doua cuvinte: “Fii liniştit”.

Ramana Maharshi.

1950, aprilie, 14 , seara, Ramana Maharshi a parasit corpul dupa 70 ani.
Se implinesc 58 ani in seara asta.

Ca o clipa au trecut si iata-ne, in inima noastra, la picioarele Celui ce a revenit la vechea sa forma, cea fara de forma, fredonand in soapta alaturi de devotii Sai: Arunachala Shiva, Arunachala Shiva…

A renuntat la forma corporala, dar nu a plecat, ci s-a cuibarit in fiecare din noi si in spatiul dintre noi, ca blandete, duiosie, intelegere, compasiune, acceptare.

Cand noi manifestam astfel de stari, de fapt El se exprima prin noi. El este blandetea, intelegerea, compasiunea.

Sa-I permitem cat mai des aceasta, fiind tot mai blanzi, mai intelegatori, mai plini de compasiune.

Sa-I permitem, fiind Una cu El.

Mowgli devotee.